inter.ro

GOLURI MEMORABILE (32): DIEGO MILITO VS. AS ROMA

2012-02-02T19:23:00.002+02:00

Pentru că, după evoluţia de aseară, nu exista altă variantă. Dar şi pentru că ne pregătim de meciul cu Roma de pe Olimpico. În caz că aţi uitat, pe banca gialorossilor se afla Claudio Ranieri, iar acest gol a adus primul trofeu al Triplei istorice din 2010.

INTER - PALERMO 4-4. SPLENDOARE ÎN ZĂPADĂ

2012-02-02T17:54:00.001+02:00

Deja îmi imaginez cum mulţi dintre voi vor face ochii mari atunci când vor vedea titlul. Cred însă că fotbalul ne-a plăcut încă dinainte de a deveni interişti, iar meciul de aseară a fost o bună propagandă pentru fotbal. Mai ales dacă ne gândim la condiţiile în care s-a jucat. O partidă absolut incredibilă, cu multe goluri, cu răsturnări de situaţie şi cu un duel la înălţime între Milito şi Miccoli. Nu, nu mi-a trecut supărarea pentru că Inter a ratat victoria, dar duelul de aseară va rămâne unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am văzut vreodată. Un clasic. Şi asta mă face să trec mai uşor peste tristeţea pe care o simt.

Ar fi trebuit să fie seara lui Milito, primul jucător de la Vieri, în 2002, care înscrie de patru ori într-un meci pentru nerazzurri. Il Principe şi-a regăsit forma care l-a făcut unul dintre cei mai buni atacanţi ai lumii şi care ne-a lipsit atât de mult în prima parte a acestui sezon. Probabil că dacă această revenire ar fi avut loc mai devereme, Inter ar fi avut mai multe puncte în clasament şi poate acum calculam şansele la titlu, nu la locul 3. Credeţi că e prea mult spus? Uitaţi-vă peste statistica asta şi poate vă reconsideraţi părerea.

Nu a fost însă seara lui Milito. Pentru că Miccoli şi-a amintit că este bestia nera a Interului şi a marcat un hattrick după ce a slalomat precum Alberto Tomba prin apărarea nerazzurrilor. O apărare ridicolă în multe momente şi care a ruinat jocul bun făcut în ofensivă. Julio Cesar, Lucio şi, mai ales, Ranocchia au pe conştiinţă rezultatul de aseară, care a permis celor de la Udinese şi Lazio să ia un avans destul de important în lupta pentru locul 3.

A fost un meci atipic pentru Serie A. Probabil vremea a câştigat lupta cu tactica. Cei 22 de jucători au evoluat cu entuziasmul întâlnit la un meci între prieteni pe plajă. Sau, pentru a rămâne la anotimpul corect, la un meci jucat în faţa blocului pe zăpadă. În aceste condiţii, orice se putea întâmpla. Şi chiar s-a întâmplat.

Ranieri a început meciul într-un 4-3-1-2, cu Ranocchia şi Poli titulari, însă debutul mai bun al sicilienilor, care au deschis scorul prin Matovani în urma unui corner, l-a speriat pe tehnicianul de 60 de ani, care a decis să-l tragă pe Sneijder ca mijlocaş stânga şi să revină la 4-4-2-ul său favorit. O mutare surprinzătoare, mai ales că, în urmă cu doar o săptămână, antrenorul nerazzurrilor declarase că olandezul dă cel mai bun randament ca trequartista, nicidecum în bandă.

Sigur, Wes a evoluat bine şi l-a dominat clar pe Munoz, a fost implicat în joc, iar Inter a preluat conducerea ostilităţilor după trecerea sa în stânga, dar ştim cu toţii, inclusiv Ranieri, că nu aceea este poziţia în care Sneijder se poate exprima cel mai bine. Probabil şi Messi s-ar descurca decent ca mijlocaş central, dar asta nu înseamnă că trebuie folosit acolo.

Chiar şi cu decarul pe un post atipic, Inter a răspuns rapid, iar Milito a deschis seria de patru goluri în minutul 22, până la pauză, nerazzurrii irosind alte câteva oportunităţi importante de a marca. Însă, împotriva cursului jocului, Miccoli i-a readus pe sicilieni în avantaj, profitând şi de indecizia lui Ranocchia. Nici de această dată Palermo nu a condus pentru multă timp, pentru că Nagatomo a obţinut un penalty, iar Milito a făcut dubla. 2-2. Apoi hattrick-ul, după ce a plecat dintr-o uşoară poziţie de offside. 3-2. A fost momentul în care Ranieri a făcut o altă mutare controversată, înlocuindu-l pe Poli, excelent până atunci, cu Palombo.

Aproape imediat, însă fără legătură cu schimbarea lui Ranieri, a fost rândul lui Miccoli să-i răspundă Principelui, printr-o lovitură de cap la care Nagatomo a avut o reacţie întârziată. 3-3. Apoi, stupoare. Iese Sneijder, intră Obi. Ulterior, s-a dovedit că a fost vorba despre o accidentare a olandezului. Iniţial, s-a crezul că decarul nerazzurrilor nu va putea evolua sâmbătă la Roma, însă se pare că totul este în regulă, iar Wes va fi pe teren în weekend.

Cu 20 de minute înainte de final, Milito şi-a completat poker-ul, la capătul unei faze care i-a dat ocazia lui Palombo să se remarce la debut, printr-o deschidere senzaţională pentru Zanetti. 4-3. Un rezultat completat fericit de veştile venite de la Roma, unde Lazio făcuse 2-0 cu Milan. Dar nu s-a teminat aşa, pentru că Miccoli a mai profitat o dată de svaiţerul din apărarea interistă şi a făcut 4-4. Ca la teatru? Nu ştiu, dar dacă a fost aşa, cu siguranţă am asistat la o piesă a naibii de bună. Chiar dacă deznodământul nu a fost unul fericit.

INTER - Palermo 4-4 (Milito 22, 55 pen, 61, 69 / Mantovani 17, Miccoli 52, 66, 85)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Ranocchia, Nagatomo - Zanetti, Cambiasso, Poli (Palombo 64) - Sneijder (Obi 67) - Pazzini, Milito (Zarate 87)

Palermo: Viviano - Munoz (Pisano 62), Mantovani, Silvestre, Balzaretti - Donati, E. Barreto, Zahavi (Ilicic 63) - Bertolo - Budan (Vazquez 75), Miccoli.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 58 - 42
Şuturi la/pe poartă: 14/5 - 10/5
Baloane jucate: 623 - 505
Pase reuşite %: 61,2 - 54,3
Faulturi comise: 5 - 14
Cornere: 4 - 6

Baloane recuperate: Silvestre 39, Nagatomo 34, Lucio 33
Pase reuşite: Nagatomo 49, Sneijder 48, Balzaretti 46
Şuturi: Miccoli 6, Milito 6, Sneijder 4.

Sursa foto: daylife.com

P.S. Deşi am întârziat cu postarea, sper că m-aţi ajutat şi astăzi cu un vot. Dacă nu, încă mai aveţi timp să o faceţi. Mulţumesc!

SEARĂ DE VIS PENTRU MILITO, SEARĂ DE COŞMAR PENTRU APĂRARE

2012-02-02T00:02:00.003+02:00

Cele patru goluri goluri marcate de Milito, prima performanţă de acest fel în tricoul nerazzurro pentru argentinian, nu au fost suficiente. Apărarea l-a trădat pe Ranieri, Miccoli s-a dovedit, din nou, o bestia nera pentru noi, iar revanşa cu Palermo s-a încheiat cu un 4-4 la fel de halucinant ca şi acel 3-4 din tur.

Cu un singur punct obţinut din primele două etape ale returului, Inter se rupe oarecum de grupul primelor patru clasate, Lazio desprinzându-se la trei puncte după victoria obţinută în această seară, 2-0 cu Milan. Din păcate, nerazzurrii nu au putut profita nici de paşi greşiţi făcuţi de Roma, învinsă la Cagliari, şi Napoli, ţinută în şah de Cesena pe San Paolo.

În trei meciuri, Ranieri a stricat aproape tot ce a făcut bun cu seria de şapte victorii consecutive, iar Inter se vede nevoită să o ia de la capăt în tentativa sa de a-şi asigura prezenţa în Liga Campionilor. Deşi trădat de defensivă împotriva sicilienilor, tehnicianul de 60 de ani are pe conştiinţă câteva decizii ciudate, care au influenţat în cele din urmă desfăşurarea şi rezultatul partidei.

Folosirea lui Sneijder ca mijlocaş stânga, la doar o săptămână după ce declarase că olandezul nu este jucător de bandă, înlocuirea sa cu Obi într-un moment în care Palermo egalase la trei, schimbarea lui Poli, care a avut o evoluţie excelentă şi, mai ales, introducerea lui Zarate la 4-4 în locul lui Milito, omul meciului, rămân decizii greu de explicat.

Probabil că desfăşurarea meciului ar fi fost alta dacă nu s-ar fi jucat într-o atmosferă mai curând polară, care a avantajat jocul pe contre al sicilienilor şi a făcut mai grea sarcina interiştilor, aceştia fiind cei obligaţi să construiască. Dar asta poate reprezenta o scuză doar până la un anumit punct.

Şi totuşi, ce seară pentru Il Principe!

Sursa foto: daylife.com

PREVIEW INTER - PALERMO

2012-02-01T13:52:00.000+02:00

Dacă vremea nu va avea alte planuri (trei meciuri din această etapă au fost deja amânate, din cauza ninsorilor), Inter va încerca în această seară să pună capăt seriei de două înfrângeri consecutive, împotriva lui Palermo, echipă care a câştigat partida tur după un joc halucinant.

Mercato s-a încheiat şi, după agitaţia din ultimele zile, acum se discută cine s-a descurcat mai bine şi cine mai puţin bine. Deocamdată însă, cel pentru mine, mai interesant este ceea ce se va întâmpla diseară pe Meazza, acolo unde vine o echipă care a obţinut două victorii consecutive, cu Genoa şi Novara, partide în care a reuşit să înscrie de şapte ori.

Şi mai interesant este felul în care va reuşi Ranieri să gestioneze situaţia lui Sneijder, mai ales că tehnicianul nerazzurrilor a făcut câteva declaraţii interesante în timpul conferinţei de presă de ieri.

„Eu am datoria de a pune cât mai mulţi jucători de calitate în echipă, dar nu pot uita de cei mai puţin valoroşi care ne-au ajutat să obţinem şapte succese la rând. Revenirea lui Sneijder înseamnă mai multă muncă pentru a face ca totul să funcţioneze bine. În orice caz, am nevoie de puţin sacrificiu din partea tuturor. Sneijder este necesar, este important, dar trebuie şi să înţeleeagă ceea ce-i cere antrenorul. Deocamdată, echipa vorbeşte o limbă, el vorbeşte altă limbă. Atunci când am reuşit să rămânem compacţi am obţinut rezultate bune. La fel trebuie să facem şi când jucăm în romb. Sneijder trebuie să se alinieze filosofiei mele, care este bazată pe faptul că toată lumea joacă atât în atac, cât şi în apărare. Echipa vine, întotdeauna, pe primul loc”, a spus Ranieri.

Un discurs care trădează vârsta celui care l-a rostit şi care aminteşte de extremismul lui Hector Cuper, un alt antrenor pentru care individualităţile nu existau, totul reducându-se la echipă. Un alt lucru de remarcat după o astfel de declaraţie este faptul că Ranieri preferă în continuare să meargă pe mâna sistemului 4-4-2, acesta fiind şi motivul pentru care a solicitat păstrarea lui Thiago Motta şi achiziţionarea unui jucător de bandă stânga.

Acum, problema care se pune este cine de cine are mai mare nevoie în acest moment. Sneijder de Inter sau Inter de Sneijder? Răspunsul, oricât ar fi de banal, este unul singur: Şi Sneijder de Inter şi Inter de Sneijder.

Sneijder are nevoie de Inter pentru a putea merge în cea mai bună formă la Campionatul European din această vară, unde cu siguranţă îşi doreşte să fie protagonist şi să răzbune eşecul de la Cupa Mondială din 2010. Iar Inter are nevoie de Sneijder, de acel Sneijder care luminează jocul şi poate fi decisiv în orice moment al unui meci. Este unul din puţinii jucători din actualul lot al nerazzurrilor care poate face diferenţa. Iar Ranieri nu-şi poate permite luxul de a-l da la o parte.

Pentru partida de astăzi, prezenţa olandezului în primul 11 este aproape certă, şi din cauza oboselii pe care a resimţit-o Alvarez. Gazzetta dello Sport scrie că Ranieri va trimite pe teren o echipă dispusă în 4-4-1-1, Chivu ca fundaş stânga şi Nagatomo ca mijlocaş dreapta, urmând ca Sneijder să evolueze în spatele lui Pazzini. Am dubiile mele că se va întâmpla aşa. În primul rând, ultima oară când Chivu şi Nagatomo au evoluat astfel, cu Lazio, totul a fost un fiasco, iar experimentul s-a încheiat la pauză. În al doilea rând, nimeni nu reuşeşte să-i ghicească echipa lui Ranieri. Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că vom vedea aceeaşi distrubuţie ca şi în meciul cu Lecce. Nu şi acelaşi deznodământ, totuşi.

LOTUL PENTRU MECIUL CU PALERMO

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Wesley Sneijder, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Cambiasso, Obi - Sneijder - Milito, Pazzini

P.S. Vă aştept şi astăzi voturile pentru „Blogul de sport al anului 2011”. Ştiţi deja, găsiţi în partea dreaptă widget-ul cu pricina. Mulţumesc!

ULTIMA ZI DE MERCATO: THIAGO MOTTA LA PSG, PALOMBO LA INTER

2012-01-31T21:27:00.002+02:00

Spunea Ranieri, azi, la conferinţa de presă care a prefaţat meciul cu Palermo că „nu mi-am luat la revedere de la Thiago Motta, sau, mai bine zis, am făcut-o la fel cum am făcut-o şi cu ceilalţi. L-am convocat şi cred că îl voi avea la dispoziţie mâine”. Ei bine, nu-l va avea!

Deşi de dimineaţă declarase în L'Equipe că şansele de a-l transfera astăzi pe Thiago Motta la PSG sunt extrem de reduse, Leonardo nu a renunţat, iar negocierile cu Inter au avansat, nerazzurrii dându-şi în cele din urmă acordul de a-l vinde pe italo-brazilian la liderul din Ligue 1. Se pare că francezii vor plăti 10 milioane de euro în schimbul jucătorului, în două rate de câte 5 milioane.

Pe seară, mijlocaşul crescut de Barcelona a ajuns la Paris, unde a susţinut vizita medicală şi a semnat un contract pe trei ani şi jumătate cu echipa care promite să devină noul El Dorado din fotbalul european.

Se încheie astfel aventura lui Thiago Motta la Milano, o aventură începută în vara lui 2009, când a fost adus de la Genoa, perioadă în care a strâns 83 de prezenţe şi a înscris de 12 ori, iar Inter a cucerit Liga Campionilor, Scudetto, 2 Coppa Italia, Supercupa Italiei şi un Mondial al cluburilor, performanţe la care Thiagone a contribuit din plin. Pentru mine, momentul preferat rămâne însă golul marcat Milanului la acel 4-0 istoric din sezonul triplei, iar marele regret este că, din cauza unui jucător al cărui nume nu merită scris aici, a ratat şansa de a juca în finala de la Madrid.

Inter face o afacere din punct de vedere financiar, încasând 10 milioane pe un jucător de 30 de ani, predispus la accidentări, care faultează de multe ori fără rost sau îşi pierde concentrarea în momentele importante şi oferă adversarilor şanse de a-şi crea ocazii, aşa cum s-a întâmplat în meciul de Cupă cu Napoli, de săptămâna trecută, dar se desparte de un mijlocaş unic prin calităţile sale în lotul lui Ranieri. În zi bună, Thiago Motta este un adevărat monstru, în sensul bun al cuvântului, care controlează autoritar mijlocul terenului şi îşi pune decisiv amprenta pe rezultatul final.

În condiţiile în care a devenit evident că Genoa nu este dispusă să renunţe la Kucka, pentru că nu a găsit un înlocuitor, după ce şi Seymour a fost cedat sub formă de împrumut la Catania, conducerea nerazzurrilor s-a reorientat rapid şi a obţinut semnătura lui Angelo Palombo, căpitanul celor de la Sampdoria.

Jucătorul originar din Ferentino, care va împlini 31 de ani în septembrie, a fost achiziţionat sub formă de împrumut, în schimbul sumei de 1,5 milioane de euro, cu opţiune de cumpărare în iunie, când Inter ar urma să plătească alte patru milioane.

Prin venirea lui Palombo, Ranieri va avea la dispoziţie un element de experienţă (372 de meciuri ca profesionit, 13 goluri, plus 21 de selecţii şi un gol în naţională) şi calitate. Este adevărat, fostul genovez nu are dimensiunea internaţională a lui Motta, probabil nici clasa acestuia, însă este tipul de jucător cu o evoluţie de metronom şi care muşcă din adversar. Marea problemă în cazul său ar putea-o reprezenta faptul că retrogradarea Sampdoriei l-a afectat destul de mult (Cine poate uita lacrimile sale din ultima etapă a sezonului trecut?) şi vine după o jumătate de stagiune nu foarte reuşită în Serie B.

Mizez însă pe dorinţa lui de a dovedi că încă poate face faţă la nivel înalt şi, poate, pe ambiţia de a reveni în naţională pentru Campionatul European din această vară. Cu siguranţă, Palombo ştie că acesta este ultimul său tren: „Inter este o echipă mare, iar aceasta este o oportunitate uriaşă pentru mine”.

Juan Jesus, de la Internacional la Internazionale

Tot astăzi, Inter a oficializat şi transferul lui Juan Guilherme Nunes Jesus de la Internacional Porto Alegre, acesta semnând cu nerazzurrii un contract valabil până în 2016. Despre fundaşul brazilian de 20 de ani se ştia de mai multă vreme că va ajunge la Milano, însă, iniţial, s-a vorbit despre un împrumut pentru şase luni la Novara, idee la care s-a renunţat ulterior.

Născut la Belo Horizonte, pe 10 iunie 1991, Juan Jesus a început să joace fotbal în sală pe când avea doar 5 ani, iar la 16 ani a ajuns la tineretul lui Internacional, formaţie pentru care a debutat pe 17 februarie 2010. Dotat cu un fizic impresionant (1,85 metri, 83 kg), poate acoperi atât postul de fundaş central, cât şi pe cel de apărător stânga, iar calităţile sale l-au determinat rapid pe Ney Franco, selecţionerul Braziliei Under-20, să-l convoace, făcând parte din echipa care a cucerit titlul Americii de Sud şi pe cel mondial la această categorie de vârstă.

De altfel, la cei doar 20 de ani şi jumătate pe care îi are, Juan Jesus are un palmares impresionant, alături de trofeele câştigate cu echipa naţională, cucerind Copa Libertadores şi Recopa Sudamericana (varianta sud-americană a Supercupei) alături de Internacional.

Despre calităţile sale nu mă dau cu părerea, pentru că nu l-am văzut foarte mult, însă vă las cu un video de pe Youtube pentru a vă familiariza cu noul interist.

Ca o concluzie, a fost un mercato la fel ca în ultima vreme, nici prea-prea, nici foarte-foarte, influenţat de austeritatea impusă de Moratti din cauza Fair Play-ului Financiar. În ciuda sosirilor lui Guarin şi Palombo, senzaţia este că echipa mai mult a pierdut odată cu despărţirea de Thiago Motta. Însă, dacă vă doriţi un motiv de optimism, să nu uităm că, în sfârşit, am scăpat de Muntari. Care nu doar că a plecat, dar s-a dus la Milan.

