follow

INTER - MILAN 1-0. CRONICA MECIULUI

Nu a fost o victorie glorioasă, nu a rezolvat problemele echipei, dar un succes în faţa rivalilor nu-şi pierde niciodată savoarea. Mai ales când el este adus de o execuţie demnă de un Derby della Madonnina şi încheie un an dificil, cu prea puţine motive de satisfacţie.



Golul târziu de o frumuseţe rară marcat de Palacio a salvat imaginea dezolantă lăsată de un duel care, în actualele condiţii, cu greu îşi merită faima pe care o serie de fotbalişti senzaţionali i-au construit-o în trecut. O dovadă în plus a agoniei în care se află fotbalul milanez, rezultat al lipsei de strategie, al austerităţii şi al unor decizii discutabile, ca să nu fim mai duri. Eu personal nu reuşesc să-mi amintesc de un Derby della Madonnina atât de mediocru, cu două echipe atât de limitate.

Este adevărat că la senzaţia accentuată de tristeţe care a caracterizat meciul a contribuit şi absenţa celebrelor coregrafii din cele două peluze, completată de protestul prin tăcere autoimpus de cele două grupuri de fani. Ceea ce ar fi trebuit să fie un spectacol de sunet şi culoare s-a transformat într-un peisaj cenuşiu, care te ducea cu gândul mai mult la Kansasul lui Dorothy decât la un Inter-Milan. Totul a pornit de la decizia poliţiei de a interzice tifosilor rossoneri accesul în stadion cu materialele pregătite pentru coregrafie (deşi exista aprobarea clubului), iar Curva Nord, cu acelaşi spirit de solidaritate arătat de rivalii lor cu câteva zile înainte, a decis să renunţe la propria reprezentaţie, irosindu-se astfel trei luni de muncă ce ar fi trebuit să bucure ochii celor din tribune şi din faţa televizoarelor. Fotbalul italian este la fel de bolnav şi în afara terenului cum este şi pe teren, iar încercările de vindecare mai mult au înrăutăţit situaţia.

Image and video hosting by TinyPic

Întorcându-ne la meci, nu sunt foarte multe de analizat. Prin echipa pe care a trimis-o pe teren, Mazzarri a anunţat practic că se gândeşte în primul rând să nu piardă. De cealaltă parte, Allegri a intrat deja în atmosfera sărbătorilor şi a început cu un sistem albero di Natale, în care marea surpriză a reprezentat-o titularizarea în premieră a lui Saponara, care, alături de Kaka, l-a susţinut pe Balotelli pe faza ofensivă. Deloc surprinzător, Milan a fost echipa care a deţinut iniţiativa, în special că nerazzurri au cedat deliberat posesia şi au pus în permanenţă cel puţin nouă jucători în spatele balonului. Dominarea rossonerilor, sterilă în cel mai bun caz, a durat atât cât au rezistat din punct de vedere fizic. În ultimele 20 de minute, rezervele de energie ale băieţilor lui Max s-au terminat, iar Inter, cu un plus de imaginaţie adusă de introducerea lui Kovacic şi de prospeţime, odată cu intrările lui Kuzmanovic şi Icardi, a trecut la conducerea jocului şi, cu cinci minute înainte de final, Palacio a lovit decisiv, cu o reluare de fuoriclasse.


Astfel, dominaţia nerazzurro în Milano se prelungeşte, Inter ajungând acum la cinci meciuri consecutive fără înfrângere în faţa rivalilor, în patru dintre aceste ocazii reuşind să câştige. Şi, ca să rămânem sub semnul cifrei 5, trebuie să spunem că dacă nerazzurri s-au apropiat la cinci puncte de locul 3, de Liga Campionilor, "verişorii" se află la aceeaşi distanţă de retrogradare.

Este cât se poate de firesc să ne bucurăm de victorie, mai ales că ea vine după patru etape şi o lună şi jumătate, dar ar fi greşit să credem că problemele s-au rezolvat. Inter este încă în convalescenţă, iar succesul cu Milan (acest Milan!) nu este altceva decât un pansament. Pentru însănătoşire este nevoie de un tratament serios în perioada următoare (da, despre mercato vorbesc), pentru că, în caz contrar, bucuria de acum riscă să rămână singulară.


