follow

DESPRE ZANETTI ÎN 1.100 DE CUVINTE

Image and video hosting by TinyPic

Ai crede că e uşor să scrii despre Zanetti. Cât de greu poate fi să înşiri nişte rânduri despre o legendă a Interului şi a fotbalului mondial? Mai ales dacă ai fost suficient de norocos să-i urmăreşti toată cariera în nerazzurro. Şi totuşi, ce mai poţi adăuga atunci când vine vorba de un jucător care a epuizat toate epitetele, care continuă să fie un exemplu atât pe teren, cât şi în afara lui?

Dintr-o dată, un astfel de demers nu mai pare deloc banal.

Duminică, împotriva Parmei, Il Capitano a jucat meciul 1.100 al carierei. În istoria fotbalului, doar trei fotbalişti îl depăşesc. Doi dintre ei, englezii Peter Shilton (1.390) şi Ray Clemence (1.118), au fost portari, un post care amână retragerea în mod tradiţional. Celălalt este un brazilian, un alt nume uriaş: Roberto Carlos (1.127). Cu acesta din urmă, Zanetti a fost chiar coechipier la Inter, în primul an petrecut la Milano. Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, probabil că Pupi îl va depăşi şi va urca pe locul 2 all-time, pentru că Shilton rămân o ţintă de neatins.

Nu este însă nevoie de prima poziţie pentru ca locul lui Zanetti să fie cimentat în istorie. El este deja acolo, deşi nu a câştigat Baloane de Aur sau titluri mondiale. Pupi e unul dintre acei jucători care fac ca discursurile legate de ataşamentul faţă de un club să nu cadă în derizoriu, într-o perioadă în care sumele din fotbal sunt ameţitoare. Il Capitano a fost mereu în prima linie, şi atunci când Inter termina pe locul 8, şi atunci când se afla în fruntea Europei şi a lumii. A văzut venind şi plecând antrenori şi jucători, în timp ce el se pregătea de un nou sezon la Appiano. Ar fi putut pleca la Real Madrid, dar a preferat să rămână fidel clubului care l-a adus în Europa şi care i-a schimbat viaţa.

Zâmbesc mereu atunci când îmi amintesc de faptul că nici măcar nu ar fi trebuit să fie el vedeta. Transferat în 1995, la dorinţa lui Massimo Moratti, Zanetti a venit la Inter în umbra unui alt argentinian, Sebastian Rambert, care făcuse furori în tricoul lui Independiente. Tânărul Javier, avea atunci doar 21 de ani, nu a ţinut cont de şansele care îi erau nefavorabile şi s-a impus practic în prima echipă, de unde nu a mai ieşit şi unde îl găsim şi astăzi, după aproape două decenii. În această perioadă, şi-a pus definitiv amprenta în istoria clubului. A devenit jucătorul cu cele mai multe prezenţe în nerazzurro, a cucerit 16 trofee, la loc de cinste stând cele 5 titluri ale Italiei şi Liga Campionilor din 2010 şi, poate cel mai important, a reprezentat un exemplu de fair-play nu doar pentru proprii fani şi coechipieri, ci şi pentru adversari. Multe s-au schimbat în toţi aceşti ani, dar nu şi Pupi. Nici măcar freza lui, devenită un simbol al unei tinereţi parcă eterne.

Calităţile sale fizice uimitoare reprezintă unul dintre secretele longevităţii sale. Cu astea s-a născut, dar fără seriozitatea care îl caracterizează nu ar fi fost posibil să reziste atât de mult timp la un asemenea nivel. Spune legenda că Zanetti s-ar fi antrenat inclusiv în ziua nunţii sale, o poveste pe care Căpitanul a negat-o cu un zâmbet ştrengăresc, parcă pentru a menţine incertitudinea din jurul ei. Nu ar fi însă deloc surprinzător să fie adevărată. Pentru că Pupi nu a păcălit niciodată fotbalul şi s-a ghidat mereu după ceea ce i-a spus odată Giacinto Facchetti, un alt simbol al Interului: „Javier, nu obţii nimic fără sacrificii”.

La aproape 40 de ani, pe care îi va împlini în august, Zanetti dă senzaţia că nu oboseşte niciodată. Înainte de a juca meciul 1.000 al carierei, a acordat un interviu pentru Gazzetta dello Sport, iar prima întrebare a fost dacă s-a simţit vreodată obosit. A răspuns fără să stea pe gânduri: „Poate după finala de la Madrid, când toată adrenalina din cele două săptămâni cu Scudetto, Cupa Italiei şi Liga Campionilor a luat-o razna. Dar trebuie să mă credeţi când vă spun că obosesc mai mult atunci când mă joc cu copiii mei”. Are trei copii (Sol, Ignacio, Tomas) alături de soţia sa Paula, pe care o cunoaşte de la 19 ani. O familie normală, liniştită, care nu a prins vreodată prima pagină a tabloidelor. Şi care nu uită de unde a plecat.

În 2001, soţii Zanetti au înfiinţat Fundaţia PUPI, care are ca scop integrarea socială a copiilor săraci. „Am avut o copilărie dificilă şi, chiar dacă acum nu locuiesc în ţara mea, sunt conştient de ceea ce se întâmplă acolo şi de efectul devastator pe care acele lucruri îl au asupra copiilor săraci. Întotdeauna am crezut că acţiunile noastre publice trebuie să ţină cont de responsabilitatea socială pe care o avem”, a explicat căpitanul nerazzurrilor la lansarea proiectului.