Surse foto: sky.it, sportmediaset.it, easternfootball.info

COLUMBIANUL FREDY GUARIN ESTE JUCĂTORUL INTERULUI

2012-01-31T13:16:00.002+02:00

Anunţul oficial încă nu a fost făcut, dar totul este doar o chestiune de ore, astfel că putem deja să-i urăm bun venit la Inter lui Fredy Guarin, mijlocaşul columbian împrumutat de la FC Porto până în vară, cu opţiune de cumpărare.

Independent de situaţia lui Thiago Motta, Inter avea nevoie de întăriri în linia de mijloc în acest mercato. Alesul lui Branca a fost, în cele din urmă, Fredy Guarin, una dintre piesele importante pentru Andre Villas-Boas în sezonul de vis petrecut pe banca celor de la FC Porto.

Un mijlocaş central de picior drept, ideal pentru acel 4-3-1-2 pe care Ranieri spune că echipa sa încă nu l-a asimilat, dar în care Sneijder se poate exprima cel mai bine. În Columbia este considerat „noul Stankovic” al nerazzurrilor, poate şi pentru că este clasicul jucător box-to-box în linia mediană, cu o prezenţă fizică de luat în seamă (1,84 m, 77 kg) şi cu un şut bun de la distanţă, lucru dovedit de faptul că una dintre reuşitele sale în tricoul campioanei Portugaliei a fost votată cea mai frumoasă a stagiunii trecute în Europa.

Transferul său la Inter a fost facilitat şi de problemele pe care Guarin le-a avut la Porto după plecarea lui Villas-Boas la Chelsea. „După ce a jucat în finala Europa League şi a avut sezonul pe care l-a avut, noul antrenor nu il consideră un titular. Nimic nu pare să-l convingă. Fredy nu mai ştie ce să facă. Este într-o situaţie dificilă şi nu mai ştim ce să facem pentru a recâştiga încrederea staff-ului tehnic”, declara, în luna noiembrie, agentul columbianului.

Roma şi Juventus au intrat pe fir, în timp ce Inter a făcut-o, iniţial timid. La un moment dat, trecerea sud-americanului la Torino părea deja o certitudine, însă bianconerii au optat într-un final pentru Caceres şi nu mai puteau transfera un alt extracomunitar. Oamenii de mercato ai nerazzurrilor au accelerat tratativele în ultimele zile, ajutaţi şi de Cordoba din câte se pare, care şi-a sunat de mai multe ori conaţionalul, iar Guarin a aterizat la Milano aseară.

„Sunt fericit că sunt la Inter, dar să aşteptăm mai întâi vizita medicală”, au fost primele cuvinte ale columbianului în calitate de cvasi-interist.

Fără îndoială, este marea şansă a carierei pentru Guarin, cel care s-a născut pe 30 iunie 1986, la Medellin. Primii paşi în fotbal i-a făcut la Envigado, de unde a fost apoi împrumutat la Boca Juniors şi St. Etienne. Francezii l-au achiziţionat definitiv în 2007, dar după doar un an a fost vândut la Porto.

Pe Dragao s-a impus greu, fiind folosit în puţine ocazii ca titular, cel mai important moment în primele două sezoane petrecute în Portugalia reprezentându-l golul din finala Cupei cu Chaves, pe 16 mai 2010, când Porto s-a impus cu 2-1. În vara aceluiaşi an, Raul Meireles a fost vândut la Liverpool şi se părea că este marea şansă a lui Guarin, dar sosirea lui Joao Moutinho şi parteneriatul excelent al acestuia cu Fernando Belluschi l-au trimis pe columbian înapoi pe bancă.

Villas-Boas i-a acordat însă din nou credit, iar Fredy a profitat şi a făcut cel mai bun sezon al carierei. Titular indiscutabil în linia de mijloc a lui Porto, evoluţii excelente şi goluri importante, mai ales în Europa League, acolo unde a marcat împotriva celor de la Sevilla, TSKA Moscova şi Villarreal, iar în finală i-a pasat decisiv lui Falcao, a cărui reuşită le-a adus trofeul „dragonilor”. De asemenea, a punctat în meciul cu marea rivală Benfica, cel care a consfinţit cucerirea titlului în Liga Sagres.

Unele voci au dubii că un jucător care în ultimii trei ani şi jumătate a avut doar trei sferturi de sezon în care evoluţiile sale au avut un nivel ridicat se poate impune la Inter, mai ales într-o perioadă dificilă pentru nerazzurri şi în care presiunea este mult mai mare. Însă Guarin a arătat că „are cu ce”. Mingea e în terenul său, iar cel mai bun mod de a răspunde celor ce au îndoieli este să o trimită acolo unde trebuie. Cum a făcut în acel meci cu Maritimo.

Sursa foto: fifa.com

P.S. De astăzi, a început votarea în concursul Gazetei Sporturilor pentru Blogul sportiv al anului 2011. Vă invit să folosiţi cu încredere butonul galben din partea dreaptă. Mulţumesc anticipat!

COUTINHO A FOST ÎMPRUMUTAT LA ESPANYOL PÂNĂ LA FINALUL SEZONULUI

2012-01-30T18:24:00.003+02:00

Coutinho a confirmat astăzi că va juca în a doua jumătate a acestui sezon în campionatul Spaniei, la Espanyol Barcelona, sub formă de împrumut, însă promite că va reveni la Milano în vară. Majoritatea fanilor speră că şi clubul are aceleaşi planuri.

Venit la Inter în urmă cu un an şi jumătate, de la Vasco da Gama, Coutinho nu a reuşit să-şi exprime la Milano întregul talent care i-a făcut pe oficialii nerazzurri să-şi asigure serviciile sale încă de când avea 16 ani. Şi nu doar din cauza lui.

În ciuda faptului că abia fusese realizată tripla, vara lui 2010 a fost una agitată la Appiano. Jose Mourinho a plecat la Madrid, iar în locul său a fost adus Rafa Benitez, deşi Moratti nu a fost niciodată convins că alegerea spaniolului este una corectă. Cu fostul tehnician al lui Liverpool, aventura italiană a lui Coutinho a început încurajator, în special în Liga Campionilor, acolo unde puştiul brazilian a împresionat în meciurile cu Werder Bremen şi Tottenham, de pe Meazza.

Blestemul accidentărilor din toamna lui 2010 l-a lovit şi pe Coutinho, care a căzut victimă unor probleme musculare în noiembrie, acestea împiedicându-l să evolueze la Mondialul cluburilor şi afectându-i ulterior restul stagiunii. Înlocuitorul lui Benitez, conaţionalul Leonardo, i-a oferit puţine şanse de a arăta ce poate, iar evidentele sale limite fizice l-au împiedicat să se impună.

De fapt, aceasta a fost marea problemă a lui Coutinho încă din prima zi la Appiano. Fragil din punct de vedere fizic, nu a putut juca decât foarte rar două meciuri pe săptămână şi s-a recuperat mai mereu greu după accidentări. Povestea actualului sezon pe scurt.

Din acest punct de vedere, mutarea în Spania, un campionat mai puţin fizic decât cel italian, se poate dovedi mişcarea corectă. Pe lângă faptul că merge la o echipă care acordă credit tinerilor, experienţa de a juca împotriva Barcelonei şi a Realului, fără a uita de Valencia sau Athletic Bilbao, şi de a lupta chiar pentru un loc de Liga Campionilor (Espanyol se află pe poziţia a cincea) nu poate avea decât efecte benefice.

Întrbarea care se pune este dacă, după Olimpiada de la Londra, Coutinho va reveni la Milano. Unele surse vorbesc despre faptul că Espanyol are o opţiune de cumpărare de 8 milioane de euro, iar interesul puternic al Interului pentru Lucas Moura ar putea duce la acceptarea unei oferte din partea catalanior.

Dacă am gândi strict în teremeni financiari, suma despre care se discută ar reprezenta o afacere pentru Inter şi exact ceea ce doreşte clubul: descoperirea de noi talente, cumpărate pe bani puţini, care ori confirmă şi rămân la Milano, ori sunt vândute pe profit. Aşadar, Coutinho chiar va reveni în Italia sau va fi un alt talent căruia nu i s-a acordat suficientă încredere şi-şi construieşte o carieră în altă parte?

Dorinţa lui este destul de clară: „Plec doar pentru cinci luni. Am nevoie să joc, pentru a-mi câştiga lotul în echipa olimpică, şi cred că Espanyol este locul ideal pentru a face asta. Sper să mă descurc bine. Le mulţumesc fanilor şi îi asigur că voi reveni”. Apoi, o urare: „Sunt suporterul Interului şi sper să câştige campionatul”.

Scudetto pare improbabil în acest sezon. Poate în următorul. De preferat, cu o mână de ajutor de la Coutinho.

Sursa foto: corrieredellosport.it

LECCE - INTER 1-0. O ÎNFRÂNGERE PE CARE NIMENI NU A VĂZUT-O VENIND

2012-01-30T12:26:00.001+02:00

Nimeni nu a văzut-o venind. Şi nimeni nu s-a încumentat să parieze că se va întâmpla. Dar s-a întâmplat. Inter s-a împiedicat pe terenul singurei echipe din Serie A care nu câştigase acasă în actualul sezon şi a pus capăt unei serii de şapte victorii consecutive care ne-a dat speranţe mai mari decât ar fi trebuit, probabil.

Un lucru este clar după acest eşec şi ştiu că l-am spus şi imediat după meci. Inter nu se poate lupta pentru Scudetto în acest sezon. Nu este gândire de fan de echipă mică, ci realism. Cine spune altceva, ori nu înţelege sportul ăsta, ori se amăgeşte mai mult decât este cazul. Obiectivul real, aşa cum a declarat şi Ranieri la finalul partidei, este poziţia a treia. Iar din acest punct de vedere, lucrurile nu stau chiar rău. E adevărat, Lazio a învins pe Chievo şi a făcut schimb de locuri cu nerazzurrii, dar Udinese, Roma şi Napoli au avut toate o etapă slabă, astfel că situaţia nu s-a schimbat foarte mult.

Adevărul e că, acum când judec la rece, meciul de ieri a fost unul ciudat. Dispusă într-un 4-3-1-2, odată cu revenirea lui Sneijder printre titulari în campionat, Inter a avut marile ocazii ale primei reprize, deşi în acest sistem echipa şi-a pierdut echilibrul din ultima perioadă şi a fost deseori surprinsă de contrele ucigătoare ale gazdelor. Pe rând, Milito, Sneijder, Samuel şi Pazzini au ratat incredibil şansa de a deschide scorul, şi din cauza unui Benassi care a făcut probabil meciul carierei. Şi, în cel mai bun moment al nerazzurrilor, Oddo a aruncat o centrare de pe dreapta, mingea a ajuns la Giacomazzi, iar căpitanul salentinilor, profitând şi de indecizia lui Lucio, a tras fără să stea pe gânduri şi l-a învins pe Julio Cesar. 1-0 pentru Lecce.

La pauză, Ranieri l-a înlocuit pe Sneijder cu Alvarez şi a revenit la 4-4-2. Inter şi-a recâştigat echilibrul, dar şi-a pierdut ideile. În lipsa decarului olandez, mingea a circulat greu, previzibil şi prea puţin periculos pentru poarta lui Benassi. Exceptând lovitura de cap din final a lui Pazzini şi cele două goluri anulate corect, nerazzurrii au contat doar prin şuturi de la distanţă, care fie se loveau de zidul ridicat de oamenii lui Serse Cosmi, fie erau culese fără emoţii de goalkeeperul gazdelor, acesta depunându-şi candidatura pentru titlul de „jucătorul etapei” în Italia. Nici introducerea lui Zarate şi trecerea la un 4-2-4 pe final nu a ajutat, argentinianul dovedind că poate oferi prea puţin echipei în acest moment. În orice caz, nu mai mult decât Coutinho sau Castaignos, fotbalişti care însă nu pot decât să progreseze. Se pare că vor avea ocazia să o facă în altă parte.

Revenind însă la meci, schimbarea lui Sneijder a dat naştere unor discuţii în toată presa italiană şi nu numai. Ranieri a încercat să-şi justifice decizia astfel: „Nu a jucat rău, dar am vrut să devenim mai siguri. Încă nu am reuşit să asimilăm bine 4-3-1-2, în 4-4-2 ne exprimăm mai bine. Este un trequartista, nu-l poţi folosi în bandă, trebuie lăsat liber în centru. Poate evolua în 4-4-1-1, dar vom încerca să asimilăm rombul şi mă gândesc şi la posibilitatea unui 4-2-3-1, cu Forlan în bandă”.

Prima reacţie? LOL! Cum adică nu am asimilat rombul, un sistem folosit cu succes şi de Mourinho şi care, anul trecut, a stat la baza revenirii spectaculoase din partea a doua a sezonului? Şi cum adică să fim mai siguri? Inter era totuşi condusă, trebuia să-şi asume nişte riscuri, mai ales că întâlnea a doua cea mai slabă apărare din Serie A, împotriva căreia marcase de patru ori în urmă cu o lună.

Partea bună din declaraţia lui Ranieri este că totuşi înţelege care este exact postul lui Sneijder şi nu pare dispus să facă tot felul de experimente a la Gasperini. Partea proastă e că nu reuşeşte să găsească un modul în care „Geniul din Utrecht” să se exprime la adevăratul său nivel. Poate acel 4-2-3-1 de care a adus vorba, dar pentru asta trebuie să aşteptăm revenirea lui Forlan.

Însă nu doar faptul că a fost înlocuit la pauză l-a transformat pe Sneijder într-unul dintre protagoniştii partidei de pe Via del Mare, ci şi conflictul pe care l-ar fi avut cu Pazzini. Scrie presa din Italia că cei doi şi-ar fi spus nişte cuvinte nu tocmai frumoase după o fază petrecută la finalul primei reprize. Ba chiar există voci care susţin că schimbarea olandezului ar fi fost o pedeapsă pentru respectivul incident. Posibil ca ceva adevăr să existe în această poveste, pentru că am observat cu toţii că Wes este destul de nervos în ultima vreme, dar probabil nu a fost vorba decât de un moment mai tensionat cum se mai întâmplă într-un meci. De aici şi până la a titra „Sneijder, e caos”, cum a făcut-o Corriere dello Sport, e totuşi un drum destul de lung. E adevărat, şi declaraţia batavului - „Voi discuta mâine cu Ranieri” - le-a dat apă la moară băieţilor din presă.

Eu prefer însă să mă concentrez pe cealaltă parte a declaraţiei lui Sneijder: „Vom câştiga meciul următor”.

Lecce - INTER 1-0 (Giacomazzi 40)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Cambiasso, Obi (Zarate 72) - Sneijder (Alvarez 45) - Pazzini, Milito

Lecce: Benassi - Oddo, Miglionico, Tomovic - Cuadrado, Giacomazzi (Obodo 78), Blasi, Olivera, Brivio - Muriel (Seferovic 73), Di Michele.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 40 - 60
Şuturi la/pe poartă: 6/3 - 24/9
Baloane jucate: 476 - 697
Pase reuşite %: 56,4 - 71,2
Faulturi comise: 14 - 5
Cornere: 5 - 7

Baloane recuperate: Miglionico 26, Lucio 25, Cambiasso 23
Pase reuşite: Nagatomo 61, Lucio 58, Cambiasso 58
Şuturi: Pazzini 5, Samuel 4, Milito 4.

Sursa foto: daylife.com

PRONO: BB CÂŞTIGĂ O ETAPĂ PLINĂ DE SURPRIZE

2012-01-30T09:49:00.001+02:00

BB s-a descurcat cel mai bine într-o etapă dominată de multe rezultate surprinzătoare, cel mai neaşteptat fiind chiar cel pe care majoritatea dintre noi nu l-a dorit.

Salutăm venirea printre noi a lui Cornel (băiat bun, deşi ţine cu băieţii în roz) şi SMD şi le dorim succes în continuare, mai ales că nu pot influenţa lupta la vârf, iar pentru Mirifiq ne exprimăm regretul că „a reuşit” să egaleze tristul record de a nu ghici niciun rezultat.

În clasamentul general, Seby şi Tibi au mai recuperat un punct faţă de Vale_Axente, care continuă să fie lider. Cât despre duelul dintre mine şi Deki... Well, să spunem că de acum o să mă uit înainte pe pronosticurile lui. Nu-i idee bună să-l imit.

Clasament etapa a 20-a

1.BB - 7 puncte
2.Cornel, Mishu, Zaru, Cristy, Claudiu, Gigi, Edinho - 6 puncte
3.Nerazzurr, Bodyky, Gumitza, Ovi Jeco - 5 puncte
4.Dj Lima, Slayer, Droncr, Alex21, Tibi, Seby - 4 puncte
5.Deki, Intermilano.ru, Radurizan, Speedy, Beniono, SMD, SaintSylveszter, Ionuţ, Vale_Axente - 3 puncte
6.Mirifiq - 0 puncte

Clasament general

1. Vale_Axente - 106 puncte
2. Seby - 104 puncte
3. Tibi - 101 puncte
4. Deki, BB - 97 de puncte
5. Edinho - 96 de puncte
6. Bodyky - 94 de puncte
7. Ionuţ - 93 de puncte
8. SaintSylveszter, Zaru - 91 de puncte
9. Speedy - 90 de puncte
10.Mishu - 89 de puncte
11.Dj Lima, Ovi Jeco - 88 de puncte
12.Gumitza, Cristy - 86 de puncte
13.Cosmin07, Radurizan, Alex21 - 85 de puncte
14.Intermilano.ru - 83 de puncte
15.Mirifiq, Dan - 78 de puncte
16.Slayer - 76 de puncte
17.Nerazzurr - 75 de puncte
18.Gigi - 72 de puncte
19.Beniono - 65 de puncte
20.Ana, Droncr, Claudiu - 64 de puncte
21.Adina - 57 de puncte
22.Vlad, Sergiu - 47 de puncte
23.WooZie - 35 de puncte
24.Cosmininter - 33 de puncte
25.Alessio - 31 de puncte
26.Andrei, GxG - 26 de puncte
27.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
28.Marius - 14 puncte
29.Darius - 13 puncte
30.Pavel - 12 puncte
31.Torpyla - 8 puncte
32.Daniel Dinca, Cornel - 6 puncte
33.Alexutzu', Lucian, Tony Montana - 5 puncte
34.Pazzo, Bebe - 4 puncte
35.SMD - 3 puncte.

Nu avem prea mult timp la dispoziţie pentru următoarea etapă, pentru că aceasta începe mâine seară, la 21:45, cu meciul Parma - Juventus, urmând să se încheie joi, cu Novara - Chievo.

Program etapa a 21-a

Parma - Juventus
Atalanta - Genoa
Bologna - Fiorentina
Cagliari - Roma
Inter - Palermo
Lazio - Milan
Napoli - Cesena
Siena - Catania
Udinese - Lecce
Novara - Chievo

ÎNAPOI CU PICIOARELE PE PÂMÂNT

2012-01-29T18:19:00.004+02:00

Inter a pierdut la Lecce, acolo unde nimeni nu o făcuse în acest sezon, şi nu doar că a ratat şansa de a urca pe locul 3, dar a pierdut şi pouiţia a patra, pentru că Lazio s-a impus la Verona.

Un gol venit parcă de nicăieri, în plină dominare a nerazzurrilor, şi câteva parade senzaţionale ale „mascatului” Benassi au decis soarta unui meci în care Inter nu a avut cea mai rea prestaţie posibilă, dar nici nu are vreo scuză pentru faptul că a pierdut.