E adevărat, Inter nu a luat gol. Dar, şi nu vreau să scad din meritele apărării, în care Rolando a fost din nou excelent, acest lucru se datorează mai mult impotenţei ofensive a rossonerilor decât tacticii lui Mazzarri. Nu trebuie să uităm să Handanovic şi Campagnaro au dovedit încă o dată că sunt departe de forma maximă, iar ezitările lor puteau duce la goluri ale adversarilor. De asemenea, Taider continuă să fie un corp străin în echipă şi nu convinge, în timp ce pe umerii lui Cambiasso şi Zanetti apasă, inevitabil, anii şi sutele de bătălii pe care le-au purtat. Faptul că Inter a preluat conducerea ostilităţilor după ieşirea lor ar putea fi doar o coincidenţă, dar ceva îmi spune că nu e cazul şi tocmai aici trebuie aplaudat tehnicianul nerazzurrilor, că a ştiut când şi unde să mute, reparând astfel erorile din abordarea iniţială.

O abordare iniţială extrem de prudentă. Ne-am obişnuit deja cu stilul lui Mazzarri, care îşi pregăteşte echipele să absoarbă presiunea adversarilor, înainte de a declanşa contraatacuri rapide şi directe pe poartă. Problema e că nu prea are cine să le declanşeze. Şi împotriva Milanului, la fel ca şi în alte meciuri, s-a întâmplat de multe ori ca Palacio să se găsească izolat în avanposturi, argentinianul fiind nevoit să facă o muncă de Sisif în aşteptarea unor coechipieri care să-l susţină. Este povestea acestui sezon şi a celei de-a doua jumătăţi din cel trecut pentru RodriGOL. O treabă pe care o face însă extraordinar, cu atât mai remarcabilă cu cât el nici măcar nu este un vârf adevărat. Abia după schimbările din repriza a doua, Palacio a început să vadă mai multe feţe familiare în jurul său, lucru pentru care a mulţumit cu un gol decisiv, „cel mai important al carierei mele”.


Golul s-a născut dintr-o acţiune care pare să devină clasică pentru Interul lui Mazzarri. Mingea ajunge în dreapta la Jonathan, brazilianul îl lansează pe Guarin, iar columbianul centrează în faţa porţii, unde de obicei îl găseşte pe Palacio. O astfel de fază s-a petrecut şi în finalul primei reprize, când Mazzoleni i-a lăsat pe nerazzurri în continuare orfani de penalty în acest sezon de Serie A, deşi intervenţia lui Zapata asupra lui Palacio nu are nevoie de nicio analiză. La fel cum inexplicabil a fost modul în care Muntari a rămas pe teren după intrarea criminală asupra lui Jonathan de câteva minute mai târziu. Ghanezul a fost totuşi eliminat în prelungirile partidei, atunci când a reuşit execuţia care îi iese cel mai bine, lovirea adversarului.


Nu vreau să se creadă că actuala clasare a Interului în clasament este doar rezultatul felului în care este arbitrată. De altfel, nu am ezitat să taxez atitudinea exagerată a lui Mazzarri de după meciul cu Napoli. Dar este greu să eviţi discuţiile de genul ăsta când nerazzurri sunt mereu lipsiţi de noroc atunci când vine vorba de deciziile arbitrilor (ca să fim diplomaţi). Când ai al doilea cel mai bun atac din campionat, înseamnă că vizitezi destul de des careurile adverse. Din punct de vedere statistic, e imposibil să nu se producă vreun fault în jumătate de sezon. Iar Derbyul a dovedit-o.

Pentru că am amintit de faza standard cu centrarea lui Guarin în careu, câteva cuvinte şi despre columbian. Mai ales că, de multe ori, nu l-am iertat pentru lipsa sa de discernământ în anumite momente. Dacă tratativele pentru transferul său la Chelsea sunt reale, iar el a decis să se despartă de Inter având evoluţii precum cele din meciurile cu Napoli şi Milan, jos pălăria în faţa lui. Dacă prestaţiile sale sunt rolul ambiţiei de a arăta conducerii că nu vrea să plece şi de a arăta acesteia ce pierde, cu atât mai bine. Un lucru e sigur. Guarin din ultimele două etape ar fi o pierdere mare, iar oficialii nerazzurrilor trebuie să se gândească bine înainte de a accepta eventualele oferte pentru el.