În ultima vreme, s-au înmulţit vocile care consideră că Zanetti joacă mai mult decât ar trebui şi că totul se reduce la dorinţa sa de a stabili cât mai multe recorduri. Mai trist este că printre aceste voci se află şi susţinători ai Interului. „Mă bucur de fiecare antrenament, de fiecare meci, sunt fericit în fiecare zi. Ştiu că va veni momentul în care o să fiu nevoit să spun: «Gata, ajunge!”. Cel mai important lucru este să ştii când trebuie să te retragi. Voi simţi când va veni clipa”, a spus Il Capitano înaintea meciului 1.000 al carierei.

Pe undeva e normal ce se întâmplă. În momentele dificile, se caută vinovaţi şi veteranii devin o ţintă. Dar când îl vezi pe Zanetti că încă este capabil să plece cu mingea la picior în dribling şi să lase în urmă cu o uşurinţă dezarmantă trei-patru adversari, o astfel de opinie trezeşte zâmbete. Dacă e un motiv de îngrijorare, atunci acela este că nu există o variantă mai bună. Sunt convins că atunci când va fi momentul, Il Capitano va fi primul care se va da la o parte.

Să avem grijă ce ne dorim. Pentru că, inevitabil, va veni clipa în care Zanetti va spune stop. Timpul nu iartă pe nimeni. Şi abia atunci, aşa cum se întâmplă de obicei, vom înţelege ce am pierdut. Nu doar un jucător incredibil, care apare odată la câteva zeci de ani, nu doar un căpitan şi un lider pe teren şi în afara lui, ci şi un om deosebit. Să ne mai bucurăm, deci, cât mai putem de faptul că suntem contemporani cu un astfel de fotbalist. Avanti Pupi!

Şi aşa am ajuns la 1.100 de cuvinte. Prea puţine pentru a cuprinde tot ce înseamnă Zanetti. Pentru Inter, pentru fotbal, pentru mine.

By Ionut Tataru with 13 comentarii

13 comentarii:

  • seby says:

    Ma inclin si cu aceasta ocazie fotbalistului caruia ii tin cel mai adanc respect! Dragoste eterna pentru capitanul nostru!

    Excelent articol! Sunt de acord cu ultima parte a lui, o subliniez chiar. Sa se retraga cand vrea el, este un privilegiu sa-l vad jucand pt ca asemenea legenda nu voi mai prinde la Inter.

  • tibi says:

    "Spune legenda că Zanetti s-ar fi antrenat inclusiv în ziua nunţii sale, o poveste pe care Căpitanul a negat-o cu un zâmbet ştrengăresc, parcă pentru a menţine incertitudinea din jurul ei. " - GENIAL!

    Un jucator si om imens!

  • mirifiq says:

    fantastic :| " TU SEI TUTTO QUELLO CHE " pentru generatia noastra... portarii aia doi nici nu ai cum sa i compari cu zanetti una e sa stai in poarta 1200 de meciuri alta e sa alergi 10 km pe meci...MULTUMESC PUPI, TE IUBESC. ( ba ioane, nici acum nu l am uitat pe ala de si a facut poza cu el, la cluj..)

  • WooZie says:

    Chiar nu exista cuvinte sa il descrie pe acest om, tocmai de aceea te felicit Ionut ca din nou ai reusit sa scrii un articol de nota 10*.

    Nu stiu ce planuri are MM dar sper ca noul stadion (daca nu o sa ceara chinezii sa puna numele companiei, exemplu Arsenal) sa se numeasca Fachetti si baza de antrenament sau ceva sa poarta numele lui Pupi

  • WTF says:

    ... ai dreptate ca nu este usor sa scrii despre Zanetti ... doar atat mai zic ... in 2010 cand am luat CL ... pt. el m.am bucurat cel mai mult ... merita sa ridice trofeul CL ...

    ... el si Milito sunt idolii mei ... sper sa.i mai vad cel putin 2 ani la INTER ...

  • ovi jeco says:

    felicitari ionute pt articol si citind aceste randuri imi amintesc perfect cum am auzit la radio la stirile sportive de pe la 10 seara cum ca inter i-a transferat pe tinerii argentinieni fundasul Zanetti si atacantul Rambert.Despre atacant s-a spus atunci ca a fost adus sa-l inlocuiasca pe Ruben Sosa iar despre tanarul fundas nu s-a spus nimic si iata ca dupa aproape 20 de ani atacantul e mort demult(fotbalistic) iar fundasul devenit mijlocas e mai viu ca niciodata.RESPECT CAPITANO si ca sa va fac in ciuda am autograf si poza cu el de la aeroport la cluj si voi nu aveti.

  • boboin says:

    nu glumesc
    barca va face o oferta pentru handa
    http://www.calciomercato.com/inter/barcellona-choc-30-milioni-per-handanovic-771041

  • nerazzurr says:

    Face oferta dar Moratti a declarat ca Handa nu e de vanzare...acum se insista cu Wan de wiel Naingolan,Gomez,Ibarbo,Sanchez....sa vdm care va ajunge din ei...azi am vazut ca il urmarim si pe Gaitan de la Benfica.

Leave a Reply