Deplasarea de pe Via del Mare întregeşte un palmares incredibil de slab pe terenurile ultimelor trei clasate din Serie A: eşecuri cu Novara şi Lecce şi o victorie trasă de păr cu Cesena. În aceste condiţii, a vorbi în continuare despre titlu e puţin deplasat. Iar lupta pentru locul 3 poate fi mult mai dificilă dacă în mercato nu se mişcă nimic. Şi nu mă refer la plecările aproape certe ale lui Coutinho şi Castaignos, care nu cred că pot oferi mai puţin decât Zarate.

Poate că două duşuri reci la rând vor fi suficiente pentru ca Moratti şi Branca să înţeleagă faptul că această echipă are nevoie de sânge proaspăt. Altfel, vom mai avea parte de astfel de zile.

În final, câteva cuvinte şi despre Lecce, o echipă la care se vede mâna lui Serse Cosmi, un profesionist peste tot unde a antrenat. Salentinii au stat excelent în teren, au avut o determinare senzaţională, au profitat de orice şansă au avut, iar victoria lor nu ar trebui pusă sub semnul întrebării. Kudos!

Sursa foto: daylife.com

PREVIEW LECCE - INTER

2012-01-29T11:23:00.000+02:00

După eliminarea din Cupă, care reprezenta probabil cea mai mare şansă pentru un trofeu în acest sezon, Inter începe astăzi returul în Serie A (ora 16, în direct la Digi Sport 3) şi o poate egala la puncte pe Udinese, învinsă aseară la Torino.

Nici că se putea un adversar mai potrivit pentru nerazzurri în acest moment. Lecce este penultima în clasament, cu a doua cea mai slabă apărare din campionat, nu a câştigat niciun meci pe propriul teren în acest sezon (două egaluri, şapte înfrângeri) şi tocmai ce a pierdut pe Meazza, la sfârşitul lunii decembrie, când Inter s-a impus cu 4-1.

„Nu sunt îngrijorat de înfrângerea cu Napoli, sunt doar curios cum vom răspunde după acest eşec”, a spus Ranieri la conferinţa de presă de ieri. Evident, şi tehnicianul nerazzurrilor, şi fanii aşteaptă o reacţie pozitivă, ceea ce înseamnă alte trei puncte şi continuarea seriei de victorii consecutive în campionat.

Pentru meciul cu salentinii, Ranieri nu se va putea baza pe Thiago Motta, care a a acuzat probleme musculare, italo-brazilianul alăturându-se astfel lui Stankovic şi Forlan pe lista indisponibililor. Presa italiană scrie că, în aceste condiţii, vom revedea tandemul Zanetti-Cambiasso în centrul liniei mediane, cu Faraoni şi Alvarez pe cele două benzi. Eu încă sper că Poli va începe ca titular (Dacă nu acum, atunci când?), iar Il Capitano va evolua în dreapta, ceea ce-i va oferi mai multe şanse lui Maicon pentru a urca în ofensivă.

La fel ca de obicei, Ranieri nu a oferit prea multe indicii în privinţa echipei de start, însă senzaţia pe care a lăsat-o este că nu vom avea parte de mari surprize. Asta înseamnă că, probabil, Sneijder („care este la aproape 100%”) va începe din nou de pe bancă, lăsându-le spaţiu lui Milito şi Pazzini, ultimul fiind cel pe care v-aş sfătui să vă puneţi banii că va marca, pentru că Lecce este victima preferată a lui Pazzo, care a înscris de nouă ori împotriva echipei lui Serse Cosmi.

„Seria de victorii consecutive contează doar pentru statistică”, a declarat Ranieri. Nu prea, pentru că fără cele şapte succese la rând, Inter nu ar fi revenit în lupta pentru un loc de Liga Campionilor şi, poate, pentru titlu. Aşa că ar fi o idee bună să o prelungim cât mai mult. Şi pentru statistică.

LOTUL PENTRU MECIUL CU LECCE

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Wesley Sneijder, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Philippe Coutinho

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Poli, Cambiasso, Alvarez - Milito, Pazzini.

NAPOLI - INTER 2-0. DOUĂ CADOURI AU DECIS CALIFICAREA

2012-01-26T20:18:00.000+02:00

Pesimiştii îşi spun probabil că Inter a ratat şansa de a cuceri un trofeu în acest sezon. Optimiştii speră că eliminarea din Cupă le va permite lui Ranieri şi elevilor săi să se concentreze pe campionat, unde obţinerea unei clasări pe podium reprezintă principalul obiectiv. Şi unii, şi ceilalţi au dreptate. Dar aş fi preferat ca această eliminare să nu fie decisă de două cadouri care au dat naştere unor discuţii ce nu fac bine nimănui.

Primul cadou a fost făcut de Thiago Motta. Mijlocaşul nerazzurrilor a stat la baza deschiderii scorului, pierzând prosteşte o minge la marginea careului, pentru ca apoi să-l faulteze pe Cavani, cel care avea să şi transforme lovitura de la 11 metri corect acordată. Este italo-brazilianul vinovat la faza respectivă? Da. Merită criticat? Absolut. Însă de la asta până la a considera că motivul pentru care a făcut respectiva prostie îl reprezintă faptul că este deja cu gândul la PSG (un transfer despre care nici măcar nu suntem siguri) e un drum destul de lung. La fel de stupid este şi să anulăm dintr-o dată tot ce a făcut bun de când este la Inter. Sau să negăm faptul că Ranieri nu are la dispoziţie un jucător de profilul său, foarte important în jocul echipei. De neînlocuit? Nu chiar, sunt puţini fotbalişti care au o astfel de calitate. Dar, în acest moment, el reprezintă cea mai bună soluţie.

Al doilea cadou pentru Napoli a venit din partea arbitrului Domenico Celi, care nu a acordat un penalty clar la duelul dintre Maggio şi Milito, făcându-şi astfel intrarea pe lista bunilor noştri „prieteni” unde îi regăsim pe Rocchi, Tagliavento sau Rizzoli. În condiţiile în care faza respectivă s-a petrecut într-un moment în care gazdele conduceau doar cu 1-0, soarta meciului ar fi putut fi alta. Clubul a reacţionat, prin intermediul cronicii de pe site-ul oficial, Ranieri şi Milito au fost cei mai vocali la finalul întâlnirii. Pot schimba aceste lucruri ceea ce s-a întâmplat? Evident că nu, dar măcar se atrage atenţia asupra greşelilor făcute împotriva nerazzurrilor, deloc puţine în acest sezon. Totuşi, se simte lipsa unei voci puternice, aşa cum erau cele ale lui Oriali sau Mourinho, pentru că pe Moratti parcă nu-l ia nimeni în serios, lucru lesne de observat după ce Il Presidente a criticat felul în care Inter este tratată de comentatorii italieni de la Sky.

Partea amuzantă este că Mazzarri a contraatacat la finalul întâlnirii şi a declarat că cei care au avut de suferit din cauza arbitrajului au fost elevii săi. Bine, omul e acelaşi care după meciul de pomină din campionat, de pe Meazza, dintre cele două echipe a avut tupeul să îl critice pe Rocchi, care le-a pus băieţilor săi victoria pe tavă, deci, cel mai probabil, aseară a uitat să-şi ia pastilele. Însă dacă tot ne-am apucat de „moviola” să spunem că tehnicianul napoletanilor este de părere că Sneijder trebuia eliminat pentru faultul din prima repriză asupra lui Gargano şi a solicitat un al doilea galben pentru Chivu.

Habar n-am la ce fază se referă când vorbeşte despre Chivu, dar pe cea cu duelul dintre Gargano şi Sneijder o am încă proaspătă în memorie. Din punctul meu de vedere, intrarea olandezului nu a avut nimic maliţios, Wes încercând să se ferească de jocul periculos al uruguayanului. Este adevărat că totul se putea termina urât, dar, din fericire, nu a fost cazul. Secvenţele se află şi pe rezumatul meciului, aşa că nu mai insist.

Revenind la fotbal, administratorul delegat la nerazzurrilor, Ernesto Paolillo, a declarat azi că victoria celor de la Napoli a fost meritată, băieţii lui Mazzarri dovedind că au „o foame mai mare”. Este o temă des întâlnită după triumful din 2010, deci nu e ca şi cum oficialul interist ar fi descoperit apa caldă. Personal, reacţia Interului după ce gazdele au deschis scorul mi-a plăcut. Este adevărat, exceptând ocaziile lui Alvarez şi Zarate-Cambiasso, marile şanse la poarta lui De Sanctis au lipsit, pentru că şuturile de la distanţă ale lui Sneijder nu le-aş încadra în această categorie. A fost clar, aşadar, că dorinţa de a întoarce rezultatul a existat. Mai ales comparatic cu alte meciuri în care am fost conduşi, iar replica a lipsit aproape cu desăvârşire.

Pe de altă parte, a fost evident că Maicon a prins o seară slabă, Thiago Motta a avut una dintre acele evoluţii în care nu e el, Sneijder şi-a canalizat agresivitatea într-o direcţie greşită, mai ales în repriza a doua (cred că îi lipseşte golul, iar atunci când îl va găsi, va scăpa de nervi), iar Cambiasso a dat evidente semne de oboseală. În aceste condiţii, rămâne un mister de ce Faraoni, Poli sau Castaignos nu au fost folosiţi deloc. Asta dacă tot discutăm de „foame de rezultate”.

Nu, nu cred că „foamea mai mare” a napoletanilor a făcut diferenţa aseară, deşi este evident că băieţii de lângă Vezuviu sunt disperaţi să pună mâna pe un trofeu care să le legitimizeze reenirea printre granzii Italiei, ci mai curând oboseala unor jucători folosiţi mereu. Din cauza accidentărilor numeroase, care au subţiat lotul. Motiv de ceva acţiune în mercato, însă nu e locul aici să vorbim despre asta. În plus, nimeni nu poate câştiga mereu.

Nu am considerat niciodată Cupa Italiei un trofeu de mâna a doua, din motive pe care deja le-am expus şi altădată, dar dacă ar fi fost să aleg, da, aş fi preferat ca seria pozitivă de rezultate să ia sfârşit aseară, decât la Lecce, de exemplu.

Napoli - INTER 2-0 (Cavani 50 pen, 90+3)

Inter: Castellazzi - Maicon, Ranocchia, Samuel, Chivu - Zanetti, Thiago Motta (Zarate 76), Cambiasso, Obi (Alvarez 46) - Sneijder - Milito

Napoli: De Sanctis - Campagnaro, Cannavaro, Aronica - Maggio, Gargano, Inler (Dzemaili 82), Zuniga - Hamsik (Dossena 87), Lavezzi (Pandev 65) - Cavani.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 47 - 53
Şuturi la/pe poartă: 15/5 - 14/8
Baloane jucate: 531 - 638
Pase reuşite %: 64,1 - 70,2
Faulturi comise: 15 - 12
Cornere: 4 - 3

Baloane recuperate: Ranocchia 24, Campagnaro 21, Cannavaro 21
Pase reuşite: Thiago Motta 59, Maicon 58, Zanetti 55
Şuturi: Sneijder 5, Inler 3, Cavani 3.

Sursa foto: corrieredellosport.it

INTER PRIMAVERA S-A CALIFICAT ÎN SEMIFINALELE NEXTGEN SERIES

2012-01-26T18:02:00.002+02:00

O să amân cronica meciului de aseară cu Napoli, pentru că echipa Primavera a nerazzurrilor a reuşit o spectaculoasă calificare în semifinalele NextGen Series, competiţia care se doreşte a deveni tradiţională şi o variantă a Ligii Campionilor pentru formaţiile de tineret.

Inter mergea în Portugalia cu şansa a doua. Nu doar pentru că evolua în deplasare, ci şi pentru că adversarul era unul, la prima vedere, imposibil. Condusă de pe bancă de fostul internaţional lusitan Sa Pinto, Sporting Lisabona a dominat autoritar grupa din care au făcut parte Liverpool, Wolfsburg şi Molde, terminând pe primul loc, cu cinci victorii şi un egal. Mai mult decât atât, în actualul sezon, alb-verzii erau neînvinşi în toate competiţiile în care au evoluat. De parcă toate acestea nu erau de ajuns, Andrea Stramaccioni nici nu l-a putut folosi pe Bianchetti, punctul de referinţă al defensivei nerazzurre.

În faţa unui 4-2-3-1 propus de Sa Pinto, Inter s-a prezentat într-o aşezare 4-4-1-1, având ca prim obiectiv închiderea spaţiilor pentru o ofensivă care marcase 20 de goluri în faza grupelor. A rezultat o primă repriză în care gazdele au deţinut iniţiativa, fără a-şi crea însă ocazii clare, în timp ce puştii lui Stramaccioni au încercat să ameninţe poarta lui Veloso prin viteza lui Alborno, tehnica şi viziunea şui Bessa, inima şi creierul acestei echipe, sau oportunismul lui Longo.

Jocul tactic excelent al micilor interişti a fost premiat în debutul părţii secunde, când senegalezul Ibrahima Mbaye a marcat cu o frumoasă lovitură de cap, după un corner executat excelent de Bessa. Restul timpului a fost o continuă încercare a jucătorilor de la Sporting de a egala, cea mai mare ocazie aparţinându-i lui Betinho, care a ratat incredibil cu poarta goală, după ce îl driblase pe Di Gennaro. Într-un final dramatic, în care portughezii au atacat inclusiv cu portarul, Romano şi Duncan au irosit două mari oportunităţi de a dubla avantajul Interului, dar ar fi fost probabil un rezultat mult prea dur faţă de ceea ce s-a întâmplat pe teren.

O victorie a determinării, a cinismului şi a lui Stramaccioni, care a reuşit să treacă peste eşecul usturător din primul meci al competiţiei, 1-7 cu Tottenham, şi şi-a dus băieţii între primele patru echipe de pe continent la nivel de tineret. Acolo unde va întâlni pe Marseille, învingătoare cu 2-1, după prelungiri, în faţa lui Aston Villa.

„Aceşti băieţi au onorat munca tuturor celor din club. Cu toţii merită credit pentru acest succes. Am dovedit că suntem o echipă mare şi am reuşit să gestionăm corect fiecare moment din meci. Acum ne vom concentra din nou pe campionat şi Turneul de la Viareggio, care rămân priorităţile noastre”, a declarat Roberto Samaden, directorul academiei de tineret a nerazzurrilor.

În loc de concluzie, patru consideraţii.

1.Actuala echipă Primavera musteşte de talent, începând cu vârfurile acestei generaţii (Bessa şi Longo) şi continuând cu Alborno, Duncan, Crisetig sau absentul de aseară, Bianchetti. Performanţa pe care au reuşit-o (Pentru că este o performanţă!) o dovedeşte.

2.La tineret se munceşte bine. În ultimii cinci ani, echipa Primavera a obţinut un titlu, a jucat o finală a campionatului, s-a impus de două ori la Viareggio, a bătut pe Bayern Munchen (un alt club cunoscut pentru valoarea sa la acest nivel) înaintea finalei Ligii Campionilor din 2010, iar acum s-a calificat în semifinalele NextGen. Un asemenea şir de rezultate nu poate fi întâmplător.

3.O oarecare legătură cu punctul anterior. Succesele din ultimii ani au creat o imagine favorabilă academiei de tineret a Interului. În aceste condiţii, clubul are obligaţia să privească mai atent în propria curte, înainte de a investi în transferuri precum Kharja, Zarate sau Kucka. Aceşti puşti nu se pot descurca mai rău decât cei enumeraţi anterior.

4.Dacă până la urmă clubul va alege să-şi îndrepte mai mult atenţia spre propriile produse, oare nu ar fi o idee bună să pună proiectul în mâinile unui tehnician tânăr şi entuziast. Cum ar fi Andrea Stramaccioni, de exemplu.

GOLURI MEMORABILE (31): EMRE VS. LAZIO

2012-01-26T08:42:00.000+02:00

7 decembrie 2002, etapa a 13-a din Serie A. Inter joacă pe Olimpico din Roma, împotriva lui Lazio, acelaşi teren pe care, cu şapte luni înainte, pierduse dramatic un Scudetto ce părea deja câştigat. Lucrurile păreau să meargă şi de această dată prost pentru nerazzurri, care erau conduşi cu 3-0 după 36 de minute. Portughezul Fernandou Couto şi-a înscris un autogol înainte de pauză, dar senzaţia era că meciul se încheiase deja. Nu a fost însă de acord Emre, care, în minutul 67, a primit o minge la mijlocul terenului, a avansat nestingherit până la 20 de metri de poartă şi apoi a inventat un lob senzaţional peste Peruzzi, care nu a mai avut altceva de făcut decât să privească neputincios cum mingea intră în plasă. Tot mijlocaşul venit de la Galatasaray avea să completeze revenirea echipei lui Hector Cuper, care a reuşit în cele din urmă să plece cu un punct din capitală.

INTER PIERDE PE SAN PAOLO ŞI ESTE ELIMINATĂ DIN CUPA ITALIEI

2012-01-26T00:08:00.002+02:00

Pentru prima oară din 2004 încoace, Inter nu va juca nici măcar în semifinalele Cupei Italiei, competiţie pe care a dominat-o autoritar în ultimii ani.

Victoria lui Napoli, adusă de dubla lui Cavani, nu poate fi pusă la îndoială, deşi Inter ar fi putut primi un penalty la scorul de 1-0, la duelul dintre Maggio şi Milito, şi a dominat în ultima jumătate de oră, adică după ce s-a văzut condusă. Cu toate acestea, trupa lui Mazzarri a arătat mai solidă şi mai sigură pe propriile mijloace.

Nu a fost seara lui Motta, care are pe conştiinţă penaltyul din care gazdele au deschis scorul, la fel cum nu a fost nici seara lui Maicon sau Sneijder, deşi olandezul şi-a mai revenit după pauză. Chivu a fost din nou veriga slabă din apărarea Interului, ţinută însă în viaţă de jocul bun al perechii Samuel - Ranocchia. Satisfăcătoare evoluţiile lui Obi şi Alvarez, deşi argentinianul ar fi trebuit să se descurce mai bine la şansa pe care a irosit-o din situaţie de unu contra unu cu De Sanctis.

Eliminarea din această seară este poate un moment simbolic. Este momentul care marchează practic sfârşitul unei perioade superbe, începute în 2005, odată cu victoria din Cupa Italiei. Este semnalul că trebuie să începem să privim spre viitor, mai ales că, aproape în acelaşi timp cu înfrângerea de la Napoli, din Portugalia, au venit veşti bune.

Inter Primavera a câştigat cu 1-0 meciul cu Sporting Lisabona din sferturile de finală ale NextGen Series şi s-a calificat printre cele mai bune patru echipe de tineret din Europa. Nu este deloc o performanţă mică, mai ales dacă ne gândim că lusitanii neînvinşi în acest sezon, în toate competiţiile, şi că vorbim de un club de unde au plecat în fotbalul mare Quaresma sau Cristiano Ronaldo.

Urmează Lecce, în Serie A. O ocazie bună pentru a ne scutura după acest eşec şi a continua lupta pentru un loc de Liga Campionilor, care rămâne principalul obiectiv al sezonului după această seară.

Sursa foto: corrieredellosport.it

PREVIEW NAPOLI - INTER

2012-01-25T13:43:00.000+02:00

La fel ca şi anul trecut, drumul spre finala Cupei Italiei trece prin Napoli. Sperăm ca şi deznodământul să fie acelaşi. Eventual fără emoţiile pe care le oferă prelungirile şi loviturile de departajare. Un meci de 120 de minute este ultimul lucru de care are nevoie Inter în acest moment.

Cupa Italiei nu mai este de câţiva ani o competiţie de plan secund pentru Inter. Au dovedit-o Mancini, Mourinho şi Leonardo, iar acum o spune şi Ranieri, care, chiar dacă nu va folosi toţi titularii, îşi doreşte să joace finala. O finală care are loc la Roma, oraşul său natal. Dar această competiţie are şi o altă însemnătate pentru tehnicianul nerazzurrilor, care a cucerit trofeul în 1996, pe când o pregătea pe Fiorentina. Unul din cele doar două trofee câştigate de antrenorul de 60 de ani în Italia, celălalt fiind Supercupa din acelaşi an.

