follow

UN INTERIST LA BELGRAD

Sergiu, prietenul nostru din Timişoara, a fost prezent la meciul dintre Partizan Belgrad şi Inter din Europa League şi ne împărtăşeşte o parte din experianţa sa în Serbia. Mulţumiri lui, enjoy vouă!
















Am plecat după-amiază din Timişoara spre Belgrad, cu gândul de prinde un bilet la meci. Vorbisem cu un reprezentant al Curvei Nord cu câteva zile înaintea meciului, care mi-a spus că va fi foarte greu să ajung să stau alături de ei, deoarce vor fi escortaţi de foarte multă poliţie de la aeroport şi până la stadion, ei venind cu un charter de la Milano.

Nu m-am lăsat descurajat şi am pornit spre Belgrad, căutand în prealabil ticket office-ul de unde să îmi pot lua biletul. Ajuns în Belgrad, am parcat şi am căutat strada cu ticket-office-ul. Ajuns acolo, mai erau doar 3 persoane înaintea mea şi bilete suficiente de vânzare. Ţinând cont că nu puteam sta alături de CN, am ales să cumpăr un bilet la peluza nord (800 dinari – aprox. 8 euro).

După ce am luat biletele, am plecat încet spre stadion. În jurul orei 19.30, ora locală, eram în incinta stadionului. Foarte mulţi fani sârbi erau în afara arenei, unii cântând, alţii cu berica. Plin de lume, încercam să ajung spre poarta de acces, în drum spre poartă căutând pe la standuri un fular cu Partizan-Inter. Degeaba însă, nimeni nu facuse un astfel de fular (nici nu e de mirare). Nu mă aşteptam să găsesc acest fular, dar speram, pentru că ar fi fost o amintire de la meci.

După ce am făcut aproape un tur complet de stadion, am ajuns la poarta peluzei nord. Accesul s-a făcut repede, nu era lume la coadă, majoritatea preferând să intre pe stadion cu puţin timp înainte de startul partidei. Cu o oră şi jumătate înainte de startul meciului, erau aprox. 5.000 de oameni pe stadion. Ai nostri din tribună intraseră aproape toţi. Erau în jur de 100 de oameni, de trei ori mai mulţi decât la Piatra Neamţ, cu bannerul CN 69, steagul Curva Nord, dar şi fan cluburile Inter din Modena, Varese şi Atena.

La fel ca şi în deplasarea de la Split, alături de interişti au fost şi cei din Ultras Yomus Valencia, cu banerele lor afişate pe gard alături de cele ale Curvei noastre. Am făcut câteva poze până la intrarea echipelor la încălzire, încercând să nu îngheţ aşteptând. Handa, alături de portarii de rezervă şi antrenorul de portari, a ieşit primul. Din păcate, la poarta opusă zonei în care mă aflam eu. La scurt timp, a iesit la încălzire şi portarul lor.

Între timp, se adunaseră vreo 10.000 în tribune, moment în care ies ai noştri la încălzire, într-un cor de fluieraturi şi bineînteles “Inter, Inter vaffanculo” din partea peluzei sud, cântec început de gruparea 40+, cei aşa-zis înfrăţiţi cu o altă grupare a celor de la Curva Sud Milan. De la sine înţeles reacţia publicului la intrarea echipei sale pe teren, moment în care au şi început să cânte şi, până la terminarea partidei, nici nu s-au mai oprit.

Până la fluierul de început, stadionul era aproape plin (cam 25-26.000 după ochiul meu), nici unul dintre ei pe scaun. Toţi au urmărit partida în picioare, fie că erau la peluze sau la tribune, absolut fiecare a urmărit meciul în picioare. Mica galerie a lui Partizan care se afla la peluza nord a început cu scandari “Milan, Milan vaffanculo”, ca răspuns la “Inter, Inter vaffanculo” a peluzei sud.

Pentru câteva minute am crezut că vor fi paşnici şi nu vor începe un scandal, dar bineînţeles că m-am înşelat. Deşi nu scandau împotriva Interului, ci doar pro-Partizan, pe la jumătatea primei reprize o parte din ei (10-15) a trecut de stewarzi şi a ajuns la gardul suporterilor interişti. S-a aruncat cu obiecte din ambele părţi, s-au urcat câţiva pe gard, dar au intervenit jandarmii destul de repede pentru a-i calma şi au rămas în sectorul interiştilor o parte dintre ei până la finalul meciului.

Despre meci, cu siguranţă l-aţi urmărit majoritatea, aşa că mare lucru nu este de spus.

O prima repriză destul de plictisitoare, cu ocazii mari de partea celor de la Partizan. Cred că ne aducem bine aminte cu toţii dubla fază în care Handanovic a scos incredibil două mingi pe care eu din tribună le-am văzut în poartă, cea cu capul după o lovitură liberă şi încă o lovitură de cap după cornerul care a urmat. Din partea noastră nu îmi amintesc decât de un şut al lui Livaja de la mare distanţă, prins lejer de Petrovic, şi un şut al lui Pereira de pe flancul stâng. La pauză, Palacio s-a încălzit toate cele 15 minute, după care a fost decisiv pentru victoria Interului. După ce Partizan a avut o nouă ocazie uriaşă, unde Juan a fost aproape de un autogol, la faza imediat următoare, Palacio înscrie cu pieptul, dupa ce Guarin a insistat şi a centrat în doi metri. A urmat şi golul doi, tot Palacio, tot după o pasă a lui Guarin, şi apoi un gol meritat al lui Guarin. Şi la 3-0, nimeni din tribune nu a plecat, toţi au rămas în picioare şi au urmărit partita până la final.

Interiştii prezenţi au cântat şi ei neîncetat pe parcursul meciului, cu multe scandari împotriva Milanului, dar şi noul cântec de după victoria din Derby, care este favoritul meu.

Am plecat încrezător din Timişoara şi băieţii nu m-au dezamăgit. Am vazut o a doua repriză frumoasă, deschisă, cu joc pe contraatac şi patru goluri. A fost o seară frumoasă, cu un rezultat bun, care m-a facut să ma bucur din nou că îmi văd echipa mult iubita pe viu, după ce îi văzusem la Piatra Neamţ cu trei luni înainte.


















Mai multe poze găsiţi AICI (click pe imagini pentru mărire)

By Ionut Tataru with 3 comentarii

3 comentarii:

Leave a Reply