De asemenea, trebuie să-mi fac mea culpa în cazul lui Kuzmanovic. Nu am înţeles şi am ironizat introducerea sa pe teren de către Mazzarri, dar mijlocaşul sârb a contribuit la finalul bun de meci al nerazzurrilor, cu o prestaţie solidă. Dacă intrarea lui Kovacic a adus plusul necesar de imaginaţie şi l-a mai eliberat pe Guarin de anumite sarcini, fostul jucător al Fiorentinei a asigurat echilibrul şi prospeţimea fizică în linia mediană în ultimele 20 de minute.


Un Derby câştigat datorită unui jucător care merită mai mult băgat în seamă şi a unei condiţii fizice superioare (indiscutabil, aici e meritul lui Mazzarri) şi care s-a încheiat cu Nagatomo purtând banderola de căpitan. Acest aspect ar trebui să fie suficient pentru a înţelege limitele actualului Inter. Dar e o victorie care merită savurată, mai ales că ea a venit înainte de Crăciun. Un Crăciun care sperăm să se prelungească până la sfârşitul lui ianuarie şi care să ne ofere două-trei cadouri cu adevărat folositoare.

INTER - Milan 1-0 (Palacio 86)

INTER: Handanovic - Campagnaro, Rolando, Juan Jesus - Jonathan, Taider (Kovacic 57), Cambiasso (Icardi 82), Zanetti (Kuzmanovic 68), Nagatomo - Guarin - Palacio

Milan: Abbiati - De Sciglio, Muntari, Saponara (Matri 75), Poli (Pazzini 88), Zapata, Constant, Kaka, Bonera, De Jong, Balotelli

CIFRELE MECIULUI (via whoscored.com)

Posesie %: 47 - 53
Pase reuşite %: 79 - 83
Dueluri aeriene câştigate %: 58 - 42
Şuturi la/pe poartă: 15/7 - 17/4
Driblinguri reuşite: 11 - 17
Tacklinguri: 23 - 23
Cornere: 5 - 7
Faulturi: 13 - 15
Offside: 1 - 2

Sursa foto: corrieredellosport.it

By Ionut Tataru with 8 comentarii

8 comentarii:

  • deki says:

    Subscriu la tot ce a zis Ionut,pentru prima oara a facut si el o cronica cum trebuie :)))))

    Doar ca eu nu l-am vazut pe Kuzmanovic atat de zeu,a gresit 2 pase usoare,a dat cu stangul in dreptul la o faza pe 16m,adversarii treceau in viteza pe langa el fara nici o problema. Ca a fost mai bun decat Taider asta e altceva,si pe Gargano daca il aduci inapoi joaca mai bine ca asta.

    Handanovic 3 Nici o iesire pe centrari buna,mereu mi-au tremurat bucile cand avea mingea la picior sau urma o faza fixa.

    Campagnaro 5 Am mai spus-o,Hugo nu mai e ala din primele etape pana sa se accidenteze.

    Rolando 7 Din rezerva indiscutabila a devenit cel mai bun fundas central al Interului in momentul de fata.

    Juan Jesus 6 El e mereu grande pe twitter :)))))))

    Jonathan 6 Asteapta chemarea lui Scolari pentru campionatul mondial :)))))))

    Cambiasso 6

    Zanetti 6 Daca joci si cu Cambiasso si cu Zanetti n-ai cum sa iti creezi ocazii de gol,pur si simplu n-ai cum.

    Nagatomo 6 Singurul care mai aducea ceva pericol venind cu 2 suturi pe poarta.

    Guarin 7 A spus Ionut foarte bine mai sus.

    Palacio 10 Pentru sacrificiu,pentru ca s-a luptat de unul singur cu toti fundasii Milanului,pentru ca a inscris un gol formidabil,pentru ca prin el il vad pe Milito.

