follow

UN INTER MAI INTERNAŢIONAL CA ORICÂND

15 octombrie 2013 este o zi care va rămâne în istoria Interului. După 18 ani (ce ironie, vârsta majoratului!), Massimo Moratti nu mai este proprietarul clubului. Se termină astfel o epocă şi se trece la alt nivel. Doar timpul ne va spune dacă a fost decizia corectă, dar putem fi siguri că Il Presidente a acţionat şi de această dată cu intenţii bune.

Image and video hosting by TinyPic

În 18 din cei 23 de ani de când ţin cu Inter, Moratti a fost acolo. A condus clubul cum a ştiut el mai bine, a dat totul şi, în ciuda unor eşecuri răsunătoare, şi-a egalat şi depăşit tatăl. Practic, cele mai bune perioade din istoria de peste un secol a Interului sunt legate de familia Moratti. În aceste condiţii, sentimetul de regret este unul absolut normal.

Nu vreau să devin patetic şi această postare să devină un fel de necrolog. Dar Inter rămâne nu doar fără cel mai de succes preşedinte al său, ci şi fără, probabil, ultimul preşedinte-suporter din fotbal. Poate că tocmai din această cauză au existat toate acele extreme în ultimele două decenii. De la 5 mai 2002, la 22 mai 2010. De la Rambert, Vampeta sau Quaresma, la Zanetti, Ronaldo şi Milito. De la Marco Tardelli, la Jose Mourinho. Un fan are defectul (sau calitatea) de a nu judeca întotdeauna la rece şi ia decizii mai curând cu sufletul decât cu mintea. Moratti a făcut-o de multe ori. Demiterea lui Gigi Simoni imediat după acesta a primit premiul pentru cel mai bun antrenor italian este unul dintre exemple. Este dovada că Inter nu pierde doar un preşedinte, ci un OM. Un om cu defectele sale, dar pasionat şi dedicat. Şi mai pierd ceva nerazzurri, foarte important pentru fotbalul italian: ultimul preşedinte antijuventin. În ultimii ani, diplomaţia şi-a făcut simţită prezenţa, dar acest sentiment nu a dispărut niciodată. Iar asta se vedea în felul în care trăia duelurile cu torinezii.

Pentru Inter începe o perioadă nouă, complet diferită. Clubul care, cel puţin după Al Doilea Război Mondial, a fost condus doar de preşedinţi-suporteri intră pe mâna unor oameni de afaceri. Este normal să existe sentimente contradictorii. Dar într-un fotbal care nu mai este de multă vreme doar un sport, devenind o afacere, este o tranziţie normală şi care trebuia să aibă loc la un moment dat.

Asta nu înseamnă că Inter îşi va pierde identitatea sau tradiţia. ADN-ul nerazzurro e bine împământenit şi reprezintă baza de la care va începe noua aventură. Thohir şi asociaţii săi preiau un club de succes, chiar dacă venit după o perioadă dificilă, cu un nucleu important de fani în întreaga lume. Pornind de la ceea ce găsesc, ei trebuie să construiască în anii următori un brand important, care să aibă forţa să se lupte nu doar fotbalistic, ci şi economic cu celelalte nume mari din acest sport. Faptul că sunt oameni de afaceri de succes şi potenţialul mare care există la club reprezintă un bun început.  

De azi înainte nu vom mai vorbi despre Interul lui Moratti, ci doar despre Inter. Un Inter care, spune o parte a presei, va fi cotat la bursă, care trebuie să devină global şi care nu va mai depinde atât de mult de un singur om, pentru că noii acţionari sunt în alte părţi ale lumii. Practic, un Inter major, pe propriile picioare, „plecat la colegiu”, aşa cum spunea Moratti într-un interviu de la începutul lunii august.

Se ştiu puţine lucruri despre Thohir, care, deşi a făcut avere în mass-media, preferă să vorbească destul de puţin. Unul dintre aceste lucruri este că îl pasionează mai mult baschetul decât fotbalul. Despre partenerii săi se cunosc încă şi mai puţine. Dar să nu fiţi surprinşi dacă microbul nerazzurro îi va afecta şi pe ei în câţiva ani. Inter are efectul ăsta asupra oamenilor.

Într-o seară de martie a anului 1908, o mână de oameni înfiinţa un nou club de fotbal. „Si chiamerà Internazionale, perchè noi siamo fratelli del mondo”, anunţau ei. Pe 15 octombrie 2013, Inter a devenit mai internaţional ca oricând.



Sursa foto: sport.sky.it

By Ionut Tataru with 9 comentarii

9 comentarii:

  • Cateva transferuri facute de MM in perioada de iarna. Grazie mister!

    Francesco Toldo (23.300.000 £ - 27.530.000 euro)
    Fabio Cannavaro (20,2 £ - 23.900.000 euro)
    Walter Samuel (15,8 £ - 18.668.000 euro)
    Andrea Ranocchia (16,3 £ - 19.300.000 euro)
    Francisco Javier Farinos (14,3 £ - 16.900.000 euro)
    Matias Almeyda (19,4 £ - 22.922.000 euro)
    Ricardo Quaresma (21,6 £ - 25.521.000 euro)
    Francesco Coco (19,8 £ - 23.400.000 euro)
    Clarence Seedorf (21,5 £ - 25.400.000 euro)
    Hernan Crespo (31,6 £ - 37.336.000 euro)
    Christian Vieri (39,3 £ - 46.434.000 euro)

  • seby says:

    Nu va mai chinuiti , i got this, cea mai reprezentativa semnatura in mercatourile de iarna ever la Inter o fo' Mutu :P. Pt ca mi se sopteste din public, admit ca, poate, doar captura lui Cordoba sa se fi apropiat ca si insemnatate :)

Leave a Reply