Pentru meciul de diseară (ora 21:45, în direct la Digi Sport 2), Ranieri pare decis să menajeze o parte dintre titulari (Julio Cesar, Maicon, Samuel, Cambiasso, Alvarez), astfel că în formula de start se vor regăsi Castellazzi, Faraoni, Ranocchia, Poli sau Obi. De asemenea, Thiago Motta va reveni, după ce a lipsit cu Genoa şi Lazio, iar Sneijder va juca din nou din primul minut, cel mai probabil în spatele singurului vârf, Milito fiind favorit în faţa lui Pazzini. De cealaltă parte, presa din Italia scrie că Mazzarri îl va menaja doar pe Hamsik, restul vedetelor, în frunte cu Pandev, care traversează o perioadă excelentă, Cavani şi Lavezzi urmând să se afle pe teren.

Toate condiţiile pentru a vedea un meci spectaculos sunt îndeplinite. Ei vor revanşa pentru eliminarea de anul trecut, noi pentru înfrângerea din campionat, care a fost mai mult meritul arbitrilor decât al elevilor lui Mazzarri. Ei sunt o forţă pe teren propriu, unde au avantajul unui public fantastic, noi venim după o serie de opt victorii consecutive. Însă, poate cel mai important aspect, pentru ambele echipe poate fi şansa de a cuceri un trofeu la finalul sezonului. Mai ales dacă ne gândim că adversarul din semifinale se va alege dintre Chievo şi Siena. Maggio spunea bine după ce Napoli s-a calificat în sferturi: „Cine bate pe San Paolo, se poate gândi la finală”.

LOTUL PENTRU MECIUL CU NAPOLI

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Davide Faraoni

Mijlocaşi: Thiago Motta, Wesley Sneijder, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Castellazzi - Faraoni, Ranocchia, Lucio, Chivu - Zanetti, Poli, Thiago Motta, Obi - Sneijder - Milito.

P.S. Dacă emoţiile meciului din Cupă nu sunt suficiente pentru unii dintre voi, tot în această seară, de la 21:30, puştii de la Primavera joacă meciul tur din sferturile de finală ale NextGen Series, cu Sporting Lisabona, în deplasare. Partida va fi transmisă pe site-ul oficial al Interului, prin intermediul canalului de pe YouTube.

THIAGO MOTTA, NOUA TELENOVELĂ DIN MERCATO

2012-01-24T19:46:00.000+02:00

„Mai sunt opt zile din mercato şi orice se poate întâmpla. Eu am vorbit cu Moratti şi cu Ranieri, am lămurit câteva lucruri, acum rămâne să vedem. Parisul este un oraş frumos, dar mai multe nu pot spune. Cu siguranţă, mă simt bine la Milano. Le mulţumesc lui Moratti şi Preziosi, care m-au ajutat să-mi relansez cariera după nişte momente dificile. La Inter, am făcut istorie. Nu cred că nu voi mai fi convocat la naţională dacă nu joc în Italia” - Thiago Motta

Declaraţia italo-brazilianului, făcută la gala în cadrul căreia s-au acordat Oscarurile din Serie A, sună ca un adio, agitând din nou lucrurile la Appiano, după ce „Teveznovela” s-a mai liniştit în ultimele zile.

Interesul celor de la PSG a fost confirmat şi de Leonardo, care îl apreciază pe Motta încă de când a petrecut jumătatea de sezon pe banca nerazzurrilor, şi de agentul jucătorului, care a recunoscut că a primit o înştiinţare din partea clubului că liderul din Ligue 1 s-a interesat de clientul său. Acelaşi agent care a încercat să arunce „vina” unei eventuale despărţiri în curtea Interului, explicând că nu a primit nicio ofertă de prelungire a contractului. Un contract care expiră în vara lui 2013!

Nu mă pot abţine să nu întreb de unde graba asta. Poate de la cele 4-4,5 milioane de euro anual pe care noii bogaţi ai fotbalului european sunt pregătiţi să-i pună pe masă pentru un contract până în 2015. Şi pentru Inter? Pentru Inter este gata o ofertă de 10 milioane de euro, ceea ce nu este deloc rău, dacă ne gândim că vorbim totuşi de un fotbalist de 30 de ani şi care, nu doar o dată, a avut probleme cu accidentările.

Lăsând însă la o parte aspectul financiar, cedarea lui Motta ar fi o mutare inteligentă pentru Inter?

După discuţiile din ultima perioadă, în care am căzut de acord că, la acest moment, Ranieri nu are la dispoziţie niciun mijlocaş ca Motta, evident că răspunsul este negativ. Jucătorul crescut la Cantera catalană (Nu, nu m-am folosit întâmplător de acest aspect!) asigură fluiditate în jocul nerazzurrilor, fiind şi o prezenţă fizică importantă. Lipsa vitezei, un element care probabil l-a împiedicat să fie un fotbalist complet, este suplinită de viziune, cunoştinţe tactice, joc aerian şi şut de la distanţă.

Calităţi unice printre mijlocaşii lui Ranieri, dacă îl scoatem din discuţie pe Stankovic, care a avut un sezon slab şi cu multe probleme medicale. Fără a mai aminti de vârsta lui. Iar meciul cu Lazio ne-a demonstrat că absenţa lui Motta se simte extrem de mult. Tandemul Zanetti - Cambiasso nu doar că nu are viitor, dar nu are nici măcar prezent, pentru că nici unul dintre cei doi argentinieni nu pot face munca fostului jucător de la Genoa.

Probabil singurul interist apropiat de profilul lui Motta este Andrea Poli, însă acesta a primit puţine şanse până acum, deşi nu a dezamăgit în rarele momente în care a evoluat. Ba din contră. Personal, pe Kucka nu-l văd decât ca o variantă pentru banca de rezerve, în cel mai bun caz. Şi mai grav este că puţini sunt jucătorii valabili în mercato care ar putea să-l înlocuiască pe Thiagone în cazul unui transfer la Paris.

Dintre numele vehiculate în perioada recentă, singurele care m-ar face să trec uşor peste o eventuală vânzare a lui Motta sunt cele ale lui Guarin şi M'Vila. Jucători tineri, care au confirmat, tehnici, cu o bună viziune, cu siguranţă mijlocaşi importanţi în fotbalul mondial în anii următori. Cel mai important, nu este nevoie ca Moratti „să spargă banca” pentru a-i aduce la Milano. Cu puţin efort, cred că banii pe care Il Presidente intenţiona să-i cheltuie pe achiziţionarea lui Tevez ar fi suficienţi pentru transferul celor doi.

Deocamdată, Motta este (încă) jucătorul Interului şi se află printre convocaţii pentru meciul de mâine cu Napoli, din sferturile Cupei Italiei. Ranieri a evitat în conferinţa de presă de astăzi să ofere un răspuns clar în privinţa acestei poveşti, spunând doar că îşi doreşte ca mijlocaşul său să rămână la Milano. Unele zvonuri din Italia susţin că Moratti nu este dispus să-i dea drumul italo-brazilianului acum, ci abia în vară. Ar fi, cred, soluţia cea mai logică, pentru că ar oferi şi posibilitatea de a găsi un înlocuitor potrivit.

„Ar trebui să ne aşteptăm ca Thiago Motta să plece de la Inter?”, a fost întrebat, astăzi, Moratti. „Nu, de ce ar trebui să o faceţi?”, a venit răspunsul. Chiar aşa, de ce?

Sursa foto: fifabitz.com

INTER - LAZIO 2-1. ÎNCĂ UN PAS DE URIAŞ

2012-01-23T18:31:00.000+02:00

În ultima vreme, Ranieri a folosit această expresie destul de mult. Meciul de aseară însă chiar este un pas de uriaş, pentru că Inter a găsit forţa de a reveni după ce a fost condusă, deşi a jucat slab, şi a învins un adversar direct în lupta pentru un loc de Liga Campionilor, pe care l-a şi depăşit în clasament. Nerazzurrii încheie turul din Serie A pe poziţia a patra, după o serie pozitivă al cărei final sperăm să se amâne cât mai mult.

Nu voi merge atât de departe ca Simone Nicoletti, care scrie că Interul lui Ranieri este campioana morală a turului, însă nici nu pot nega cifrele. Iar acestea spun că Interul lui Ranieri are cel mai mare număr de victorii consecutive din campionatele puternice ale Europei, şapte, o serie depăşită doar de Partizan Belgrad (13) şi Celtic Glasgow (12). Mai mult decât atât, dacă luăm în considerare doar ultimele zece meciuri, Interul lui Ranieri ar fi pe primul loc, cu patru puncte mai mult decât Milan.

Este adevărat, jocul nu a fost mereu cel mai bun, mai ales aseară, lucru recunoscut de altfel şi de Ranieri, însă tot la capitolul plusuri pot fi trecute revirimentul lui Milito sau ascensiunea unor puşti precum Alvarez şi Faraoni. Nu, Interul lui Ranieri nu este campioana morală a turului, dar tehnicianul care l-a înlocuit pe Gasperini şi-a atins obiectivul: a pus o echipă aflată în haos la începutul mandatului său pe drumul cel bun. I-a redat încrederea şi cinismul fără de care jocul de aseară nu ar fi fost câştigat. Nu în debutul sezonului, cu siguranţă.

Cheia acestei reveniri din ultimele două luni a reprezentat-o sistemul 4-4-2, la care Ranieri nu a renunţat nici împotriva lui Lazio, chiar dacă asta a însemnat păstrarea pe bancă a lui Sneijder. De această dată însă, Ranieri a fost neinspirat în alegerea şi, mai ales, în alegerea posturilor unor jucători. Chivu a revenit ca titular, pe partea stângă a apărării, însă românul a jucat slab şi a sfârşit prin a fi înlocuit la pauză. Nagatomo a jucat iniţial ca mijlocaş dreapta, pentru a-i permite lui Alvarez să rămână în partea opusă, acolo unde a dat cel mai bun randament, dar, după doar 20 de minute, cei doi au schimbat posturile. Ricky a rămas însă la fel de nesigur, ca de altfel întreg mijlocul terenului, lipsa lui Thiago Motta simţindu-se mai mult decât s-ar fi aşteptat cineva.

În condiţiile unui mijloc steril şi incapabil să creeze pericol la poarta lui Marchetti, situaţie în care Milito şi Pazzini au rămas izolaţi şi nefolositori în ofensivă, speranţa era ca măcar apărarea să nu dea rateuri. Din păcate, a dat. Iar cel care a greşit a fost cel care ar fi trebuit să fie stâlpul său, Lucio. Brazilianul a ratat intervenţia la o lansare în adâncime pentru Rocchi, însă căpitanul lazialilor nu a profitat de cadou şi a tras în bară. Bătrânul atacant nu a mai iertat însă la a doua ocazie ivită. În minutul 30, Cambiasso a întârziat să-l închidă pe Ledesma, iar mijlocaşul oaspeţilor a pasat inteligent între Lucio şi Samuel, surprinşi şi prost poziţionaţi, iar Julio Cesar nu a putut interveni la execuţia frumoasă a veteranului lui Reja.

Oaspeţii au continuat să dea senzaţia că sunt echipa mai bună şi că pot să-şi păstreze avantajul, dar, cu un minut înainte de pauză, Inter a reuşit singura acţiune de fotbal din prima repriză, iar Milito a confirmat momentul excelent pe care îl traversează, învingându-l pe Marchetti cu un şut la colţul lung, după o combinaţie frumoasă cu Ricky Alvarez. Un tandem care pare să funcţioneze tot mai bine, dacă ne gândim că puştiul venit de la Velez l-a „asistat” pe Il Principe la trei dintre ultimele cinci goluri ale sale.

Pasa decisivă pentru golul de 1-1 nu l-a salvat însă pe Alvarez, lăsat la vestiare în debutul părţii secunde, la fel ca şi Chivu, cei doi fiind înlocuiţi de Sneijder şi Obi, ceea ce a dus la transformarea sistemului într-un 4-3-1-2 mai îndrăzneţ, dar şi mai riscant. Intrarea „Geniului din Utrecht” s-a făcut imediat simţită, decarul nerazzurrilor începând să împartă pase în stânga şi-n dreapta, inclusiv delicioasele sale lansări de 30-40 de metri cu o precizie de lunetist. Totuşi, golul izbăvitor a venit pe axa Lucio-Pazzini, e adevărat, şi cu ajutorul tuşierului, care nu a văzut offside-ul în care se afla atacantul italian, autorul unui lob spectaculos peste un Marchetti ieşit hazardat.

Paranteză. Înţeleg că reuşita lui Pazzini a fost analizată din toate unghiurile şi de toată lumea, iar presa italiană a cam luat foc din cauza acestei faze. Mai nimic despre Dias, care ar fi trebuit eliminat. Bine! Am închis paranteza.

Cu avantaj pe tabelă, Ranieri s-a trezit practic în habitatul său natural. A făcut o nouă schimbare, Faraoni pentru Milito, şi a rezultat un al treilea modul în acelaşi meci, un 4-4-1-1 prin care a urmărit să-i blocheze pe biancocelesti şi, eventual, să găsească un nou gol pe contraatac. I-a ieşit doar prima parte, şi cu ajutorul lui Julio Cesar, care l-a blocat excelent pe Klose, iar Inter continuă cursa nebună de recuperare a terenului pierdut în debutul sezonului.

La final, Ranieri a spus că singurul lucru bun din acest meci este rezultatul. Cam dur spus. Sigur, evoluţia nerazzurrilor a lăsat de dorit în multe momente, dar nu putem trece peste faptul că, din nou, ambii atacanţi au marcat, că Sneijder se simte bine şi o arată, că Samuel, cu excepţia indeciziei de la gol, a avut o nouă evoluţie solidă sau că Julio Cesar continuă să-şi facă treaba la nivelul său obişnuit, după problemele din sezonul trecut sau începutul celui actual.

Şapte victorii în campionat, aşadar. Imbatabilitatea lui Julio Cesar s-a oprit aseară, dar rămâne tabu-ul Meazza pentru Lazio. La fel cum Reja rămâne fără victorie în confruntările cu Ranieri. În ritmul ăsta, putem visa la mai mult decât o clasare pe podium, însă condiţia este ca Moratti şi oamenii lui să acţioneze în mercato. Nevoia de un mijlocaş a fost din nou expusă aseară, mai ales în condiţiile absenţei lui Thiago Motta.

Ranieri poate face un pas uriaş în cariera sa. Dar pentru acest lucru, are nevoie de ajutor. Rămâne de văzut dacă-l va primi.

INTER - Lazio 2-1 (Milito 44, Pazzini 63 / Rocchi 30)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Chivu (Obi 46) - Alvarez (Sneijder 46), Zanetti, Cambiasso, Nagatomo - Pazzini, Milito (Faraoni 70)

Lazio: Marchetti - Zauri (Cisse 73), Biava, Dias, Radu - Lulic, Ledesma, Gonzalez (Konko 66) - Hernanes (Matuzalem 46) - Rocchi, Klose.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 48 - 52
Şuturi la/pe poartă: 10/4 - 10/3
Baloane jucate: 543 - 612
Pase reuşite %: 59,1 - 64,5
Faulturi comise: 14 - 17
Cornere: 5 - 5

Baloane recuperate: Lucio 32, Samuel 30, Ledesma 29
Pase reuşite: Ştefan Radu 55, Ledesma 54, Maicon 44, Matuzalem 44
Şuturi: Ledesma 3, Sneijder 2, Alvarez 2, Pazzini 2, Rocchi 2, Cisse 2.

Sursa foto: corrieredellosport.it

PRONO: DAN, APROAPE PERFECT. VALE_AXENTE, CAMPIONUL TURULUI

2012-01-23T13:28:00.000+02:00

Pentru a doua oară, un concurent este aproape de perfecţiune. De această dată este vorba despre Dan, pe care egalul lui Napoli la Siena l-a împiedicat să aibă o etapă perfectă. O etapă pe care încă o aşteptăm.

La general, Vale_Axente trece de suta de puncte şi termină turul ca lider autoritar (nicio legătură între el şi Juventus), fiind urmat de Seby, care se dă rotund cu fix 100 de puncte, şi Tibi, el pierzând puţin teren în această rundă.

Altfel, încă o etapă egală pentru mine şi Deki, olteanul dezamăgit că nu reuşeşte să ajungă pe primul loc nici măcar cu 8 puncte. Nu-i nimic, mai sunt încă 19 runde!

Clasament etapa a 19-a

1.Dan - 9 puncte
2.Deki, Speedy, Ionuţ, Vale_Axente, SaintSylveszter, Seby - 8 puncte
3.BB, Zaru, Cristy, Gigi, Edinho - 7 puncte
4.Bodyky, Intermilano.ru, Beniono, Cosmin07, Tibi - 6 puncte
5.Slayer, Ovi Jeco, Mirifiq, Radurizan, Mishu, Droncr, Claudiu, Gumitza, Cosmininter, Alex21 - 5 puncte
6.Dj Lima - 4 puncte
7.Ana - 3 puncte

Clasament general

1. Vale_Axente - 103 puncte
2. Seby - 100 de puncte
3. Tibi - 97 de puncte
4. Deki - 94 de puncte
5. BB, Edinho, Ionuţ - 90 de puncte
6. Bodyky - 89 de puncte
7. SaintSylveszter - 88 de puncte
8. Speedy - 87 de puncte
9. Cosmin07, Zaru - 85 de puncte
10.Dj Lima - 84 de puncte
11.Mishu, Ovi jeco - 83 de puncte
12.Radurizan - 82 de puncte
13.Alex21, Gumitza - 81 de puncte
14.Intermilano.ru, Cristy - 80 de puncte
15.Mirifiq, Dan - 78 de puncte
16.Slayer - 72 de puncte
17.Nerazzurr - 70 de puncte
18.Gigi - 66 de puncte
19.Ana - 64 de puncte
20.Beniono - 62 de puncte
21.Droncr - 60 de puncte
22.Claudiu - 58 de puncte
23.Adina - 57 de puncte
24.Vlad, Sergiu - 47 de puncte
25.WooZie - 35 de puncte
26.Cosmininter - 33 de puncte
27.Alessio - 31 de puncte
28.Andrei, GxG - 26 de puncte
29.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
30.Marius - 14 puncte
31.Darius - 13 puncte
32.Pavel - 12 puncte
33.Torpyla - 8 puncte
34.Daniel Dinca - 6 puncte
35.Alexutzu', Lucian, Tony Montana - 5 puncte
36.Pazzo, Bebe - 4 puncte.

Etapa viitoare, prima a returului, va debuta sâmbătă, de la ora 19, cu meciul Catania - Parma, şi se va termina duminică, cu partida dintre Milan şi Cagliari.

Program etapa a 20-a

Catania - Parma
Juventus - Udinese
Fiorentina - Siena
Cesena - Atalanta
Genoa - Napoli
Lecce - Inter
Palermo - Novara
Roma - Bologna
Chievo - Lazio
Milan - Cagliari

INTER BATE PE LAZIO ŞI TERMINĂ TURUL PE LOCUL 4

2012-01-22T23:45:00.003+02:00

Milito şi Pazzini au marcat golurile prin care Inter a învins cu 2-1 pe Lazio, a opta victorie consecutivă (şapte în Serie A, una în Cupa Italiei) asigurând nerazzurrilor locul 4 la finalul unui tur de campionat agitat.

