follow

POVESTEA UNEI MONEDE ŞI A UNEI REJUCĂRI

Pentru că se apropie Campionatul European, Ellunes m-a rugat să scriu un guest post pe blogul său. Cel mai uşor mi-a fost să spun povestea singurului titlu continental cucerit de Italia, cel din 1968, venit nu fără emoţii pe teren propriu. Pentru cei care vor obiecta că subiectul are prea puţin de-a face cu Inter, o să descoperiţi că lucrurile nu stau chiar aşa.

19 iulie 1966, Ayresome Park, Middlesbrough. Arbitrul francez Pierre Schwinte fluieră finalul meciului Coreea de Nord – Italia, încheiat cu una dintre cele mai mari surprize din istoria Cupei Mondiale. Tabela arată un incredibil 1-0 în favoarea asiaticilor, rezultat care trimite acasă squadra azzurra. Deloc surprinzător, reacţiile în Cizmă au fost negative, iar fanii i-au primit pe jucători cu o ploaie de roşii la revenirea în ţară.

8 iunie 1968, Stadio Olimpico, Roma. La mai puţin de doi ani de la umilinţa trăită la Middlesbrough, squadra azzurra avea ocazia să facă uitat acel moment. Dar oaspeţii aveau alte planuri. Iugoslavia a luat meciul pe cont propriu, a dominat încă din start şi, în mod normal, a venit şi golul, reuşit în minutul 38 de Dzajic. În absenţa oamenilor responsabili cu creaţia, Rivera şi Mazzola, italienii au fost incapabili de replică. Domenghini a rămas izolat şi fără ajutor în ofensivă, Prati şi Anastasi nu au găsit soluţii pentru a desface excelenta apărare a plavilor, iar oamenii lui Valcareggi au scăpat miraculos din câteva situaţii limită, care ar fi putut închide definitiv finala.

Restul textului poate fi citit AICI

By Ionut Tataru with 2 comentarii

2 comentarii:

  • Mishu says:

    Naa ca sa zicem...sa traisaca Ellunes:D

    Oriucm anul asta cred ca italia va ajunge pana in semifinale...de acolo tine totul de detalii...

  • Ibrahim says:

    Frumos post. De mult imi doream sa citesc ceva atat de captivant.
    Multam ca mi-ai facut seara (mai) frumoasa.

Leave a Reply