follow

MOMENTE NERAZZURRE: ANDY VAN DER MEYDE

Trecerea de la Ajax la Inter e ca şi cum laşi o piaţă de la ţară pentru o multinaţională” (Andy van der Meyde)

Image and video hosting by TinyPic

23 aprilie 2003. O tânără echipă a lui Ajax, care îi avea printre titulari pe Bogdan Lobonţ, Hatem Trabelsi, Cristi Chivu (căpitan), Zlatan Ibrahimovic, Steven Pienaar sau Wesley Sneijder, pierdea dramatic calificarea în semifinalele Ligii Campionilor, chiar împotriva viitoarei câştigătoare a competiţiei, AC Milan.

Formaţia olandeză revenise de două ori după ce a fost condusă, însă rossoneri au marcat în prelungiri prin danezul Tomasson şi s-au impus cu 3-2, după ce turul de la Amsterdam se încheiase la egalitate, scor 0-0. Probabil cea mai talentată generaţie a "lăncierilor" după marea echipă construită de Louis Van Gaal la mijlocul anilor '90 rata şansa de a continua lupta pentru trofeul Ligii Campionilor, la capătul unui parcurs în care se dovedise mai bună decât Olympique Lyon, Arsenal sau AS Roma.

Un lunetist între lăncieri

În înfrângerea de pe Meazza cu Milan, cele două goluri marcate de Ajax au venit după acţiuni construite de Andy van der Meyde. O extremă cu o viteză impresionantă şi o tehnică specifică jucătorilor olandezi, care putea evolua la fel de bine pe dreapta şi pe stânga. Intrase pe poarta academiei "lăncierilor" când avea 14 ani, în 1993. A început ca mijlocaş, dar odată cu trecerea timpului a devenit un excelent jucător de bandă, avantajat de precizia centrărilor sale. Din piciorul său drept nu plecau doar assisturi pentru atacanţi, dar şi şuturi extrem de puternice, care nu de puţine ori s-au transformat în goluri spectaculoase.

Toate aceste calităţi i-au adus supranumele de "Lunestistul", o poreclă care i-a plăcut atât de mult încât a transformat-o în marca sa înregistrată atunci când sărbătorea marcarea unui gol.

Un asemenea talent nu putea rămâne neobservat, mai ales la un club cunoscut pentru felul în care îşi valorizează jucătorii crescuţi în propria pepinieră. Morten Olsen a fost cel care i-a oferit debutul în echipa mare a lui Ajax, în 1997, la doar 18 ani. Nu a găsit însă prea mult spaţiu printre seniori, iar în 1999 a fost trimis să se călească la Twente. După un sezon în care a jucat 32 de meciuri şi a marcat două goluri, van der Meyde a revenit la Amsterdam şi a devenit titular indiscutabil într-o formaţie extrem de puternică şi de talentată, câştigătoare a Eventului în 2002.

Prestaţiile din Liga Campionilor în stagiunea succesivă, care au culminat cu cea de pe Meazza împotriva Milanului, l-au transformat pe fotbalistul de 24 de ani originar din Arnhem într-o ţintă pentru marile cluburi ale Europei. Cea care i-a obţinut semnătura a fost Inter, Massimo Moratti plătindu-le olandezilor 6 milioane de euro.

De la piaţa de la ţară la multinaţională

Transferul de la Ajax la Inter trebuia să fie pasul decisiv spre consacrarea definitivă a lui van der Meyde. În schimb, a reprezentat începutul sfârşitului pentru un talent uriaş.

Antrenorul său de la Ajax, Ronald Koeman, a insistat ca jucătorul să mai rămână măcar un an la Amsterdam, considerând că nu era încă pregătit pentru o experienţă în străinătate. Fostul fundaş al Barcelonei fusese cel care îi făcuse loc în primul 11 al "lăncierilor" şi îl cunoaştea foarte bine. Avea probabil cunoştinţă şi de derapajalele elevului său în afara terenului, pe care acesta le-a povestit în autobiografia sa, apărută recent: „Eram prieten bun cu Ibrahimovic şi cu Mido, ne întreceam în curse nocturne nebune, pe autostrada din jurul Amsterdamului. Iar Tomas Galasek m-a iniţiat în ale fumatului”.