La fel ca şi anul trecut, lazialii au condus cu 1-0, urmare firească a unui debut de partidă cu multe erori, atât în alcătuirea formaţiei de start, cât şi în teren. După multă vreme, apărarea lui Ranieri a suferit şi a greşit în serie (Chivu şi Lucio au fost protagoniştii negativi), iar Rocchi a deschis scorul cu o execuţie frumoasă, după ce tot el trimisese în bară cu câteva minute înainte. Milito a confirmat revenirea de formă şi a egalat în finalul primei reprize, după o combinaţie cu Alvarez (singurul lucru pozitiv pentru Ricky în această seară), iar Pazzini a înscris, dintr-o poziţie suspectă de offside, golul de trei puncte.

De remarcat felul în care Ranieri a reparat din mers ceea ce a greşit iniţial, tehnicianul nerazzurrilor folosind trei sisteme diferite. A început cu un 4-4-2 care nu a funcţionat, probabil şi din cauza evoluţiei slabe a lui Alvarez şi a prezenţei lui Chivu în stanga apărării sau a lui Nagatomo în dreapta liniei de mijloc, a trecut după pauză la 4-3-1-2, odată cu intrările lui Sneijder şi Obi, pentru a încheia în 4-4-1-1, prin care a reuşit să menţină rezultatul, deşi cu mai multe emoţii decât în ultima perioadă.

Cea mai importantă concluzie după acest meci rămâne însă aceea că, într-adevăr, Motta este un jucător unic, aşa cum spunea Ranieri la conferinţa de presă de sâmbătă, iar absenţa lui s-a simţit. Un motiv în plus pentru achiziţionarea unui mijlocaş în această perioadă de mercato.

PREVIEW INTER - LAZIO

2012-01-22T11:51:00.001+02:00

„În Italia, avem o filosofie clară şi nu văd de ce este nevoie să o renegăm. Am câştigat Cupe Mondiale, am învins pe toată lumea, deci de ce trebuie să ne renegăm filosofia? Suntem practici, facem adversarul să joace prost şi sunt convins că dacă îi întrebaţi pe fanii Interului, 90% dintre ei vă vor spune că meciul cu Milan a fost unul frumos” - Claudio Ranieri

După ce la mijlocul săptămânii, înainte de meciul cu Genoa din Cupă, a încercat să fie diplomat („Se pare că toţi am devenit spanioli”), Ranieri a contraatacat în forţă la obsesia ridicolă şi deja obositoare de după victoria din derby cu „bel gioco” la conferinţa de presă de ieri, care a prefaţat duelul cu Lazio (ora 21:45, în direct la Digi Sport 1), în urma căruia nerazzurrii pot urca pe locul 4 în Serie A.

Reacţia tehnicianului este cât se poate de îndreptăţită. De o săptămână, auzim acelaşi discurs, iar Ranieri trebuie să răspundă la aceleaşi întrebări.

Da, Inter a avut doar 33% posesie în meciul cu Milan. Da, nu am văzut driblinguri în serie sau execuţii care să ne ridice din fotoliu. Am văzut în schimb o echipă disciplinată, cinică şi, cel mai important, victorioasă. Adică aşa cum şi-a scris acest club istoria.

Din momentul în care Herrera a aşezat-o pe Inter între marile echipe ale lumii, acesta este fotbalul nerazzurrilor. Şi atunci când nu au câştigat, mereu când au triumfat. Auzim des că fiecare club trebuie să-şi urmeze propria filosofie. Exact asta face Ranieri. Asta au făcut, înaintea lui, Giovanni Invernizzi, Eugenio Bersellini, Giovanni Trapattoni, Gigi Simoni, Roberto Mancini sau Jose Mourinho. Alţii, precum Zaccheroni, Lippi, Benitez sau Gasperini au încercat să schimbe, dar au terminat prin a eşua, în unele cazuri, lamentabil.

Chiar şi Mourinho, la început, a venit cu ideea de a juca 4-3-3, cu Mancini şi Quaresma, însă atunci când a înţeles că nu aceasta este calea, a revenit la disciplină, cinism, muşchi. Evident, în fiecare caz au existat jucători capabili să creeze ceva special. Inter i-a avut pe Corso, Mazzola, Beccalossi, Matthaus, Ronaldo, acum Sneijder, dar filosofia a rămas mereu aceeaşi.

Se vorbeşte despre abordarea provincială a Interului, uitându-se că meciul cu Milan era unul care trebuia în primul rând câştigat. Nu era timp de spectacol. La fel cum se uită că, în cele două partide anterioare derbyului, cu Lecce şi Parma, spectacolul nu a lipsit.

În fine, de ce nu a oferit Milan acel „bel gioco”? I s-a părut cuiva că trupa lui Allegri a atacat în valuri, a ratat vreo 10 ocazii de singur cu portarul sau a tras de vreo cinci ori în bară? Nu, rossonerii, cu toată posesia lor de 67% au avut doar DOUĂ ocazii clare. Mai puţine decât Barcelona în returul semifinalei de Liga Campionilor din 2010, când Inter a avut o posesie şi mai mică, lucru care s-a întâmplat totuşi în mare parte din cauza eliminării lui Thiago Motta.

Ranieri mai are dreptate şi din alt punct de vedere, atunci când se întreabă câte echipe pot cu adevărat să ofere constant un joc frumos. Din nou, un argument greu de contrazis.

Din fericire, tehnicianul nerazzurrilor este susţinut în acest „război” cu presa şi de Massimo Moratti, care a lansat un atac destul de dur la adresa celor de la Sky, deranjat de felul în care sunt prezentate lucrurile: „Comentariile de la televizor au fost incredibile. Chiar discutam cu fiul meu, probabil suntem cu adevărat antipatici, nu e normal ca mereu să fim atât de criticaţi”.

Vă întrebaţi probabil ce legătură este între această discuţie şi meciul cu Lazio. Este! Pentru că îmi doresc ca diseară Inter să fie la fel de determinată, la fel de practică, la fel de cinică şi, la final, să câştige. Şi atunci va fi un alt „bel gioco”.

LOTUL PENTRU MECIUL CU LAZIO

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Ramiro Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Wesley Sneijder, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Poli, Cambiasso, Alvarez - Sneijder - Milito.

CE MAI CITIM?

2012-01-20T18:38:00.000+02:00

Un interviu cu un vechi şi mare fan al Interului. Absolut senzaţional!

„Picking one single person to summarize Inter’s DNA is nearly impossible. The first names that pop up in the mind are the names of Mazzola, my childhood hero, Facchetti of course, Corso, captain Picchi. But also Boninsegna and Bergomi and Zenga. In actual times you should speak of Zanetti. But the most influent and marking person is, I think, Helenio Herrera. He did not invent catenaccio but he sublimed the system and put a certain character to the team that was unknown before and after (maybe Mourinho brought back something of that power). Herrera was a symbol for the greatness, the willpower, the psychological accents. He was also a visionary an avant-garde person with that little flick of madness that belongs to genius. I visited the man in Venezia, two years before he passed away. At his old age he discussed matters, detail of Inter as if he was still the trainer in the dressing room. Getting exited, angry, happy. Jumping up from his chair, stepping around in his room, moving little magnets on a football blackboard to show how the players should be positioned. Furious over mistakes made by referees against his Inter. What a character!”

Despre un Dumnezeu printre oameni

„His physical abilities at the age of 38 and half ignites jealousy among millions. He warms himself on the praise and affection that are endlessly showered upon him. Sketching yet another piece on his personality or footballing brilliance would be a cliché. Though that does not mean the fans, out of sheer amazement, should stop holding their breath, pressing their heart with one palm and with another pointing to him, and delightfully gasping – «Look at the man! He’s 38!».”

Nesfârşita dilemă „Sneijder sau Alvarez?”

„Indeed if the question is who is the better player, Alvarez is a distant second in an unfair two-horse race. There are, however, a number of major factors which may just swing the decision in favour of the 23-year-old and send his team-mate heading for the exit which is widely predicted over the summer”

INTER - GENOA 2-1. UN MIX CÂŞTIGĂTOR

2012-01-20T15:05:00.000+02:00

Cupa Italiei rămâne terenul de joacă preferat al nerazzurrilor, care îşi continuă invincibilitatea în această competiţie, care durează din 2009, în timp ce de la ultimul eşec pe teren propriu a trecut aproape un deceniu. Inter a ajuns la a şaptea victorie consecutivă şi s-a calificat în sferturile de finală, la capătul unui meci în care mixul dintre veterani şi tineri a arătat că poate funcţiona, oferind în acelaşi timp şi rezultate.

Nu doar rezultatul partidei de aseară este important, ci şi abordarea lui Ranieri, care a decis să le ofere spaţiu tinerilor şi celor mai puţin folosiţi în ultima vreme. Au apărut astfel în teren Cordoba, Ranocchia, Obi, Poli, Faraoni, Castaignos, în timp ce Sneijder a bifat primul meci ca titular după o lungă pauză cauzată de accidentări. Experimentul a reuşit, confirmând faptul că Inter şi-a recâştigat forţa şi echilibrul, chiar şi în condiţiile unui prim 11 inedit.

Este adevărat că misiunea Interului a fost facilitată şi de faptul că deschiderea scorului a venit repede, în minutul 9, Maicon dovedind o dată în plus că atunci când marchează nu o poate face normal. Brazilianul l-a învins pe Lupatelli cu un şut de la aproape 30 de metri, execuţia brazilianului dând senzaţia că a trimite mingea la vinclu este un lucru banal.

Scenariul perfect pentru nerazzurri, care au putut astfel să se concentreze pe închiderea spaţiilor pentru adversari şi pe contraatac, o tactică care îi este atât de dragă lui Ranieri. În condiţiile în care Genoa a atacat lent, previzibil şi deloc periculos, Inter a continuat să controleze fără probleme jocul, Castallazzi făcând un singur plonjon până la pauză, şi acela forţat mai mult de frigul de afară, decât de şutul lui Costant.

Sneijder a ţinut să-şi facă simţită reintrarea, fiind foarte activ în prima repriză, când a tras patru din cele cinci şuturi ale nerazzurrilor, dar realizările au fost mai numeroase în partea a doua, în special după ce, în minutul 50, Poli şi-a adus aminte de rivalitatea personală cu Genoa şi a înscris după o acţiune splendidă, la care au mai participat Maicon şi Obi, sigilând practic victoria şi calificarea.

Cu un avntaj liniştitor pe tabelă, Ranieri l-a trimis pe teren în ultima jumătate de oră şi pe Zarate, însă argentinianul, posibil la ultima apariţie pe Meazza ca interist, nu a reuşit să aibă un impact mai mare decât cel pe care l-a înlocuit, olandezul Castaignos, ambii suferind probabil de faptul că au fost prea izolaţi între fundaşii oaspeţilor. Pe fondul relaxării, în al doilea minut al prelungirilor, Inter a ratat şansa de a termina un nou meci fără gol primit, Birsa marcând din apropiere, după ce Pratto trimisese iniţial în bară.

Finalul avea însă să îi fie rezervat lui Zanetti, care a făcut una dintre cursele sale caracteristice printre nişte jucători care ar putea să-i fie copii. Un moment apreciat de public şi care a încheiat cum nu se putea mai frumos o seară fără emoţii pentru nerazzurri.

În afară de autorii celor două goluri, remarcaţii serii sunt Ranocchia, cu excepţia fazei din startul părţii a doua, când l-a scăpat uşor din marcaj pe Pratto, Zanetti, Cambiasso, Obi şi Sneijder. Olandezul reprezintă de altfel cea mai bună veste de după acest meci, prezentându-se într-o formă bună, mai ales din punct de vedere fizic, şi cu o mare poftă de joc. Acum rămâne de văzut dacă Ranieri va păstra sistemul de aseară, cu Wes în spatele unui singur atacant, sau va reveni al modulul cu două vârfuri, riscând însă să piardă echilibrul din ultima perioadă.

În final, câteva vorbe şi despre Kucka, jucătorul despre care se vorbeşte insistent că va ajunge la Inter încă din această iarnă şi care aseară a fost titular la Genoa. Slovacul a recuperat cele mai multe baloane dintre coechipierii săi şi a fost al doilea cel mai bun pasator al „grifonilor” pe Meazza, însă nu mi-a dat în niciun moment senzaţia că ar putea pune în pericol postul de titular al unuia dintre mijlocaşii titulari ai lui Ranieri. În condiţiile în care Obi şi, mai ales, Poli au avut evoluţii solide şi pot reprezenta soluţii viabile, nu văd ce ar putea aduce în plus un fotbalist care oricum nu a impresionat în acest sezon.

INTER - Genoa 2-1 (Maicon 9, Poli 50 / Birsa 90+1)

Inter: Castellazzi - Maicon, Cordoba, Ranocchia, Zanetti - Faraoni, Cambiasso, Poli (Nagatomo 75), Obi - Sneijder (Alvarez 81), Castaignos (Zarate 63)

Genoa: Lupatelli - Sampirisi, Granqvist, Moretti, Rossi (Constant 25, Marchiori 54) - Kucka, Seymour, Brisa - Jorquera - Pratto, Ze Eduardo (Sculli 69).

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 45 - 55
Şuturi la/pe poartă: 9/4 - 8/5
Baloane jucate: 524 - 661
Pase reuşite %: 66,4 - 73,7
Faulturi comise: 4 - 12
Cornere: 1 - 3

Baloane recuperate: Cordoba 28, Kucka 22, Ranocchia 20
Pase reuşite: Seymour 77, Kucka 63, Jorquera 54
Şuturi: Sneijder 6, Pratto 3, Jorquera 2.

Sursa foto: sports.yahoo.com

DOUĂ GOLURI SENZAŢIONALE PENTRU O CALIFICARE LINIŞTITĂ

2012-01-20T00:11:00.000+02:00

Maicon şi Poli au marcat două goluri senzaţionale care au asigurat nerazzurrilor o calificare liniştită în sferturile Cupei Italiei şi care menţine invincibilitatea Interului pe teren propriu în această competiţie, ultimul eşec fiind cel cu Bari, din decembrie 2002. Din păcate, reuşita din final a lui Birsa, una norocoasă de altfel, i-a împiedicat pe elevii lui Ranieri să încheie un alt meci fără gol primit, însă nu a schimbat imaginea de ansamblu.

Fără a străluci, Inter a controlat de la un capăt la altul ostilităţile, iar faptul că cinci dintre titulari au fost jucători sub 23 de ani este foarte încurajator. Evoluţii solide pentru Ranocchia, Obi, Poli, Faraoni ş o prestaţie mai puţin bună pentru Castaignos, însă olandezul a fost în majoritatea momentelor izolat şi a primit prea puţine baloane folositoare.

De bun augur revenirea lui Sneijder, mult mai util după pauză, şi plăcută revederea cu veteranul Cordoba, care îşi cunoaşte locul (timpul nu iartă pe nimeni), dar care dovedeşte că la nevoie poate da o mână de ajutor echipei. Castellazzi a apărat tot ce trebuia apărat, în timp ce Maicon, Cambiasso şi, mai ales, Zanetti au fost liderii în jurul cărora tinerii au putut să se exprime liniştiţi.

Urmează, la fel ca şi anul trecut, Napoli, pe San Paolo, dar, până atunci, avem în continuare treabă în campionat, acolo unde duminică are loc meciul cu Lazio, care ne poate urca pe locul 4.

PREVIEW INTER - GENOA

2012-01-19T14:25:00.000+02:00

Inter debutează în această seară (ora 22, în direct la Digi Sport 2) în actuala ediţie a Cupei Italiei, trofeu care a devenit o adevărată specialitate a casei la Appiano în ultimii ani.

La fel ca şi anul trecut, Inter intră în competiţie printr-un meci cu Genoa. Un duel care s-a mai întâmplat de şapte ori în Cupa Italiei, nerazzurrii având de fiecare dată câştig de cauză. Deşi se prea poate ca euforia după succesul din derby să nu fi trecut încă, Ranieri dă asigurări că partida este tratată serios, iar păstrarea trofeului cucerit în ultimii doi ani reprezintă unul dintre obiectivele sale.

„Cupa Italiei înseamnă foarte mult pentru noi, mai ales că echipa a câştigat trofeul în 2010 şi 2011. Cu siguranţă, meciul cu Genoa va fi unul plăcut şi sper că fanii vor fi alături de noi, în ciuda frigului de afară. Cât despre victoria din derby, rămâne de văzut în perioada următoare cât de mare va fi efectul la nivel moral şi al încrederii în propriile forţe”, a spus tehnicianul de 60 de ani, care a parat elegant la întrebarea privind jocul prestat şi posesia mică a Interului, doar 33%, în partida cu Milan: „Îmi place că toţi am devenit spanioli. Eu prefer să rămân la 33% şi să câştig. Sunt sigur că dacă vom reuşi încă 20 de evoluţii precum cea de duminică, la finalul sezonului nu vom rămâne cu mâna goală”.

Pentru meciul din această seară, Ranieri pregătea reintrările lui Sneijder şi Forlan ca titulari, însă accidentarea uruguayanului, al cărui calvar de după transferul de la Atletico pare să nu se mai termine, i-a dat planurile peste cap. Astfel, Castaignos are mari şanse să joace din primul minut, ca unic vârf, mai ales dacă ne aminitm o declaraţie recentă făcută de antrenorul nerazzurrilor, care regreta că nu are ocazia de a-l folosi mai des pe jucătorul adus în vară de la Feyenoord. Ar fi prima apariţie a tânărului olandez după golul de trei puncte de la Siena.

Turnoverul nu va fi folosit doar în ofensivă. În condiţiile în care Julio Cesar şi Samuel nu au fost convocaţi, la fel ca şi Coutinho şi Pazzini, ambii cu uşoare probleme medicale, Luca Castellazzi va fi titular, iar în faţa sa va evolua o linie de patru inedită, formată din Maicon, Cordoba, Ranocchia şi Chivu.

Presa din Italia a scris astăzi că postul lui Ranocchia în lotul squadrei azzurra pentru Campionatul European din acest an ar putea fi în pericol, din cauza faptului că evoluează prea puţin la Inter. Se vorbea chiar de un paradox: om de bază la naţională, rezervă la echipa de club. Adevărul este că „Broscoiul” nu a impresionat în acest sezon (accidentările nu pot fi singura scuză), iar Astori sau Barzagli au devenit favoriţii lui Prandelli. Confruntarea cu Genoa poate reprezenta începutul revirimentului pentru Andrea, pus în umbră de recentele prestaţii ale cuplului Lucio-Samuel, mai ales că urmează o perioadă cu jocuri din trei în trei zile, în care schimbul de linii va fi cu siguranţă necesar.

La mijloc, este aproape sigur că Poli va începe din primul minut, alături de Zanetti, Cambiasso şi Obi. În locul nigerianului ar putea apărea Alvarez, care are nevoie de continuitate, sau Faraoni, cel din urmă caz ducând la trecera lui Il Capitano pe partea stângă. În faţa lor, Sneijder va reveni ca titular, după ce, în derby, a rămas pe bancă şi a fost introdus pe final, atunci când principalul obiectiv l-a reprezentat blocarea rossonerilor.

Din 2005 până în prezent, Inter a ratat o singură finală în Cupa Italiei, cea din 2009, cucerind de patru ori trofeul. Ultimul eşec în această competiţie s-a înregistrat în martie 2009, 0-3 cu Sampdoria, în turul semifinalei câştigate în cele din urmă de genovezi (Genovezi, da?) cu scorul general de 3-1.

În ciuda revirimentului din campionat, care ne permite să sperăm că Inter se va implica în lupta pentru Scudetto, trebuie să recunoaştem că marea şansă pentru câştigarea unui trofeu în acest sezon o reprezintă tot Cupa, mai ales că Juventus, Roma, Lazio şi Milan se vor omorî între ele pe cealaltă jumătate a tabloului. Dacă nerazzurrii trec în această seară de Genoa, urmează Napoli în sferturi, apoi o eventuală semifinală cu Siena sau Chievo. Ar fi păcat să nu profităm de un astfel de culoar favorabil.

