follow

GOLURI MEMORABILE (90): ENRICO CUCCHI VS. SAMPDORIA

Enrico Cucchi nu este un nume important în istoria Interului, dar ar fi putut să fie.

Achiziţionat de Inter în 1982, pe când avea doar 17 ani, de la Savona, unde debutase sub conducerea tatălui său, talentatul mijlocaş a bifat prima apariţie oficială în nerazzurro pe 13 ianuarie 1985, într-o remiză cu Ascoli în deplasare (1-1). În următoarele două sezoane a devenit o prezenţă obişnuită printre titulari, dar fără să impresioneze, astfel că au urmat împrumuturi succesive la Empoli şi Fiorentina, înainte de a reveni la Milano la startul sezonul 1989/90.

În ciuda faptului că avea o tehnică bună şi o excelentă viziune a jocului, Cucchi nu a reuşit să se impună într-o linie de mijloc în care evoluau Bianchi, Berti şi, mai ales, Matthaus. Şansa lui s-a ivit în momentul în care germanul s-a accidentat, iar Trapattoni i-a împrumutat tricoul cu numărul 10, pe care l-a purtat inclusiv în Supercupa Italiei cu Sampdoria, pe 29 noiembrie 1989.

Momentul nu era unul fericit pentru nerazzurri, care fuseseră eliminaţi prematur din Cupa Campionilor de Malmo, pierduseră derbyul cu Milan la scor (0-3) şi se aflau la o distanţă apreciabilă de Napoli, liderul din Serie A. Meciul cu Sampdoria avea însă să fie cel mai frumos din cariera unui fotbalist ghinionist. Cucchi a fost cel mai bun de pe teren, deschizând scorul în minutul 38, după o combinaţie frumoasă cu Aldo Serena, cel care a stabilit rezultatul final în repriza a doua (2-0), astfel că Inter îşi trecea în palmares prima Supercupă a Italiei.

Într-o perioadă în care termenul de turnover nu exista practic, revenirea lui Matthaus a însemnat trecerea pe bancă a lui Cucchi, iar, la finalul sezonului, plecarea sa la Bari şi, după trei ani, la Ravenna. Aici a început calvarul mijlocaşului, obligat să se opereze la o aluniţă de pe coapsă care s-a dovedit a fi în cele din urmă o tumoare. Nu şi-a mai revenit niciodată şi a suferit o altă intervenţie chirurgicală, dar nu s-a mai putut face nimic. A murit pe 4 martie 1996, când încă nu împlinise 29 de ani.

Testamentul său fotbalistic rămâne golul marcat Sampdoriei într-o seară de noiembrie a anului 1989, în faţa unui Meazza dezolant de pustiu.

By Ionut Tataru with 0 comentarii

0 comentarii:

Leave a Reply