Şocul trecerii de la Eredivisie la Serie A a fost uriaş, iar van der Meyde nu l-a depăşit niciodată. După o săptămână la Milano, l-a sunat pe David Endt, team managerul lui Ajax, cerându-i să-l aducă înapoi în Olanda. Implorându-l, ca să fim mai exacţi. Pentru a învinge nostalgia, olandezul a început să bea. O problemă care s-a accentuat odată cu trecerea anilor.

La aceste lucruri s-a adăugat şi excentricitatea soţiei sale, Dyana, o femeie care iubea foarte mult animalele. Poate prea mult, după cum a povestit van der Meyde în autobiografia sa: „Aveam o adevărată grădină zoologică în curte: cai, câini, zebre, papagali, broaşte ţestoase. Dyana era bolnavă. Din cauza ei, am refuzat un transfer la Monaco. «La Monte Carlo sunt doar apartamente, unde ne ţinem animalele?», mi-a spus. Într-o seară, am intrat în garaj. Era întuneric şi am văzut o umbră mare şi am auzit nişte sunete ciudate. Cumpărase o cămilă”.

Probabil singurul aspect pozitiv a fost cel financiar. Olandezul a venit la Inter într-o perioadă în care Moratti nu-şi pusese arici la buzunare, iar banii curgeau în vestiarul nerazzurrilor: „După fiecare victorie, preşedintele ne dădea câte 50.000 de euro”.

Highbury

La cei 24 de ani ai săi, van der Meyde era mai mult decât o promisiune la venirea în Italia. Fostul "lăncier" era un jucător de care se interesaseră granzii Europei, debutase deja în echipa naţională şi avea experienţa a şase sezoane în campionatul Olandei şi a competiţiilor continentale. Conducerea şi fanii Interului aşteptau multe din partea lui, dar Andy nu a reuşit să se impună.

În primul an la Milano, a strâns doar 25 de meciuri în toate competiţiile (14 în campionat), marcând de trei ori, pentru ca în sezonul următor să joace de 29 de ori şi să înscrie o dată. Indiferent că pe bancă au stat Hector Cuper, Alberto Zaccheroni sau Roberto Mancini, olandezul nu şi-a atins niciodată întregul potenţial. Cu o singură excepţie.

Pe 17 septembrie 2003, Inter îşi începea campania din Liga Campionilor. Nerazzurri întâlneau pe legendarul Highbury din Londra pe Arsenal, o echipă care la finalul acelui sezon avea să cucerească titlul în Premier League fără a pierde vreun meci. Însă în acea seară, "Invincibilii" lui Wenger au pierdut fără drept de apel în faţa băieţilor lui Cuper, scor 3-0. Al doilea gol al partidei i-a aparţinut lui van der Meyde, care a înscris cu o execuţie splendidă. O adevărată bijuterie, rămasă printre momentele memorabile ale clubului.

Golul cu Arsenal de pe Highbury a rămas cel mai bun moment al meu în nerazzurro”, a scris Andy în autobiografia sa. Singura prestaţie care a amintit de "Lunetistul" de la Ajax. Un an mai târziu, avea să puncteze într-o altă victorie antologică obţinută de Inter în Liga Campionilor, acel 5-1 de la Valencia, dar zilele sale la Milano erau deja numărate.

La nici 26 de ani, vârsta la care ar fi trebuit să cunoască apogeul, van der Meyde era considerat de mulţi un jucător terminat. Extrema explozivă de la Ajax rămăsese doar o amintire, iar ceea ce putea reprezenta o adevărată lovitură de mercato s-a dovedit a fi doar un alt flop din gestiunea lui Moratti. Astfel, în vara lui 2005, olandezul era transferat la Everton, pentru 3,5 milioane de euro. Părăsea Interul adăugându-şi în palmares o Cupă şi o Supercupă a Italiei şi lăsând în urmă multe, multe regrete.



Everton - Finalul trist

Van der Meyde a ales Everton în special pentru aspectul financiar. Englezii i-au oferit un salariu de 37.000 de euro pe săptămână, mai mult decât dublu faţă de ceea ce câştiga la Inter. Dar experienţa din Premier League a fost sortită eşecului încă din start: „Mi-am cumpărat un Ferrari şi prima oprire a fost News Bar, un loc popular în Liverpool. După câteva ore de alcool am mers la cel mai apropiat club de striptease. Acolo am văzut o brunetă şi am vrut să fac sex cu ea. Dar după ce am făcut o dată sex cu Lisa am devenit dependent. Era sălbatică, nebună şi excitată”.