LOTUL PENTRU MECIUL CU GENOA

Portari: Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni, Paolo Tornaghi

Fundaşi: Ivan Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Cristian Chivu, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Thiago Motta, Wesley Sneijder, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi

Atacanţi: Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Castellazzi - Maicon, Cordoba, Ranocchia, Chivu - Zanetti, Poli, Cambiasso, Obi - Sneijder - Castaignos.

GOLURI MEMORABILE (30): ANGELO DOMENGHINI VS. BRESCIA

2012-01-19T08:26:00.003+02:00

Cu 33 de prezenţe în squadra azzurra, alături de care a cucerit titlul european în 1968 şi a jucat finala Cupei Mondiale din 1970, Angelo Domenghini este unul dintre atacanţii importanţi din istoria fotbalului italian. Zenitul carierei sale l-a reprezentat perioada petrecută la Inter, între 1964 şi 1969, care l-a făcut părtaş la două Scudetto, o Cupă a Campionilor şi 2 Cupe Intercontinentale cucerite de marea echipă a lui Helenio Herrera. Golul memorabil din această săptămână vine însă din sezonul 1966-1967, unul în care nerazzurrii au ratat la mustaţă toate obiectivele: locul 2 în Serie A, la un punct în spatele lui Juventus, finala Cupei Campionilor pierdută în faţa lui Celtic Glasgow şi eliminare din semifinalele Cupei Italiei. Vă propun totuşi să vă bucuraţi de execuţia lui Domenghini din etapa a 6-a a campionatului, când Inter a câştigat cu 1-0 în faţa Bresciei, pe San Siro.

INTER PRIMAVERA ÎNVINGE PE VARESE ŞI URCĂ PE PRIMUL LOC

2012-01-18T22:32:00.000+02:00

Spre ruşinea mea, am cam lăsat deoparte update-urile privind formaţia Primavera, dar profit de faptul că aceasta a revenit pe primul loc pentru a discuta pe marginea subiectului.

Cu gândul la dubla cu Sporting Lisabona din sferturile de finală ale Next Generation Series şi la Turneul de la Viareggio, unde trebuie să-şi apere titlul cucerit anul trecut, micii interişti au jucat astăzi restanţa cu Varese din campionat, pe care au câştigat-o cu 3-1.

Golgheterul echipei, Samuele Longo, a deschis scorul în finalul primei reprize, pentru ca Terrani şi Forte să înlăture definitiv emoţiile spre sfârşitul partidei, înainte ca Bassi să înscrie golul de onoare al oaspeţilor în minutele de prelungire.

În urma acestui rezultat, elevii lui Andrea Stramaccioni au urcat pe primul loc în clasament, la egalitate de puncte cu Milan, 29, însă nerazzurrii au atât avantajul rezultatului direct, victorie cu 1-0, cât şi pe cel al golaverajului. Podiumul este completat de Chievo, cu 27 de puncte, în timp ce Varese şi Albinoleffe ţin şi ele aproape, ambele cu câte 26 de puncte.

„Cu siguranţă, suntem mulţumiţi de faptul că ne aflăm pe primul loc în cea mai echilibrată serie a campionatului Primavera, după prima sa parte. Însă ne antrenăm şi muncim pentru a ne descurca la fel de bine pe toate fronturile. Next Generation este o competiţie care ne-a stimulat, ne-a permis să întâlnim echipa bune din Europa, lucru care ne-a ajutat. Obiectivul principal rămâne totuşi campionatul, iar băieţii ştiu asta foarte bine”, a declarat tehnicianul nerazzurrilor.

Trebuie remarcate câteva lucruri. În primul rând, faptul că, în mare, s-a stabilit un prim 11 standard, aspect foarte important pentru jucătorii tineri. Forţa echipei este dată de axul central, cu Bianchetti şi Kysela pe linia de fund, Crisetig şi Duncan la mijloc, în timp ce ofensiva este dominată de talentul pe care îl emană Bessa şi Longo. De asemenea, Romano şi Alborno sunt foarte activi pe cele două benzi, contribuind atât la faza de apărare, cât şi la cea de atac, cursele lor oferind de multe ori senzaţia unui sistem 4-2-3-1.

Şi astfel ajungem la al doilea lucru despre care vroiam să discut. Nu ştiu dacă este doar o coincidenţă, dar, de ceva vreme, Stramaccioni foloseşte la Primavera acelaşi sistem ca şi Ranieri la echipa mare, un 4-4-2, cu amendamentul că Bessa (sau Candido) nu sunt tocmai atacanţi, dar fac cam aceeaşi muncă pe care o face Milito. Un element important, care îţi poate arăta roadele în momentul în care unul dintre jucătorii de la tineret ar ajunge la seniori.

De altfel, la echipele de pe continent cunoscute pentru faptul că pun accent pe jucătorii crescuţi în club, este un lucru obişnuit ca de la cea mai mică grupă de juniori până la seniori să se folosească acelaşi sistem. Aşa se explică, de exemplu, uşurinţa cu care Ajax sau Barcelona îşi promovează propriile talente. Ceea ce se întâmplă acum la Inter poate fi un prim pas în această direcţie. Pentru că talentul nu lipseşte în acest grup.

Rămâne doar să sperăm că, într-o zi, el va fi exprimat în nerazzurro, nu în altă parte.

INTER - Varese 3-1 (Longo 44, Terrani 84, Forte 87 / Bassi 90+2)

Inter: Di Gennaro - Pecorini, Kysela, Bianchetti, Mbaye - Romano, Crisetig, Duncan (Falasca 88), Alborno (Terrani 68) - Bessa (Forte 76) - Longo.

INTER BRIEFING: LUCAS, JONATHAN, CAZUL ZARATE ŞI THIAGO MOTTA

2012-01-18T18:20:00.000+02:00

-Branca a plecat în Brazilia. Rămâne de văzut cu ce se întoarce de acolo. Pista Tevez pare să fie abandonată defintiv, după ce omul responsabil de mercato la Inter s-a urcat în avion şi a ajuns în Brazilia, având două ţinte clare. În primul rând, Juan Jesus, fundaşul lui Internacional Porto Alegre, despre care se vorbeşte de multă vreme şi care probabil va ocupa unul dintre cele două locurile libere de extracomunitari. Gazzetta dello Sport avansează ca sumă de transfer 3,7 milioane de euro, iar jucătorul de 20 de ani ar urma să ajungă la Appiano chiar în această iarnă. Însă marea miză o reprezintă Lucas Moura, acesta exprimându-şi dorinţa de a rămâne la Sao Paolo mâcar până după Olimpiada de la Londra, dar sarcina lui Branca este să încerce să-l convingă să se răzgândească şi, eventual, să devină interist încă de acum. În cel mai rău caz, să-l blocheze pentru la vară. O grabă explicabilă şi de recentele zvonuri că puştiul de 19 ani a intrat în vizorul unor echipe ca Real Madrid, Barcelona şi Chelsea, care au o mare putere de convingere, în special din punct de vedere financiar, iar Inter vrea să se asigure că nu va exista un scenariu asemănător celui care l-a avut ca protagonist pe Alexis Sanchez. În plan secund vor fi tratativele pentru un mijlocaş, numele vehiculate fiind Allan (Vasco), Casemiro (San Paolo) şi Romulo (Vasco). Este un moment în care Branca are ocazia să arate că nu şi-a pierdut magia şi să pună capăt definitiv zvonurilor că în vară se va despărţi de nerazzurri.

-Jonathan la Parma într-o tranzacţie complexă. După un refuz iniţial, lateralul dreapta brazilian a ajuns în cele din urmă la Parma, sub formă de împrumut până în vară. Jucătorul sosit la începutul acestui sezon de la Santos nu a reuşit să se impună pe Meazza, iar experienţa la noua formaţie a lui Donadoni ne va oferi tuturor ocazia de a vedea din ce material e făcut şi dacă merită să revină la Inter. Nu trebuie uitat că nici Maicon nu a fost un puşti minune, explozia sa venind la 26-27 de ani. Trecerea lui Jonathan la gruparea gialloblu reprezintă însă doar o parte dintr-o tranzacţie mai complexă decât ne-am imaginat. Nerazzurrii au răscumpărat cea de-a doua jumătate a lui Obi, însă parmegianii au obţinut 50% din Crisetig, văzut drept una dintre marile speranţe de la Primavera, o mutare greu de înţeles, dar deja obişnuită pentru Serie A.

-Cazul Zarate. „Ranieri s-a comportat urât cu Mauro. Mai bine rămânea la Lazio”, a fost declaraţia oferită de fratele lui Zarate, care pare să apropie finalul aventurii argentinianului la Inter. Aşteptările clubului de la fostul campion mondial de tineret au fost mari, însă acesta nu a reuşit să confirme, decât cu rare excepţii, cum ar fi de exemplu golul de trei puncte de la Moscova. În ciuda calităţilor sale indiscutabile (viteză, tehnică, viziune), probabil unice în tot lotul nerazzurrilor, Zarate a eşuat la marea şansă a carierei. Cel puţin până acum. Meciul de Cupă cu Genoa ar putea reprezenta ultima oportunitate pentru atacantul sud-american să justifice efortul oficialilor interişti de a-l aduce pe ultima sută de metri a perioadei de transferuri din vară, deşi senzaţia este că Moratti nu va scoate din buzunar cele 16 milioane de euro pentru a-l achiziţiona de la Lazio la finalul sezonului. Mai ales după declaraţiile de astăzi.

-Thiago Motta-PSG, doar din vară. Ieri au luat amploare zvonurile conform cărora interesul lui PSG pentru Thiago Motta este unul real, zvonuri încurajate şi de o întâlnire destul de lungă între jucător şi agentul său, şi s-a vorbit că echipa din capitala Franţei ar pregăti o ofertă de 8 milioane de euro. Gazzetta dello Sport scrie însă că italo-brazilianul ar putea ajunge în Ligue 1 abia din vară, şefii nerazzurrilor nefiind dispuşi să se despartă acum de fotbalistul venit de la Genoa, în special după ce Stankovic se pare că va lipsi o perioadă destul de lungă. Ştiu că mulţi nu sunteţi fanii lui, dar un Motta precum cel din acest început de an este indispensabil pentru Inter, lucru care mă face să nu privesc cu ochi buni o vânzare a sa.

Surse foto: footballspeak.com, bettor.com

MERCATO UPDATE: TEVEZ ŞI KUCKA

2012-01-17T15:41:00.000+02:00

Zicea bine Seby într-un comentariu la un post anterior: „Luaţi-vă popcornul şi sticla de cola, urmează un nou episod din serialul de mare succes «Tevez încotro?»”. De fapt, pare că avem de-a face cu mai multe astfel de seriale.

Cu euforia de după victoria din derby încă prezentă, ne întoarcem atenţia spre mercato, speranţa fiind aceea că succesul de duminică seara nu va reprezenta un alibi pentru lipsa de transferuri în această lună, aşa cum, timid, e adevărat, susţine zvonistica din presa italiană.

Evident, principalul subiect îl reprezintă Tevez, a cărui mutare de la Manchester City a răms în aer după nebunia de săptămâna trecută. Conform unor informaţii venite ieri la prânz din Anglia, liderul din Premier League ar fi refuzat oferta făcută de Inter pentru argentinian, dar Massimo Moratti nu a confirmat un astfel de scenariu. A oferit însă nişte declaraţii care lasă de înţeles că achiziţionarea Apaşului nu este un obiectiv care trebuie realizat cu orice preţ: „Este un jucător interesant, nu există niciun dubiu în această privinţă, dar ştiu că sunt şi alte echipe interesate de el. De asemenea, echipa noastră se descurcă bine în acest moment. Vom vedea, poate va merita deranjul”.

Dacă ne-am lua după cele mai recente zvonuri, Il Presidente a decis că deranjul merită, pentru că spre Manchester City a plecat o nouă ofertă, în valoare de 28 de milioane de euro, egală cu cea făcută de Milan înainte ca Pato să le dea tuturor planurile peste cap.

Între timp, Claudio Ranieri a luat-o pe ocolite şi i-a spus un mare "NU" lui Tevez: „Echipa şi-a recăpătat echilibrul, lucru care pentru mine este sacru, şi a devenit mai solidă. Tevez este un campion, dar nu a mai jucat de multă vreme, aşa că trebuie să înţelegem cât de mult poate oferi el în acest moment. Vom decide împreună cu preşedintele. Deocamdată, îmi doresc ca jucătorii care au avut probleme medicale în ultima perioadă să reuşească să se reintegreze şi să fie feriţi de alte accidentări, pentru că este o adevărată plăcere să lucrez cu aceşti băieţi”. Senzaţia mea este că tehnicianul nerazzurrilor a bătut un apropo fin şi la caracterul atacantului argentinian, ale cărui capricii nu mai sunt o noutate.

În cazul în care aducerea lui Tevez nu se va materializa, planul de rezervă este un alt asalt pentru brazilianul Lucas, de la Sao Paolo, dar un eventual transfer al acestuia la Milano pare mai probabil în vară. Asta deşi lucrurile s-au complicat şi în ceea ce priveşte această pistă, apărând deja primele zvonuri, neconfirmate încă, despre interesul celor de la Real, Barcelona sau Chelsea pentru noua senzaţie din Brazilia.

În toată această goană după Tevez (sau Lucas), principala problemă a Interului, adică aducerea măcar a unui mijlocaş de valoare, pare să fi trecut în plan secund. Şi astfel ajungem la partea a doua a discuţiei de astăzi privind mercato.

Juraj Kucka este un nume despre care s-a vorbit, în opinia mea, prea mult încă de vara trecută. Slovacul a revenit în actualitate, după ce Stankovic s-a ales cu o altă accidentare, care l-ar putea ţine departe de teren în următoarele două luni. Mai mult decât atât, sârbul riscă chiar şi o operaţie, o decizie în acest sens urmând să fie luată până la sfârşitul săptămânii.

În aceste condiţii, conducerea nerazzurrilor este forţată să acţioneze în compartimentul median. Însă problema cu jucătorul „grifonilor” nu o reprezintă faptul că nu este talentat, ci că sunt dubii că se poate impune ca titular într-o zonă a terenului în care Inter are nevoie de întăriri. Mai ales dacă ne gândim la problemele pe care internaţionalul slovac le-a avut în acest sezon.

„Kucka este un adevărat mister pentru noi. A dat satisfacţie în campionatul trecut, dar în actuala stagiune pare un alt jucător. Probabil faptul că este deţinut în coproprietate cu Inter nu i-a făcut deloc bine. Vom vorbi cu reprezentanţii nerazzurrilor, pentru a vedea ce este mai bine pentru el. Acest lucru ne va ajuta să înţelegem câteva lucruri”, declara directorul sportiv al genovezilor, Stefano Capozucca, săptămâna trecută, despre mijlocaşul care a bifat trei jocuri la Cupa Mondială din 2010.

În actualul sezon, Kucka a jucat de 11 ori pentru Genoa şi a marcat două goluri, printre care şi cel care a adus victoria în meciul cu Lazio. Cu toate acestea, conflictul dintre jucător, conducere şi fani a escaladat fără întrerupere, ajungând în punctul care a devenit indezirabil pe Marassi.

Înţeleg că una din condiţiile sosirii sale pe Meazza chiar în această perioadă de mercato ar fi trecerea la Genoa a lui Obi sau a lui Castaignos. Încă o dovadă că Preziosi ştie să facă afaceri mai bine atunci când vine vorba de fotbaliştii tineri. De ce nu ar fi păstrat Obi, în condiţiile în care Kucka oricum nu ar fi titular în acest moment? În plus, ce se întâmplă cu Poli? Mă îndoiesc de faptul că putem da un verdict în cazul lui după ce a fost folosit mai puţin de 90 de minute. Şi dacă tot se caută un înlocuitor pentru a acoperi absenţa lui Stankovic, deci, teoretic, o rezervă, de ce nu ar fi acesta Crisetig sau Duncan, jucători cu evoluţii solide la Primavera?

Părerea mea este că Inter are nevoie de un mijlocaş care, dacă nu imediat, atunci în cel mult o lună, să devină titular sau măcar să reprezinte o soluţie pentru turnoverul necesar la un moment dat, adică atunci când vor începe şi meciurile din Liga Campionilor. Parolo, un alt nume despre care se vorbeşte recent, nu se încadrează nici el în acest profil. Ori dacă un astfel de transfer nu se poate realiza, aş prefera totuşi ca experimentele să fie făcute cu proprii tineri. Exemplele Faraoni şi Alvarez cred că reprezintă două exemple că rezultatele pot să apară.

Altfel, împrumutul lui Jonathan la Parma are şanse destul de mari să se realizeze în cele din urmă, iar negocierile pentru Paulo Dybala, puştiul 18 ani de la Instituto de Cordoba, liderul ligii a doua din Argentina, se apropie cu paşi mari spre final, dacă ne luăm după cele mai recente declaraţii ale oficialilor sud-americani. În continuare, situaţiile lui Zarate şi Castaignos rămân destul de neclare, dar despre olandez se vorbeşte că va sfârşi prin a fi împrumutat, însă doar în Italia.

Sursa foto: zimbio.com

ULTRAS MILANO

2012-01-17T09:19:00.003+02:00

Asta numesc eu coregrafie! Tot respectul pentru băieţii care au muncit pentru ca totul să iasă perfect. Un adevărat spectacol!

Sursa foto: curvanordmilano.net

PRONO: OVI JECO ŞI GIGI CÂŞTIGĂ O ETAPĂ CIUDATĂ

2012-01-17T01:29:00.000+02:00

Am avut parte de o etapă cu multe surprize şi un meci întrerupt din cauza ploii (voi lua în considerare pronosticurile voastre la Catania - Roma, atunci când se va disputa şi restul partidei), însă Ovi Jeco şi Gigi au reuşit cumva să ghicească 6 rezultate corecte în runda în care, pe majoritatea, ne-a interesat de fapt unul singur.

În clasamentul general, Seby şi Tibi au pierdut unul, respectiv două puncte în raport cu liderul Vale_Axente, în timp ce duelul dintre mine şi Deki, adevăratul cap de afiş al concursului, s-a încheiat, de această dată, la egalitate.

Clasament etapa a 18-a

1.Ovi Jeco, Gigi - 6 puncte
2.Claudiu, Gumitza, SaintSylveszter - 5 puncte
3.Deki, Cosmin07, Mishu, Intermilano.ru, Edinho, Cristy, Droncr, Ionuţ, Vale_Axente, Mirifiq - 4 puncte
4.Radurizan, Beniono, Bodyky, Zaru, Slayer, Cosmininter, Speedy, Dj Lima, BB, Seby - 3 puncte
5.Nerazzurr, Dan, Ana, Tibi, Alex21 - 2 puncte

Clasament general

1. Vale_Axente - 95 de puncte
2. Seby - 92 de puncte
3. Tibi - 91 de puncte
4. Deki - 86 de puncte
5. Bodyky, BB, Edinho - 83 de puncte
6. Ionuţ - 82 de puncte
7. Dj Lima, SaintSylveszter - 80 de puncte
8. Speedy, Cosmin07 - 79 de puncte
9. Zaru, Mishu, Ovi Jeco - 78 de puncte
10.Radurizan - 77 de puncte
11.Alex21, Gumitza - 76 de puncte
12.Intermilano.ru - 74 de puncte
13.Mirifiq, Cristy - 73 de puncte
14.Nerazzurr - 70 de puncte
15.Dan - 69 de puncte
16.Slayer - 67 de puncte
17.Ana - 61 de puncte
18.Gigi - 59 de puncte
19.Adina - 57 de puncte
20.Beniono - 56 de puncte
21.Droncr - 55 de puncte
22.Claudiu - 53 de puncte
23.Vlad, Sergiu - 47 de puncte
24.Woozie - 35 de puncte
25.Alessio - 31 de puncte
26.Cosmininter - 28 de puncte
27.Andrei, GxG - 26 de puncte
28.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
29.Marius - 14 puncte
30.Darius - 13 puncte
31.Pavel - 12 puncte
32.Torpyla - 8 puncte
33.Daniel Dinca - 6 puncte
34.Alexutzu', Lucian, Tony Montana - 5 puncte
35.Pazzo, Bebe - 4 puncte.

