follow

Inter - Chelsea 0-2. Mourinho, bătut de favoriţii săi

Doi dintre jucătorii preferaţi ai lui Mourinho, Drogba şi Lampard, au marcat golurile care au stabilit scorul final al partidei cu Chelsea. Fără să dramatizăm excesiv, trebuie totuşi să recunoaştem că, faţă de disputa cu mexicanii, concluziile sunt mai îngrijorătoare. Iar până la Supercupa cu Lazio nu mai este chiar aşa mult.

-„În amicale contează munca, nu rezultatul”, a spus după meci Daniele Bernazzani, unul dintre asistenţii lui Mourinho (care continuă să nu vorbească cu presa). De acord cu el, dar după joc şi rezultat, mai este enorm de muncă.

-Am rămas uimit de aşezarea de la început. Un 4-4-1-1 pe faza de apărare, care se transforma în 4-1-4-1 pe atac (adică foarte rar), cu Vieira (!!!!!!!) mijlocaş ofensiv şi Balotelli vârf împins. Ciudat că de fapt el cobora foarte mult (oare pentru că mijlocaşii nu-l aprovizionau cu mingi?), iar la fazele fixe jucam practic fără atacant, pentru că loviturile libere sau cornerele erau executate de... Balotelli. Aşa că prefer să mă gândesc că Mourinho a urmărit să antreneze defensiva.

-După o primă repriză execrabilă, din toate punctele de vedere, în partea a doua lucrurile s-au mai schimbat. Au intrat Mancini, Milito, Ibra, iar pe final Khrin şi Quaresma. Sistemul s-a modificat într-un 4-2-3-1, chiar 4-2-2-2 pe alocuri, fără ca jocul să sufere îmbunătăţiri esenţiale. Doar că au mai tras şi ai noştri la poartă.

-Păcat de greşeala lui Belec de la primul gol al englezilor, pentru că în rest goalkeeperul de 19 ani nu a fost deloc rău. Ba dimpotrivă, excelent reflexul din repriza secundă în faţa lui Anelka.

-Motta nu a confirmat evoluţia bună din primul meci, poate şi din cauza tacticii, iar Vieira continuă să apară în echipă. Spre mirarea mea şi a multora.

-Cordoba a alternat intervenţiile sigure şi spectaculoase cu cele mai puţin reuşite, totul culminând cu henţul din careu, în urma căruia englezii au beneficiat de penaltyul transformat de Lampard. Burdisso, în nota obişnuită. Adică mediocru. Aştept nerăbdător tandemul Samuel-Lucio în centrul apărării.

-Dacă ne chinuim, găsim şi lucruri pozitive. Unul dintre ele este că tinerii (Belec, Khrin, Obi) capătă experienţă în astfel de jocuri. Dar eu îl aştept în continuare pe Destro. Dacă Milito era obosit, de ce nu i s-a dat o şansă şi puştiului? Apoi, dracul nu e chiar aşa de negru. Dacă Chelsea a jucat cu echipa-tip, mai puţin Ballack, de la Inter au lipsit Julio Cesar, Maicon, Samuel, Lucio, Muntari, poate Deki şi Milito. Ca să nu mai spun de Ibra sau Eto'o, care dintre ei o fi în sezonul următor.

By Ionut Tataru with 0 comentarii

0 comentarii:

Leave a Reply