follow

LEONARDO ŞI INVERNIZZI - SE POATE REPETA ISTORIA DUPĂ 40 DE ANI?

Image and video hosting by TinyPic

În momentul în care zvonurile privind o demitere a lui Benitez au luat amploare, unul dintre argumentele celor care îl apărau pe spaniol l-a reprezentat faptul că de foarte puţine ori s-a întâmplat ca schimbarea antrenorului în timpul unui sezon să producă rezultatul dorit. Din acest punct de vedere, Inter este una dintre cele mai experimentate echipe din Italia. Dar singura excepţie de la regulă a rămas în istoria clubului. Şi nu oricum, ci învăluită într-o aură de legendă.

Ne întoarcem în timp 40 de ani. La începutul sezonului 1970-71 Inter încă încerca să-şi regăsească aplombul de la mijlocul deceniului precedent. Angelo Moratti şi Helenio Herrera părăsiseră clubul, dar rămăseseră Facchetti, Mazzola, Corso, Jair sau Burgnich. Alături de ei au fost aduşi fotbalişti de valoare precum Lido Vieri, Bertini, Giubertoni şi Boninsegna şi au crescut tineri ca Bellugi şi Oriali. Cu Heriberto Herrera - nicio legătură cu Il Mago - pe bancă, nerazzurri porneau la drum încrezători că pot îmbunătăţi performanţa din stagiunea precedentă, pe care o încheiaseră pe locul 2, şi că pot pune capăt dominaţiei echipelor provinciale, Fiorentina şi Cagliari, care se impuseseră în Serie A în 1969 şi 1970.

Începutul de campionat nu a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte pentru Inter. O victorie la Verona (2-1), urmat de două remize, acasă cu Roma (0-0) şi în deplasare la Bologna (2-2). Dar următoarele două runde au adus tot atâtea eşecuri. Mai întâi în faţa campioanei Cagliari (1-3) pe teren propriu, apoi un sec 0-3 în Derby della Madonnina. Înfrângerea cu Milan i-a fost fatală lui Heriberto Herrera, care a fost înlocuit de preşedintele Ivanoe Fraizzoli cu Giovanni Invernizzi.

Noul tehnician nu era recomandat decât de trecutul său interist. Ca jucător, a crescut la juniorii nerazzurrilor, apoi a făcut pasul către echipa mare, debutând în Serie A în sezonul 1949-50. Un mijlocaş fără valenţe deosebite şi neexperimentat, Invernizzi nu s-a impus de la început, fiind nevoit să treacă pe la Genoa, Triestina şi Udinese înainte de a reveni la Milano, unde şi-a câştigat un loc de titular şi a rămas timp de şase ani. Din păcate, deşi a evoluat alături de Lorenzi, Nyers, Skoglund şi Angelillo, nu a reuşit să cucerească niciun trofeu. Ultimele sezoane ale carierei le-a petrecut la Torino, Venezia şi Como. În 1964, la numai 33 de ani, agăţa ghetele în cui şi îşi începea experienţa de antrenor la echipa Primavera a Interului. „M-am născut interist, voi muri interist”, obişnuia să spună. S-a ţinut de cuvânt.

Iniţial, decizia lui Fraizzoli a fost privită ca un moft. Sau ca un act mult prea temerar la o echipă cu pretenţii. Însă Invernizzi, avansat de la Primavera, cunoştea foarte bine atmosfera şi spiritul clubului. În primul rând, a adus liniştea atât de necesară într-un vestiar populat de vedete şi de caractere puternice. Apoi a început să umble la alcătuirea echipei. I-a recondiţionat pe Bedin şi Jair, ignoraţi de predecesorul său, l-a aşezat pe Brgnich ca libero, în locul Cella, rezultând astfel un Inter mai dinamic şi, în special, mai combativ. Debutul a fost promiţător, o victorie cu 2-0 în faţa lui Torino. Dar etapa a şaptea a adus al treilea eşec din campionat, 1-2 cu Napoli. În acel moment, tot sezonul părea compromis.

Napoli era prima cu 13 puncte, urmată de Milan, la o singură lungime distanţă. Inter plutea în derivă undeva în subsolul clasamentului, cu doar 6 puncte. După eşecul de pe San Paolo, în avionul care ducea echipa la Milano, Facchetti şi Mazzola făceau calcule privind şansele de a câştiga un nou Scudetto. „Îmi voi aminti mereu cum scepticii ne priveau cu zâmbete ironice”, a povestit fostul preşedinte al nerazzurrilor. Dar imposibilul a devenit posibil.