Etapa următoare, ultima a turului, va începe sâmbătă, la ora 19, cu meciul Roma - Cesena, şi se va încheia duminică seară, cu Inter - Lazio.

Program etapa a 19-a

Roma - Cesena
Atalanta - Juventus
Bologna - Parma
Cagliari - Fiorentina
Lecce - Chievo
Novara - Milan
Palermo - Genoa
Siena - Napoli
Udinese - Catania
Inter - Lazio

POZA SĂPTĂMÂNII: CINE COMANDĂ ÎN MILANO

2012-01-16T18:47:00.002+02:00

„În această seară, vom afla cine comandă în Milano”, anunţa, sigur pe el, Ibrahimovic înaintea derbyului. Imaginea de mai jos, dar mai ales ceea ce s-a întâmplat pe teren, a lămurit lucrurile în această privinţă.

Mulţumiri lui Deki pentru poză.

FĂRĂ RIVAL: STANKOVIC A MARCAT GOLUL ANULUI 2011

2012-01-16T11:45:00.000+02:00

Aşa cum era de aşteptat, Dejan Stankovic nu a avut rival în sondajul privind cel mai frumos gol al Interului în 2011. Reuşita sârbului din meciul de tristă amintire cu Schalke a primit peste 50% dintre voturi, 53,57% mai exact, pe locul 2 clasându-se execuţia lui Sneijder din lovitură liberă în meciul cu Lazio, care a primit 10,71% din voturi.

În fine, podiumul a fost completat de Maicon, care şi-a făcut un frumos obicei să marcheze goluri memorabile împotriva lui Juventus.

Dacă sunteţi curioşi, eu am votat pentru Stankovic vs. Schalke, Sneijder vs. Roma şi Pazzini vs. Palermo, în ordinea asta, şi sunt surprins că olandezul se află între primii trei cu alt gol, la fel cum m-aş fi aşteptat ca execuţia lui Stankovic din semifinala de Cupă cu Roma să primească mai multe voturi.

Nu o mai lungesc şi vă las cu laureaţii. Enjoy!

P.S. Dacă mai aveţi chef de un vot, poate daţi un click şi pentru mine AICI. Mulţumesc anticipat!

3.Maicon vs. Juventus

2.Sneijder vs. Lazio

1.Stankovic vs. Schalke

Sursa foto: ran.de

MILAN - INTER 0-1. DETERMINARE, RANIERI ŞI MILITO

2012-01-16T11:03:00.001+02:00

O echipă cu o determinare feroce, excelent aşezată în teren şi motivată de Ranieri şi care şi-a regăsit golgheterul a întrerupt seria negativă din Derby şi a obţinut o victorie care relansează campionatul, în special după celelalte rezultate ale etapei, Juventus şi Udinese pierzând puncte importante. Un succes care nu înseamnă nimic fără a confirma în meciurile următoare, dar care ne permite să sperăm. Liber la vise, interişti!

Inter s-a întors! Un verdict care avea nevoie de confirmarea dată de o victorie într-un meci important. Şi ce moment putea fi mai bun dacă nu un Derby della Madonnina?

Inter s-a întors! A făcut-o uşor-uşor, adunând puncte în urma unor evoluţii neconvingătoare, apoi au urmat meciurile cu Lecce şi Parma, care au adus şi aşteptata creştere a jocului, şi, în fine, succesul împotriva marii rivale.

Inter s-a întors! A făcut-o pentru că Ranieri s-a încăpăţânat să creadă în propiile idei, în propriul sistem. A făcut-o pentru că veteranii şi-au regăsit forma şi determinarea din perioada Mourinho, iar exemplul care ilustrează perfect acest lucru este revirimentul lui Milito, omul care a decis derbyul prin golul său.

Inter s-a întors! După şase victorii consecutive, cu un singur gol primit, doar un nebun ar crede altceva.

Claudio Ranieri a rezistat tentaţiei de a-l trimite pe Sneijder pe teren din primul minut, dovedind că este un antrenor conservator şi păstrând aceeaşi formulă de echipă din etapa precedentă, diferenţa venind din abordarea mai prudentă, forţată de forţa ofensivă a rossonerilor. Planul a fost simplu: minimalizarea riscurilor, oferirea de cât mai puţine spaţii pentru jucătorii Milanului, în special pe contraatac, unde Ibrahimovic şi Pato puteau face diferenţa, şi aşteptarea unei oportunităţi. O strategie care avea nevoie de jucători capabili să păstreze distanţa dintre linii şi decişi să se sacrifice.

Tactica aleasă de nerazzurri şi-a arătat repede roadele, Thiago Motta înscriind cu capul la o lovitură liberă executată excelent de Maicon, dar reuşita mijlocaşului interist a fost anulată pentru offside. Aseară, în febra meciului, am spus că decizia a fost corectă, senzaţia mea fiind că cei doi jucători aflaţi în afara jocului au încercat să joace mingea. Tuşierul ar fi trebuit însă să aştepte să vadă la cine ajunge mingea, însă nu a făcut-o. Acum, opinia mea s-a schimbat, a fost gol valabil.

Din fericire, greşeala asistentului nu a tăiat aripile băieţilor lui Ranieri, care au continuat să urmeze planul pus la punct în săptămâna dinaintea derbyului. Inter şi-a lăsat adversara să facă jocul, dar tupa lui Allegri a reuşit în puţine momente să pună probleme unei apărară conduse imperial de cuplul Lucio-Samuel. În afară de un număr impresionant de cornere şi a unei ocazii irosite de Pato, apărută întâmplător, dominarea Milanului a fost sterilă, singurul moment de panică la poarta lui Julio Cesar fiind şutul în bară al lui Van Bommel. Însă cea mai mare oportunitate a primei reprize i-a aparţinut lui Alvarez, argentinianul ratând incredibil din poziţie de unu contra unu cu Abbiati.

Nicio schimbare la pauză, nici din punct de vedere al echipelor, nici din punct de vedere al desfăşurării ostilităţilor. Milan a încercat să împingă jocul spre poarta lui Julio Cesar, dar cu Ibrahimovic tăcut în cleştele Lucio-Samuel, cu Pato afectat de toată agitaţia din jurul său în ultima săptămână şi fără tradiţionalul penalty oferit de arbitru, rossonerii s-au oprit mereu la undeva la marginea careului.

Şi a venit minutul 54, când Zanetti ne-a făcut pentru a nu ştiu câta oară să ne punem întrebări despre vârsta lui reală. Il Capitano a luat o acţiune pe cont propriu, a depăşit trei adversari cu o uşurinţă dezarmantă, apoi a schimbat partea, spre Milito. O minge care, în mod normal, nu ar fi trebuit să ajungă la atacantul argentinian, dar Abate a arătat cum poţi să nu progresezi deloc în doi ani, iar Diego nu l-a iertat pe Abbiati. Dacă mai era nevoie de o dovadă, există un singur Il Principe în Milano. Şi nu dansează ca Michael Jackson.

Reacţia Milanului a fost, ca şi până în acel moment, timidă, deşi Allegri a forţat cu Robinho, Seedorf şi El Shaarawy. Ranieri a răspuns prin introducerea lui Chivu în locul lui Alvarez, cu intenţia clară de a întări flancul stâng, iar românul a răspuns printr-o evoluţie solidă. La fel ca în prima repriză, o singură fază cu emoţii la poarta lui Julio Cesar, dar goalkeeperul nerazzurrilor a avut răspuns în faţa lui Robinho.

În final, a învins determinarea mai mare a Interului, inteligenţa tactică a lui Ranieri şi forma regăsită a lui Milito. Ar fi însă nedrept să nu remarcăm jocul perfect făcut de Lucio şi Samuel în centrul apărării, efortul lui Cambiasso, dar, mai presus de orice, evoluţia impresionantă a lui Zanetti, omul pentru care nu mai există epitete. Poate pentru că el însuşi este un epitet.

Câteva cuvinte şi despre Ranieri. La fel ca oricare dintre noi, am avut dubii atunci când a fost adus la Inter. În mare parte au dispărut. Cred în continuare că nu este un antrenor cu care să poţi începe un proiect pe termen lung, deşi nu s-a ferit să ofere şanse puştilor, iar Alvarez şi Faraoni sunt cele mai bune exemple în acest sens. Însă merită credit pentru ce a realizat până în acest moment. Nu ştu dacă va reuşi să ia titlul, dar ştiu că are o şansă mai mare să facă acest lucru decât atunci când era la Roma. Pentru că acum nu se mai bate cu Mourinho. Benvenuto all'Inter, Mister!

Milan - INTER 0-1 (Milito 54)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Thiago Motta, Cambiasso, Alvarez (Chivu 67) - Milito (Sneijder 76), Pazzini (Forlan 90)

Milan: Abbiati - Abate, Nesta, Thiago Silva, Zambrotta (Robinho 66) - Boateng, Van Bommel, Nocerino (Seedorf 80) - Emanuelson - Pato (El Shaarawy 83), Ibrahimovic.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 62 - 38
Şuturi la/pe poartă: 15/5 - 12/4
Baloane jucate: 718 - 475
Pase reuşite %: 69,7 - 52,5
Faulturi comise: 16 - 11
Cornere: 10 - 2

Baloane recuperate: Lucio 36, Van Bommel 34, Thiago Silva 22, Cambiasso 22
Pase reuşite: Thiago Silva 73, Emanuelson 66, Nesta 61
Şuturi: Alvarez 6, Ibrahimovic 4, Boateng 4.

Sursa foto: news.daylife.com

PREVIEW MILAN - INTER

2012-01-15T10:15:00.000+02:00

Uitaţi de El Clasico, Super Clasico, Old Firm sau Derby of Manchester! În această seară (ora 21:45, în direct la Digi Sport 1), la Scala fotbalului, se joacă „Il Derby piu bello del mondo”.

„Derbyurile sunt mereu meciuri speciale, în care poziţiile din clasament nu mai contează. Astfel de partide sunt foarte importante pentru jucători, fani şi întreaga opinie publică”. O banalitate spusă de Claudio Ranieri la conferinţa de presă de ieri, dar oare cine-l poate contrazice?

Însă derbyul din această seară are parcă o încărcătură specială, datorată nu atât caracterului decisiv pentru Inter, cât duelului din ultima perioadă pentru Tevez, care a ţinut capul de afiş într-un mercato în care, până la urmă, nu s-a întâmplat mare lucru. Probabil că Apaşul va privi curios înfruntarea de pe Meazza, un eventual succes al nerazzurrilor aducând-l mai aproape de Appiano, după cum a lăsat de înţeles Moratti. Ce se va întâmpla în cazul unui eşec a explicat Ranieri: „O vom lua de la capăt, din locul în care am plecat, dar vom avea în continuare destul timp să recuperăm”.

Preferăm însă să nu luăm în calcul un eşec, iar motivele de optimism nu lipsesc. Cu cinci victorii consecutive şi şapte din ultimele opt meciuri câştigate, Inter traversează cel mai bun moment de la plecarea lui Jose Mourinho. Baza acestei serii pozitive o reprezintă apărarea, pe care Ranieri a vindecat-o, beneficiind de revenirea la nivelul optim a tandemului Lucio-Samuel, întâmplător sau nu, cuplul de fundaşi centrali cu care nerazzurrii au obţinut ultima victorie în derby.

Cu toate acestea, cheia meciului pare să fie în altă parte. „Mijlocul a fost mereu cheia, zona în care ai nevoie de cele mai bune strategii şi de cei mai buni jucători pentru a putea câştiga”, a explicat Ranieri. Tocmai din acest motiv, tehnicianul de 60 de ani pare decis să sacrifice un atacant (Pazzini) în favoarea titularizării lui Sneijder, revenit după o pauză de două luni, olandezul urmând să facă legătura între linia mediană de patru (Zanetti, Cambiasso, Motta, Alvarez) şi singurul vârf (Milito).

Un 4-4-1-1, care probabil va deveni 4-3-2-1 pe faza de atac, forţat nu doar de revenirea decarului olandez, ci şi de nevoia de a bloca forţa ofensivă a rivalilor, care vin după o serie impresionantă de 12 meciuri fără înfrângere şi au cel mai bun atac din Serie A, cu 37 de goluri marcate. Ofensiva rossonerilor rămâne un pericol, chiar dacă oamenii care au oferit cele mai multe pase decisive, Cassano (7) şi Aquilani(6), nu vor evolua diseară, principalul punct de reper fiind Ibrahimovic, suedezul împărţind prima poziţie în topul golgheterilor cu Di Natale şi German Denis.

Nu doar Ranieri are dubii în privinţa echipei de start, ci şi Allegri. Tehnicianul rossonerilor, care şi-a prelungit vineri contractul până în 2014, are de ales dintre Robinho şi Pato pentru al doilea post din ofensivă, ultimul fiind favorit prin prisma declaraţiilor lui Berlusconi, dar şi pentru că a marcat o dublă în ultimul meci direct din campionat, în aprilie.

Fără a-i considera neapărat favoriţi, rossonerii au avantajul psihologic dat de ultimele trei victorii obţinute în derby, cea mai recentă fiind cea din Supercupa Italiei, în august, la Beijing. Lucrurile stau însă diferit faţă de meciul din China, cu excepţia lui Stankovic, Ranieri având la dispoziţie întregul lot, care s-a pregătit normal în această săptămână. Fără a uita forma arătată în ultima vreme.

Spuneam după meciul cu Parma, că duelul cu Milan vine la momentul potrivit. O victorie diseară nu înseamnă neapărat că Inter va intra în lupta pentru Scudetto, dar va da un semnal clar că nerazzurrii mai au un cuvânt de spus în desfăşurarea ulterioară a campionatului şi ne va permite să visăm. Ceea ce oricum reprezintă un succes.

„Fanii noştri pot fi siguri că vom lupta pentru fiecare minge. Sper să fie un derby care să placă tuturor şi cea mai bună echipă să câştige”, a spus Ranieri.

Să fie Inter această echipă!

LOTUL PENTRU MECIUL CU MILAN

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Thiago Motta, Wesley Sneijder, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Philippe Coutinho

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Forlan, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Cambiasso, Thiago Motta, Alvarez - Sneijder - Milito.

„SCUSA SE INSISTO, SONO EVARISTO” - DERBYUL LUI BECCALOSSI

2012-01-14T16:08:00.000+02:00

Spune legenda că, după victoria cu 2-0 a Interului în derbyul din octombrie 1979, Beccalossi, autorul celor două goluri, s-a întreptat către portarul rossonerilor, Albertosi, şi s-a prezentat: „Scuze dacă insist, sunt Evaristo”.

„Poveste veche, frumoasă, pe care îmi place să o aud de fiecare dată. Doar că nu eu am fost cel care i-a spus asta lui Albertosi după meci, ci unul dintre coechipierii mei. Expresia mi-a rămas însă atribuită”, a recunoscut fostul decar al Interului, peste ani.

La fel cum a rămas în memoria interiştilor şi stracittadina din 28 octombrie 1979, din etapa a 7-a a unui campionat ce avea să fie câştigat de nerazzurri.

În octombrie 1979, trecuseră cinci ani şi jumătate şi 13 meciuri consecutive de când Inter nu mai reuşise să-şi învingă marea rivală. Cu toate acestea, San Siro se pregătea să găzduiască primul Derby de la Madonnina cu adevărat stelar, în sensul că Milan cucerise la finalul sezonului precedent al zecelea Scudetto, astfel că ambele echipe aveau dreptul să poarte celebra stea care atestă câştigarea a cel puţin zece titluri de campioană.

Condiţiile erau departe de a fi propice fotbalului, o ploaie torenţială transformând gazonul într-o mocirlă. Un teren la limita practicabilităţii, dar două echipe decise să-şi dovedească superioritatea locală încă din debutul campionatului. Şi, mai ales, puşti de 23 de ani, venit de un an la Inter, care se pregătea să intre definitiv în inimile fanilor nerazzurri.

Evaristo Beccalossi s-a făcut remarcat la Brescia, echipă pe care a condus-o spre titlu în campionatul Primavera, în 1975, şi la care şi-a făcut debutul la seniori, în Serie B, înainte de a fi achiziţionat de Inter la finalul sezonului 1977/1978, unde a refăcut parteneriatul cu Alessandro Altobelli de la juniorii „rândunelelor”. La Milano s-a impus imediat, avantajat şi de reconstrucţia începută de Eugenio Bersellini, care şi-a arătat rezultatele prin câştigarea titlului în 1980, în primul an în nerazzurro bifând 35 de prezenţe şi 4 goluri, în toate competiţiile.

Stagiunea 1979/1980 a fost condusă din prima până în ultima etapă de Inter, dar pentru Beccalossi consacrarea definitivă a venit în runda a 7-a, când a marcat golurile nerazzurrilor în victoria cu 2-0 obţinută în faţa Milanului.

„Este inutil să mă întrebaţi ce-mi amintesc din acel meci, pentru că îmi amintesc totul. Primul gol a venit după un corner de pe partea stângă. Altobelli a bătut scurt pentru Pasinato, care a centrat în mijlocul careului, unde eram eu. Am deviat mingea uşor, iar aceasta s-a dus la colţul lung. O execuţie, în teorie, nu foarte dificilă, dar trebuie spus că erau mulţi jucători în jurul meu. A fost momentul în care stadionul a început să fiarbă. Ce frumos! Nu voi uita niciodată sentimentul pe care l-am avut atunci. Al doilea gol a venit după un contraatac al lui Muraro. Meritul meu a fost că am reuşit să mă ţin după el, o surpriză, dacă ne gândim la diferenţa de viteză dintre noi. Apoi mi-a pasat în faţa porţii, de unde îmi era mai greu să ratez”, a rememorat Becca meciul vieţii.

„A fost una din acele zile în care a dat dovadă de inspiraţie, în care era dificil să-l opreşti. Beccalossi a fost un jucător de o calitate tehnică ieşită din comun, un jucător care, în aceste zile, nu prea mai apare”, şi-a amintit Fulvio Collovati, care în acel sezon evolua pentru Milan, dar care a evoluat cu succes şi pentru nerazzurri.

A fost a şasea victorie a Interului în primele şapte meciuri ale sezonului. Trupa lui Bersellini declanşase deja sprintul spre Scudetto, un sprint la care nu a rezistat nici una dintre rivale. Bonusul l-a reprezentat retrogradarea rossonerilor în Serie B, la finalul stagiunii, pentru implicarea în scandalul Totonero. În ceea ce-l priveşte, Beccalossi avea să încheie sezonul cu 7 goluri marcate în 27 de apariţii. Dar cele pe care şi le aminteşte toată lumea sunt cele din Derby, reuşite într-o zi ploioasă de octombrie.

„Poate aşa a fost scris să se întâmple. Meciul s-a jucat la două zile după onomastica mea”, a mai povestit Becca.

„Scusa se insisto, sono Evaristo”. Sant' Evaristo.

INTER - Milan 2-0, Serie A, Etapa a 7-a, 28 octombrie 1979; A marcat: Beccalossi 14, 84

Inter: Bordon, Canuti, G. Baresi, Pasinato, Mozzini, Bini, Oriali, Marini, Altobelli (Caso 73), Beccalossi, Muraro

Milan: Albertosi, Collovati, Maldera, W. De Vecchi, Bet (Al. Minoia 56), F. Baresi, Novellino, Buriani, Antonelli, Romano, Chiodi.

