follow

Ce a fost şi ce nu a fost bine în Inter-Dinamo Kiev

Au trecut mai mult de 24 de ore de la egalul cu Dinamo Kiev. Al treilea în acest sezon de Liga Campionilor, rezultat care ne-a aruncat pe ultimul loc în grupă. Ne-am mai liniştit cu toţii şi probabil putem vedea la rece care a fost situaţia din teren.

CE A FOST BINE



-Puterea de a reveni de două ori după ce am fost conduşi. Nu am jucat contra uneia dintre marile echipe din Europa, dar nici nu putem spune că Dinamo Kiev este o cenuşăreasă pe continent. Iar atunci când nu ai un joc reuşit, dar totuşi egalezi de două ori, se poate vorbi de o forţă a grupului. Şi nu e pentru prima oară în acest sezon când vedem asta.

-Sneijder este mai bun de la meci la meci. De acord, olandezul nu a mai avut evoluţia excelentă de la Genova (oare cine a avut-o?), dar cred că suntem cu toţii de acord cu faptul că fostul madrilen s-a adaptat de minune şi conduce jocul „nerazzurrilor” bine şi foarte bine. Aştept încă din partea lui ghiulele care l-au făcut celebru.

-Stankovic îşi continuă seria foarte bună. Sârbul aleargă până îi ies plămânii pe gură, iar efortul i-a fost din nou răsplătit cu un gol. Al cincilea de la debutul sezonului. Adică la fel de mult cât a marcat în toată stagiunea precedentă.

CE NU A FOST BINE

-Dinamo Kiev a creat pericol la aproape orice acţiune ofensivă. Asta şi pentru că Lucio a prins o zi groaznică, iar Chivu şi-a continuat evoluţiile neconcludente.

-Debutul de meci sub orice critică. Practic, pentru Inter, partida a început cu adevărat de prin minutul 20. Se prea poate ca Mourinho să nu fi reuşit să-şi mobilizeze jucătorii la maximum la numai trei zile de la victoria clară de la Genova. Însă astfel de scuze nu sunt acceptabile, iar la acest nivel pregătirea psihologică este vitală.



-Modulul 4-3-2-1, perfect cu Genoa, s-a dovedit nefuncţional contra unei echipe excelent aşezate în teren de Gazaev. Asta şi pentru că unicul nostru atacant, Eto'o, nu a fost la capacitate maximă, abia revenit după accidentare şi incomplet refăcut. Iar pe bancă unica soluţie a fost Suazo, care a dovedit că este bun doar pentru soluţii de criză. În cel mai bun caz.

-Schimbările lui Mourinho. Atunci când, pe final, îi bagi în teren pe Vieira şi Materazzi, sperând la o lovitură de cap norocoasă, înseamnă că te-a cuprins disperarea şi că ai rămas fără soluţii. Personal aş fi încercat cu Mancini şi Quaresma, jucători tehnici şi care ar fi avut mai multe şanse de a desface apărarea exactă a ucrainienilor.

-Pare ciudat, şi îngrijorător în acelaşi timp, să aducem vorba de oboseală la mijlocul lui octombrie, dar mi s-a părut că echipa a suferit pe final şi din punct de vedere fizic.

By Ionut Tataru with 0 comentarii

0 comentarii:

Leave a Reply