follow

MILAN - INTER DIN TRECUT

În martie 1990, pe Meazza se făceau ultimele retuşuri înaintea Cupei Mondiale din acea vară, dar legendara arenă milaneză putea găzdui în condiţii optime marele duel al oraşului, între Milanul lui Sacchi, deţinătoarea Cupei Campionilor, succes repetat apoi peste puţin timp, la Viena, şi Interul lui Trapattoni, campioana în exerciţiu din Serie A.



Sezonul 1989/90 a fost primul al celebrei triplete germane în nerazzurro, după ce, în vara lui 1989, Jurgen Klinsmann se alăturase conaţionalilor Lothar Matthaus şi Andreas Brehme, care au avut o contribuţie importantă la cucerirea celui de-al 13-lea Scudetto din istoria clubului. A fost însă un an dificil pentru campioana Italiei. Eliminată surprinzător şi prematur din Cupa Campionilor de suedezii de la Malmo, apoi şi din Cupa Italiei, echipa lui Trap nu a reuşit să repete evoluţiile excelente din stagiunea precedentă nici în Serie A, reeditarea succesului obţinut cu un an înainte fiind practic compromisă cu multe etape înainte de finalul campionatului.

În tur, Inter a fost învinsă în ambele dueluri directe cu principalele contracandidate la titlu, 0-2 cu Napoli şi 0-3 cu Milan, dar la pierderea contactului cu cele două rivale au contribuit şi alţi paşi greşiţi. Dacă eşecul suferit pe terenul Sampdoriei (0-2) nu poate fi considerat neapărat o surpriză, ţinând cont de ceea ce reprezenta formaţia genoveză în acea perioadă, remizele neaşteptate cu Bologna (2-2) şi Bari (1-1) sau înfrângerea cu Atalanta (1-2) au făcut puţin probabilă repetarea victoriei în campionat.

Inconstanţa nerazzurrilor în acel sezon este confirmată de ceea ce s-a întâmplat în etapele care au precedat duelul cu Milan. Astfel, după un succes acasă cu Sampdoria (2-0), au urmat înfrângerea de la Torino, cu Juventus (0-1), şi o serie de trei remize cu Ascoli, Roma şi, din nou, Bari, înainte de victoria cu 3-1 în faţa lui Napoli, care avea să cucerească al doilea său Scudetto în 1990. Dar Inter nu a reuşit să confirme rezultatul foarte bun obţinut în faţa lui Maradona&co, iar în următoarele două runde a pierdut în deplasare cu Lazio (1-2) şi a remizat fără goluri pe teren propriu cu Verona, echipă care avea să retrogradeze la finalul campionatului.

Image and video hosting by TinyPic

Confruntarea cu Milan a fost programată pe 18 martie, la o zi după ce Giovanni Trapattoni a împlinit 51 de ani, iar jucătorii săi doreau să-i ofere un cadou frumos antrenorului care îi făcuse campioni. Dar nerazzurri aveau de luat o revanşă şi în faţa propriilor fani, după eşecul categoric suferit în tur, într-un meci considerat pe teren propriu. „E o partidă importantă pentru ambele echipe. Milan e gazdă şi luptă pentru Scudetto, dar noi vrem să învingem, pentru că nu este un sezon foarte bun şi de dorim să câştigăm pentru suporteri”, spunea Matthaus, cu câteva minute înainte de începutul Derbyului.

Trap nu a avut probleme de lot şi a trimis pe teren un 11 aproape tip pentru acel sezon. Zenga în poartă, în faţa lui o linie de patru, cu Bergomi şi Brehme laterali şi Ferri cu Verdelli în centru, Matteolli, Bianchi, Berti şi Matthaus la mijloc, iar în faţă tandemul Serena-Klinsmann. De cealaltă parte, Sacchi nu s-a putut baza pe Gullit, absent în cea mai mare parte a sezonului, dar, chiar şi în aceste condiţii, tehnicianul rossonerilor avea la dispoziţie o echipă excelentă, din care nu lipseau Franco Baresi, Costacurta, Maldini, Tassotti, Donadoni, Rijkaard sau Van Basten. A surprins oarecum titularizarea lui Andrea Pazzagli în poartă, în favoarea consacratului Giovanni Galli, o decizie care avea să se dovedească decisivă în stabilirea rezultatului final.

Meciul a început abrupt, cele două echipe dorind să-şi impună punctul de vedere încă din start. În minutul 2, după o lovitură liberă de pe partea stângă, Milan a fost aproape să marcheze, dar Bianchi a salvat în ultimul moment de pe linia porţii. „Gol sbagliato, gol subito”, vorba italianului. Peste doar un minut, Inter a trecut în avantaj, prin reuşita lui Serena, care a înscris cu o lovitură de cap din marginea careului de 16 metri, profitând de ieşirea hazardată a lui Pazzagli.

După deschiderea scorului, Inter a gestionat foarte bine meciul, oferindu-i rivalei foarte puţine şanse de a se apropia de poarta lui Zenga. Milan a dominat steril, bazându-se în special pe jocul bun al lui Donadoni, dar actualul antrenor al Parmei nu putea lupta de unul singur cu apărarea exactă a lui Trap. În aceste condiţii, nerazzurri şi-au dublat avantajul după mai puţin de jumătate de oră de joc. În minutul 24, Serena a scăpat singur spre poartă şi a fost faultat în careu de acelaşi neinspirat Pazzagli, o fază la care astăzi probabil că s-ar fi acordat nu doar penalty, ci şi cartonaş roşu. Lovitura de pedeapsă a fost executată nu foarte bine de Matthaus, dar mingea a intrat în poartă, iar soarta meciului părea deja decisă.

Repriza a doua a început cu o reacţie vehementă a Milanului, împinsă mereu spre careul lui Zenga de acelaşi foarte bun Donadoni, dar Van Basten a ratat două bune ocazii de a-şi readuce echipa în meci. Scăpaţi de momentul dificil, nerazzurri şi-au regăsit siguranţa din prima parte şi şi-au ţinut adversarii la respect. Mai mult decât atât, Serena şi Klinsmann au irosit două oportunităţi excelente de a închide definitiv partida.

Rossoneri au dat senzaţia că pot forţa o remiză, când, cu şase minute înainte de final, Costacurta a redus din diferenţă cu un şut foarte bun din afara careului, o fază care a oferit unul dintre momentele celebre de furie ale lui Zenga, portarul interist fugărindu-l practic pe central, care ar fi ignorat o semnalizare a tuşierului său. Însă orice emoţie a fost înlăturată definitiv în minutul 90, Berti lansându-l excelent pe Serena, iar golgheterul campionatului precedent l-a executat cu sânge rece pe Pazzagli şi a consfinţit un nou succes al Inteului în Derby.

Înfrângerea suferită de Milan în faţa nerazzurrilor, venită după un 0-3 cu Juventus în runda precedentă, a propulsat-o pe Napoli în postura de principală favorită la titlu, pe care l-a cucerit matematic în penultima etapă, după ce echipa lui Sacchi a pierdut surprinzător la Verona. De cealaltă parte, victoria obţinută împotriva rivalilor a fost mai mult un pansament pentru fani, Inter terminând campionatul doar pe locul 3 şi calificându-se astfel pentru Cupa UEFA, competiţie pe care a câştigat-o în premieră un an mai târziu.

Sursa foto:
Wikipedia

By Ionut Tataru with 0 comentarii

0 comentarii:

Leave a Reply