Aventura l-a costat căsnicia cu Dyana şi a reprezentat începutul unei perioade în care consumul de alccol şi cocaină au devenit ceva normal. Despre fotbal nici nu mai putea fi vorba. Puţinele sale apariţii în tricoul lui Everton au fost dezamăgitoare. Conflictele cu managerul David Moyes şi căpitanul Phil Neville i-au complicat şi mai mult situaţia. Tabloul sumbru a fost completat de numeroase accidentări şi de problemele Lisei, care a născut în martie 2007, dar a fost nevoită să rămână mai mult timp în spital din cauza unor complicaţii.

De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, van der Meyde a început să aibă probleme şi cu somnul: „Beam multe sticle de vin şi de Bacardi, pentru că niciodată nu oboseam. Ca să mă pot odihni, luam pastile de dormit. Curând, am devenit dependent de ele şi, pentru că nu puteau fi obţinute decât prin prescripţia unui medic, am început să le fur din biroul doctorului de la club. Această poveste a durat pentru mai mult de doi ani”.

În aceste condiţii, viitorul său în Anglia era practic compromis. Din Olanda i s-a oferit şansa unei reveniri. În martie 2010, PSV Eindhoven i-a propus un contract până la finalul sezonului, dar nu a prins niciun meci, astfel că înţelegerea nu i-a fost prelungită. În februarie 2011, la doar 31 de ani, şi-a anunţat retragerea, dar a revenit asupra deciziei în decembrie acelaşi an, când a semnat pentru WKE, un club semiprofesionist din liga a treia. A bifat şase apariţii înainte de a renunţa definitiv la cariera de jucător în vara lui 2012.

Un nou scop

Între timp, van der Meyde a reuşit să se pună pe picioare. S-a recăsătorit, cu Mellisa, alături de care aşteaptă un al doilea copil, şi s-a pus pe scris, povestindu-şi viaţa agitată într-o autobiografie la care a fost ajutat de Thijs Slegers: „Prin această carte, am vrut să închid un capitol al vieţii mele. Acum aş vrea să antrenez nişte copii. După toate erorile pe care le-am comis, cine le poate explica mai bine puştilor cum să nu-şi irosească propriul talent?”.

Nimeni nu ştie cât de bun antrenor va fi van der Meyde. Dar cu siguranţă tinerii care vor fi pregătiţi de el vor afla cum se poate ca la 21 de ani să schimbi pase cu Sneijder şi Ibrahimovic, la 24 să centrezi pentru Vieri şi Adriano, pentru ca la 31 să renunţi la fotbal într-un anonimat total. O poveste din care nu au decât de învăţat.

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6

Sursa foto: segnaleorario.wordpress.com

By Ionut Tataru with 12 comentarii

12 comentarii:

  • tibi says:

    frumos articol! bravo!
    degeaba zici ca ai imbatranit si nu mai ai timp sau nu mai sti sa scrii la fel de bine ca te contrazici singur cu articole de genul asta :)))

  • Gigi says:

    @ radurizan:se pare ca nu este chiar o gluma,e chiar serioasa treaba un pic spre surprinderea mea...nu ma aspeptam la un asemenea transfer,imi aminteste de achizitia lui batistuta asa pt juma de sezon. poate rocchi va reusi mai multe goluri!
    bine macar ca am scapat de jonathan si sa ne rugam sa scapam si de silvestre.
    Un An Nou Fericit si LA MULTI ANI!

  • WooZie says:

    Acuma s-au trezit sa il aduca pe Rocchi. Mie imi placea la nebunie pe vremea cand facea atacul la Empoli impreuna cu Di Natale. Sa il aduci acuma la 999 de ani nu stiu cat rost are. Poate totusi il aduc pentru 6 luni pana in vara cand o sa ne surprinda cu un mega transfer ( desi nu prea cred )

    La Multi Ani !!!

  • WooZie says:

    Deja pe wikipedia Rocchi e dat la Inter. Imi placea enorm mai demult dar acuma la 35 de ani nu stiu ce mai poate

Leave a Reply