O serie de cinci victorii consecutive, printre care şi un 2-0 cu Juventus, i-au apropiat pe nerazzurri la numai trei puncte de tandemul din frunte format din Napoli şi Milan. Cursa de urmărire a devenit tot mai pasionantă, mai ales că rossoneri, ajutaţi de golurile marcate de Prati şi Rivera, nu dădeau semne că ar ceda în faţa sprintului declanşat de „verişori”. Duelul direct din etapa a 20-a, câştigat de Inter cu 2-0, a confirmat faptul că băieţii lui Invernizzi formează echipa pe val şi care vine puternic din urmă.

Totuşi, abia după alte trei runde se va produce rocada în vârful clasamentului, în urma eşecului suferit de Milan la Varese, formaţie antrenată de fosta legendă a rossonerilor, Nils Liedholm. Din acel moment, Inter nu a mai cedat poziţia de lider până la final, titlul, cel de-al 11-lea din istoria clubului, fiind câştigat matematic cu două etape înainte de finiş, în urma unei victorii entuziasmante cu 5-0 în faţa Foggiei. Ultimele meciuri au completat un sezon memorabil pentru nerazzurri, care au reuşit o revenire senzaţională şi o serie de 23 de partide consecutive fără înfrângere. Vor urma alte trei în debutul campionatului următor. Mai mult decât atât, Inter a dat şi golgeterul campionatului, Roberto Boninsegna, care a marcat de 24 de ori.

Invernizzi a reuşit să gestioneze bine un vestiar cu personalităţi puternice. A demonstrat că a fost un mare antrenor. La un an după titlul câştigat ne-a dus până în finala Cupei Campionilor, dar am pierdut în faţa unui Ajax care traversa cel mai bun moment al său”, şi-a amintit Facchetti peste ani. Antrenorul revenirii din 1971 a rămas la Inter până aproape de finalul sezonului 1972-73, când a fost înlocuit de Enea Masiero. După experienţele de la Taranto, Brindisi şi Piacenza a revenit la Milano, însă ca scouter. A murit în 2005, la 74 de ani. Ca interist, aşa cum promisese în mai multe rânduri.



Cu patru decenii în urmă, un antrenor nou şi neexperimentat şi o echipă formată din jucători trecuţi prin multe bătălii câştigau un campionat în care nimeni nu mai credea. Şi totul a început după un meci cu Napoli. Joi seara, Inter porneşte la drum în noul an având pe bancă un alt tehnician, la fel de tânăr şi de neexperimentat ca acum 40 de ani. Jucând pe Meazza cu Napoli. Poate fi şi ăsta un semn că istoria se mai şi repetă.

By Ionut Tataru with 11 comentarii

11 comentarii:

  • tibi says:

    frumos articol !! as vrea sa pierdem la napoli si sa isi faca planuri zanetti cu materazzi, in avion spre milano, pentru cucerirea unui nou scudetto si asa sa fie :))

  • Ionut says:

    Am recitit ce am scris, dar tot n-am gasit unde am scris ca luam Scudetto. Eu n-am facut altceva decat sa observ cateva coincidente, cu speranta ca cea mai importanta dintre ele se va repeta :)

  • Edinho says:

    napoli,catania , bolognia , cesena , udinese , palermo , bari .....urmatoare 7 meciuri in campionat , meciuri usoare as putea sa zic , deacord ca oricare din aceste echipe ne-au pus probleme si ne vor mai pune dar sa speram ca nu anu asta ...daca luam 21 puncte din astea 7 meciuri incep sa cred si eu in titlu ....si sa stiti nui Imposibil ...

  • Ionut says:

    Napoli meci usor, eh? Fara Julio Cesar, Sneijder sau Eto'o, plus ca baietii aia de langa Vezuviu au prostul obicei in sezonul asta de a te chinui pana in minutul 98. So, m-as gandi un pic mai bine inainte de a spune de Napoli ca e un adversar lejer. Nici Palermo nu e de subestimat.

  • Edinho says:

    asta cu minutul 98 eu ma luato ca pe o gluma .....nu napoli va batut ,eu as zice Kapetanos dar ma rog fiecare cu ale lui ....Ok hai sa zicem ca napoli ii putin mai greu , dar e acasa cu palermo e acasa doar la udine sa za zicem cai mai dificil din prisma faptului ca jucam afara nu cred ca o sa ne puna probleme .....eu unu poate is nebun dar vad posibil 7 victorii la rand

  • Edinho says:

    "plus ca baietii aia de langa Vezuviu au prostul obicei in sezonul asta de a te chinui pana in minutul 98" sper ca nu coparai Campioana Lumii si a Europei cu echipa in detrimentul careia s-a calificat Napoli ????? hope not ....

Leave a Reply