    Kovacic 7 Interul din ultimele 20 de minute e Interul lui Kovacic.

    Kuzmanovic 5 Ganditi-va bine si spuneti-mi un jucator mai lent!

    Amala!



  • KongMing says:

    Handanovic,Campagnaro,Taider parca s-a intamplat ceva cu ei,sunt mai moi.Despre restul nu prea am ce sa zic,l-am remarcat pe Nagatomo,care-si da viata,fuge pana la ultima suflare,pe Jonathan,care acuma stie sa si centreze,sa mai dea si cate-un gol,si de Palacio nu are rost sa mai spun nimic.Eu totusi nu inteleg de ce nu incepe Mazzari cu 2 atacanti,sa foloseasca 3-5-2,i-ar fi mai usor si lui Palacio.Poate sa-l foloseasca pe Belfodil sau Icardi.Si Kovacic ar merita sa joace titular.Sper sa-l transfere Inter pe Lavezzi,daca o sa fie asa,Inter o sa aiba,probabil,cel mai puternic cuplu de atacanti si cel mai bun atac din seria A,alaturi de Palacio.

  • Jerry says:

    Eee, eu cu transferul lui Lavezzi asta nu prea sunt de acord. Mi se pare ca are aceleasi caracteristici ca Palacio si s-ar calca pe picioare. As vrea mai degraba un atacant de gura portii, care s-o bage in ate. Iar unul dintre Icardi si Belfodil sa fie imprumutat.

  • raz says:

    @jerry
    Impartasim aceeasi opinie. Nu il vreau pe lavezzi, pt ca e prea asemanator cu Palacio, nu mai e tanar si are si pretentii salariale exagerate. Ar trebuie icardi jucat mai mult si adus neaparat Naingolan plus un fundas capabil. Un varf luam in vara cand pleaca Milito.

  • deki says:

    Dar neaparat trebuie adus Nainggolan,neaparat avem nevoie de 2 jucatori mediocri la mijlocul terenului.

  • MishuB says:

    In primul rand despre meci. Scurt si la obiect. Un meci urat in care am jucat cu autobaza o repriza. A doua repriza total diferita.Sper sa vada si Mazzari schimbarea in bine dupa intrarea lui Kova si Icardi. In mare prefer un derby asa, urat, fara gol primit decat macelul de la Napoli.

    Mi-a mai placut Rolando. I-a luat fata lui Ranocchia si cred ca broscoiul va fi primul vandut si nu Guarin.

    In privinta transferurilor.....

    Mazzari il asteapta pe Milito, de asta inca nu joaca cu 2 atacanti. Icardi a cam dat cu batu in balta cu viata lui personala si se pare ca pt unii conteaza asta. Cu aducerea lui Lavezzi nu sunt nici eu de accord, sau cel putin pana nu aducem ceva la mijloc, un fundas bun si un jucator de banda. Toti astia ca sa luam locul 3. Apoi la vara se va vedea.

    Inca ceva..... Sunt de accord cu o chestie a noii conduceri. Intai trebuie sa vindem si sa scapam de niste rebuturi. Avem un lot mult prea mare plin de jucatori mediocri. Insa treaba asta trebuie facuta rapid. Sa vinzi si sa cumperi in asa puntin zile de mercato nu stiu daca mai e in puterea lui Branca... Cred in toata chestia asta depinde locul 3.


    Forza inter

  • raz says:

    @deki
    Pai daca il vindem pe guarin NEAPARAT trebuie luat Nainggolan. Mie mi se pare mai constant si mai bun pasator decat guaro (plus mai tanar cu 2 ani). Ar face pereche buna cu Kovacic. Care ziceai ca sunt cei 2 mediocri si ce jucator propui tu ? Devin curios....

  • Costin says:

    Am zis..sper sa nu plece guaro..e un super mij,chia asa inconstant..daca va pleca,radja mi se pare cel mai potrivit sa I ia locul...un jucator care seamana mult cu guaro..ceva mai constant totusi,cum a zis si Raz...poate unii il asteapta pe Iniesta,ca sa nu mai spuna k e jucator mediocru...

Leave a Reply