Sursa foto: storiedicalcio.altervista.org

TOPUL ÎN CARE ORICE INTERIST VREA SĂ AJUNGĂ

2012-01-14T12:27:00.002+02:00

Îi avem pe Nicola Berti, Luis Suarez, Hernan Crespo, Roberto Boninsegna, Luigi Di Biagio, Lele Oriali, Ronaldo, Evaristo Beccalossi, Karl-Heinz Rummenigge şi Aldo Serena. Orice new-entry este binevenit.

CU SAU FĂRĂ SNEIJDER ÎN DERBY?

2012-01-13T18:37:00.000+02:00

Pentru că Moratti a mai calmat situaţia în mercato, declarând astăzi că Inter este într-adevăr în contact cu Manchester City pentru un eventual transfer al lui Tevez, dar negocierile vor continua după Derby, ne îndreptăm şi noi atenţia către altele. Aşadar, cu Sneijder sau fără el duminică?

„Văzându-l pe Sneijder în antrenamente, pot spune că are aceeaşi dorinţă de a se sacrifica pentru binele echipei. Vom vedea cum se descurcă în meciuri şi, mai ales, trebuie să ştim să gestionăm situaţia lui. În puţin timp, vom începe din nou să jucăm din trei în trei zile, iar el nu poate să fie mereu pe teren” - Claudio Ranieri, într-un interviu pentru Corriere della Sera

„O victorie drumoasă, băieţi! următorul meci este Derbyul... Abia aştept!”, a scris Sneijder pe contul său de Twitter, după meciul câştigat de Inter cu Parma. Există însă destule voci care susţin că decarul olandez nu ar trebui totuşi să fie titular cu Milan. Înainte de a despica firul în patru, o plecăciune pentru Alvarez, care ne-a făcut să avem această discuţie. Sau să fie Ranieri cel „vinovat”?

În acest sezon, Sneijder a avut doar zece apariţii (6 în campionat, 3 în Liga Campionilor, 1 în Supercupa Italiei), din cauza problemelor medicale pe care le-a avut, iar evoluţiile sale nu au fost dintre cele mai bune. Vârful actualei stagiuni l-a reprezentat partida de pe Meazza împotriva lui Chievo, când asul olandez chiar a jucat la nivelul său obişnuit, iar o etapă mai târziu, la Bergamo, a marcat singurul său gol în Serie A, contra Atalantei.

Pe lângă problema formei arătate, mai este şi cea a absenţei îndelungate. Ultimul meci pe care Sneijder l-a jucat a fost acum două luni, cu Lille, în Liga Campionilor, perioadă în care Inter a reuşit să revină pe linia de plutire, ceea ce ne aduce la un alt argument împotriva sa.

Revirimentul nerazzurrilor a avut la bază încăpăţânarea lui Ranieri de a folosi sistemul 4-4-2, în care, pe rând, Faraoni, Coutinho şi, mai ales, Alvarez au arătat că se potrivesc şi pot reprezenta soluţii viabile. Ştim cu toţii că, în acest modul, Sneijder nu ar putea juca decât ca mijlocaş central, post pe care, în scurtul mandat al lui Gasperini, ne-am lămurit definitiv că nu dă randamentul său maxim.

Dacă echipa câştigătoare se mai schimbă, cum rămâne cu sistemul?

Rămânând aici, nu trebuie uitat că însuşi Ranieri a declarat, nu doar o dată, că rolul lui Wes este cel de trequartista. Calităţiile şi evoluţiile olandezului pe acest post o dovedesc. Ori titularizarea sa ar însemna automat trecerea la 4-3-1-2. Problema nu ar reprezenta-o neapărat sistemul, unul de altfel cunoscut de nerazzurri, ci faptul că s-ar renunţa la ceva care a dat rezultate şi a relansat un sezon ce părea compromis din toate punctele de vedere.

Pe de altă parte, tentaţia de a-l folosi pe omul care aprinde lumina în jocul Interului este mare. În ciuda sezonului său mediocru, Sneijder rămâne un fuoriclasse, probabil singurul din actuala echipă, capabil să inventeze pase doar de el ştiute sau să deblocheze un meci cu o execuţie personală de la distanţă. Nici măcar perioada lungă de inactivitate sau faptul că abia în această săptămână a început să se antreneze normal nu ar fi neapărat o problemă. Cine poate uita debutul batavului în 2009, când a venit după o lungă telenovelă la Appiano, a prins o zi de pregătire, apoi a fost titular şi unul dintre cei mai buni oameni într-un derby câştigat cu 4-0?

Varianta care ar împăca şi capra şi varza, destul de întâlnită în zvonistica din ultimele zile, ar fi un 4-3-2-1, cu Sneijder şi Alvarez în spatele lui Milito, recomandat înaintea lui Pazzini de evoluţiile recente, sistem care ar deveni 4-4-1-1 pe faza defensivă, prin retragerea lui Ricky în stânga. În acest caz, Forlan şi Pazzini ar reprezenta soluţiile de rezervă pentru partea a doua a meciului.

Dacă tot am ajuns la Forlan şi Pazzini, trebuie spus că şi aici există o necunoscută. În sensul că Ranieri nu este încă decis care dintre cei doi va fi partenerul lui Milito, în cazul în care, în cele din urmă, va opta pentru o abordare cu două vârfuri. Pazzo pare favorit, în special pentru că şi la el s-a observat o creşetere în ultimele jocuri.

Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că vom juca cu un singur atacant, iar Alvarez şi Sneijder vor fi amândoi pe teren din primul minut. Însă, din toată această poveste, eu prefer să privesc partea bună a paharului, şi anume că avem soluţii şi că problema lui Ranieri este una pe care orice antrenor şi-o doreşte. Sper doar să găsească rezolvarea corectă.

Sursa foto: oleole.com

JOACA DE-A TRANSFERURILE: UITE TEVEZ, NU E TEVEZ! UITE PATO, NU E PATO!

2012-01-12T19:38:00.001+02:00

Se poate să greşesc, dar eu nu ţin minte o zi mai nebună în mercato decât cea de astăzi. Cel puţin, nu de când scriu acest blog.

Totul a început, de fapt, aseară, când au apărut primele informaţii că Milan a renunţat la jocul pe care l-a făcut iniţial şi a decis să contraatace oferta Interului pentru Tevez, Galliani urmând să meargă în Anglia şi să discute cu oficialii lui Manchester City noii termeni ai afacerii. Ştirea a fost confirmată în această dimineaţă de întreaga presă din Italia şi, indirect, de Massimo Moratti, preşedintele nerazzurrilor susţinând că „probabil, Tevez va ajunge la Milan”.

Il Presidente a făcut declaraţia relaxat, cu zâmbetul pe buze, iar când a fost întrebat dacă regretă pierderea argentinianului, s-a limitat să spună că „Ăsta e fotbalul!”. De aici până la presupunerea că toată acţiunea Interului nu a fost decât o încercare de a-i încurca pe „verişori” nu a mai fost decât un pas. Dar vom reveni aici.

Între timp, a devenit clar că planul rossonerilor pentru a face rost de banii pe care să-i plătească liderului din Premier League în schimbul lui Tevez este vânzarea lui Pato la PSG. Iar când AFP a anunţat transferul brazilianului în capitala Franţei, lucrurile păreau deja stabilite. Era evident că Milan luase faţa Interului în cursa pentru rebelul din Manchester. Dar apoi a venit bomba.

Prin intermediul unui comunicat oficial postat pe site-ul oficial al clubului, Pato a negat mutarea la Paris şi şi-a declarat dragostea eternă pentru Milan (paralela cu celebra scenă a balconului care l-a avut ca protagonist pe Kaka a venit inevitabil). După câteva minute, Galliani s-a ridicat de la masa la care negocia cu City şi a anunţat oficial că rossonerii ies din cursa pentru semnătura lui Tevez.

Ce a dus la această răsturnare de situaţie este greu de explicat. Unele zvonuri spun că Berlusconi ar fi intervenit personal în ultimul moment şi ar fi blocat întreaga afacere. Dar asta contează mai puţin, fiind probleme interne ale Milanului. Important este ceea ce urmează.

Teoretic, Inter a devenit favorită pentru transferul lui Tevez. Practic, rămâne de văzut dacă Moratti doar a blufat sau interesul nerazzurrilor este real. Eu înclin spre a doua variantă, cu amendamentul că aducerea Apaşului la Appiano nu a fost un scop care trebuie atins cu orice preţ, de acolo şi reacţia lui Il Presidente din această dimineaţă.

Pornind de aici, cred că, în acest moment, profitând de retragerea Milanului şi dorinţa exprimată public a lui Mancini de a scăpa de Tevez, Inter poate forţa aducerea argentinianului în termeni mai lejeri. Mă gândesc la o ofertă asemănătoare cu cea iniţială a rossonerilor. Pe de altă parte, atenţie la PSG, lăsată „orfană” de Pato şi care şi-a manifestat interesul pentru atacantul de 28 de ani. Avantajul francezilor îl reprezintă banii şeicilor. Dezavantajul vine din faptul că jucătorul lui City a refuzat deja varianta de a merge în Ligue 1.

Şi acum? Şi acum aşteptăm...

Faraoni, la Inter până în 2016

Între timp, Inter a făcut prima mişcare inteligentă din 2012. I-a prelungit contractul lui Faraoni până în 2016, o dovadă că fostul lazial reprezintă un punct important în noul proiect al clubului, cu toate defectele sale.

„Sunt încântat, foarte încântat! Este o mare onoare pentru mine şi sunt foarte mândru. Am fost fericit atunci când conducerea clubului m-a chemat la discuţii şi mi-a arătat cât de mult este apreciată contribuţia mea, un lucru foarte important pentru mine. Îmi doresc extrem de mult să-mi fac treaba bine, mai ales atunci când mă gândesc la toate sacrificiile pe care familia mea le-a făcut pentru ca eu să ajung până aici”, a fost prima reacţie a puştiului de 20 de ani după semnarea noii înţelegeri.

Tot din capitolul mercato, se pare că Obi şi Jonathan vor evolua sub formă de împrumut la Parma în a doua parte a sezonului, iar trecerea lui Marko Livaja (Cesena) la Inter este doar o chestiune de ore, dacă ar fi credem ultimele zvonuri. Continuă să circule ştiri despre interesul lui PSG pentru Thiago Motta şi Maicon, dar nu suficient de serioase pentru a fi luate în seamă.

Din păcate, informaţia că Milan l-ar fi blocat pe Muntari pentru la vară a fost infirmată de impresarul ghanezului. Păcat!

Surse foto: The Telepraph, Goal.com

GOLURI MEMORABILE (29): ALDO SERENA VS. TORINO

2012-01-12T09:02:00.001+02:00

În 1982, cu Eugenio Bersellini pe bancă şi cu un lot din care făceau parte jucători precum Ivano Bordon, Graziano Bini, Beppe Baresi, Giuseppe Bergomi, Evaristo Beccalossi, Lele Oriali sau Alessandro Altobelli, Inter reuşea să câştige pentru a treia oară Cupa Italiei, după o finală în dublă manşă cu AC Torino (1-0 şi 1-1). Singurul gol al meciului tur, disputat la Milano, a fost marcat de un puşti care nu împlinise încă 22 de ani şi care avea să petreacă anii următori la Milan, Torino şi Juventus, înainte de a reveni, printre nerazzurri, în 1987, şi de a deveni golgheterul Seriei A în sezonul 1988-1989, când marea echipă construită de Giovanni Trapattoni a cucerit un Scudetto entuziasmant. Numele lui: Aldo Serena.

DESPRE TEVEZ ŞI PROSTITUŢIE INTELECTUALĂ

2012-01-11T14:04:00.000+02:00

„A me non piace la prostituzione intellettuale”. O expresie făcută celebră de Jose Mourinho, în timpul unei conferinţe de presă furibunde, în care a apărat Interul cum probabil nu a mai făcut-o nimeni în 104 de existenţă a clubului. O expresie pe care rivalii nerazzurrilor nu ne lasă să o lăsăm în trecut.

Din momentul în care Moratti a confirmat că Inter a intrat în cursa pentru tevez, era evident pentru toată lumea că Milan nu va sta doar să privească. Însă reacţia aşteptată era o ofertă măcar egală cu cea a nerazzurrilor, ţinând cont de faptul că era un lucru ştiut că exista deja un acord VERBAL, deci nimic semnat, cu jucătorul şi agentul său. În schimb, Galliani şi clica sa au acţionat altfel.

Ieri, în jurul prânzului, mai mulţi specialişti în mercato, dintre cei pe care îi găseşti pe toate drumurile în Italia, au anunţat cât se poate de vocal că Tevez a refuzat Interul. Că argentinianul vrea să joace doar la Milan, alături de Ibrahimovic. Că totul nu este decât o tentativă a lui Moratti de a-i încurca pe rossoneri. Sortită eşecului, evident. Mai lipsea să apară cineva în peisaj care să spună că a vorbit cu Apaşul şi că acesta este milanist de mic şi dormea cu posterele lui Gullit şi Van Basten pe pereţi. Întâmplător sau nu, toată această acţiune a pornit la Mediaset, post care face parte din reţeaua lui Berlusconi. Ce şoc, într-adevăr!

Între timp, forţaţi şi de avantajul Milanului (care avea acordul jucătorului), dar şi pentru că aşa este corect, oficialii nerazzurri au continuat discuţiile cu omologii englezi şi au prezentat oferta oficială către Manchester City, prin intermediul unui mail. Singurul atu al lui Moratti la acel moment îl reprezenta doar relaţia bună pe care o are în continuare cu Mancini, precum şi cea dintre cele dintre cluburi, cimentate de trecerea lui Balotelli în Anglia, în vara trecută. Tot zvonistica, pe care trebuie însă să o privim cu rezerve, spune că tot spectacolul lui Galliani, al cărui apogeu l-a reprezentat poza cu celebrul prânz luat împreună cu Tevez şi agentul acestuia, l-a cam înfuriat pe şeicul care conduce liderul din Premier League, iar Inter se află în avantaj pentru achiziţionarea atacantului de 28 de ani.

O oarecare confirmare a venit în această dimineaţă, când Gazzetta dello Sport a scris că Tevez i-a comunicat impresarului său să negocieze cu Inter. BOOM! O lovitură în plin pentru tot show-ul de prost gust pus în scenă de rossoneri pe parcursul zilei de ieri.

Asta nu înseamnă automat că Tevez va deveni nerazzurro. Sunt convins că finalul poveştii este încă departe şi n-ar fi exclus ca deznodământul să-l aflăm abia pe 31 ianuarie. Însă este cert că Milan este foarte aproape de a-şi pierde principalul avantaj, asta în caz în care nu a făcut-o deja.

Câteva cuvinte şi despre declaraţiile care susţineau că interesul Interului este doar o tentativă de-a lui Moratti de a pune piedică Milanului, eventual de a împiedica prezenţa lui Tevez în derby, ca adversar al nerazzurrilor. Dacă ar fi adevărat, atunci lui Il Presidente i-a ieşit de minune, pentru că este evident că argentinianul nu mai are nicio şansă de a ajunge la Milano până duminică. Ba mai mult, rossonerii au ajuns în situaţia în care iau în calcul posibila vânzare a lui Pato către PSG (francezii ar fi făcut deja o ofertă de 28 de milioane pentru atacantul brazilian), pentru a face rost de bani şi a încheia afacerea cu Manchester City. Dacă nici asta nu e o lovitură, atunci nu ştiu ce ar putea fi!

Însă totul este doar o prostie, iar argumentul meu este cât se poate de simplu. Şi de bun simţ, aş putea spune. Niciun preşedinte serios nu şi-ar declara public interesul pentru un jucător doar de dragul de a-i încurca pe rivali în negocierile lor. Bine, asta dacă nu te cheamă Galliani sau Berlusconi şi ai un alt stil.

Schimbând subiectul, tot Gazzetta dello Sport scrie că Inter pregăteşte terenul în cazul în care Tevez nu va ajunge în cele din urmă la Appiano. Principala alternativă este puştiul lui Werder Bremen, Marco Marin, despre care s-a mai vorbit şi în trecut, iar discuţiile pentru o eventuală trecere a lui Kolarov pe Meazza, din vară, par să devină tot mai serioase.

Altfel, aţi început deja să simţiţi derbyul?

Sursa foto: Fabbrica Inter

E OFICIAL: INTER A INTRAT ÎN CURSA PENTRU TEVEZ

2012-01-09T22:54:00.000+02:00

„Mercato nu este o chestiune cu care să glumim. Dacă vom face ceva, o vom face deoarece considerăm că este o afacere bună. Cred că este ceva normal: am încercat să aflăm informaţii pentru a afla cum stau lucrurile, dacă avem spaţiu de manevră. Vom vedea dacă vom avea succes, dacă îl putem aduce sau nu pe Tevez” - Massimo Moratti

De azi este oficial. Il Presidente a confirmat că Inter a intrat în cursa pentru achiziţionarea lui Tevez. Presa din Italia scrie că în această seară va fi trimisă (dacă nu a şi fost deja!) o ofertă oficială pentru atacantul argentinian. Formula este simplă: împrumut până în vară, cu obligaţia cumpărării Apaşului în schimbul a 25 de milioane de euro la finalul sezonului, sumă care ar urma să fie plătită în mai multe rate. De asemenea, unele surse vorbesc despre alte 5 milioane pe care Manchester City le-ar primi în cazul în care nerazzurri ar cuceri titlul.

Oferta Interului este preferată de englezi în favoarea celei făcute de Milan, împrumut cu opţiune de cumpărare pentru 24 de milioane de euro. Rossonerii continuă să se bazeze pe faptul că ar avea deja un acord verbal cu jucătorul şi agentul său, însă ştim cu toţii cât de schimbători sunt fotbaliştii de genul lui Tevez. Şi aşa ajungem la principala problemă, din punctul meu de vedere.

Discutând strict din punct de vedere fotbalistic, Tevez este indiscutabil un fuoriclasse, un jucător capabil să tragă echipa după el şi să câştige meciuri de unul singur. Dar sportul ăsta a depăşit de mult timp faza în care ceea ce se întâmplă în afara terenului nu contează. Ca orice talent uriaş, şi atacantul argentinian este un răsfăţat şi crede că i se cuvine totul. În plus, a dovedit în atâtea rânduri că că nu ştii la ce să te aştepţi din partea lui. Azi joacă senzaţional, mâine se supără şi-şi ia jucăriile şi pleacă.

Un lucru important şi care ar putea conta decisiv în acomodarea lui Tevez la Inter îl reprezintă numărul mare de argentinieni de la Appiano. Dacă renegatul de la City va deveni în cele din urmă nerazzurro, iar clubul va reuşi să-l facă fericit, atunci transferul său ar fi o adevărată lovitură.

Până vom vedea cum se va sfârşi această telenovelă a iernii, nu mă pot abţine să nu remarc faptul că săptămâna derbyului a devenit brusc mai interesantă.

Sursa foto: news.daylife.com

MICUL FARAON DIN MILANO

2012-01-09T19:33:00.000+02:00

Minutul 76 al meciului cu Parma. Inter conduce cu 4-0, iar Ranieri îi oferă lui Milito ocazia de a primi un standing-ovation meritat pentru evoluţia sa excelentă, încununată de două goluri şi un assist pentru Pazzini. În locul argentinianului intră Faraoni, care nu a avut nevoie decât de trei minute pentru a-şi câştiga şi el dreptul de a fi ovaţionat pe Meazza.

Puştiul de 20 de ani, venit la Inter în vara lui 2010, avea să închidă tabela cu o execuţie senzaţională - „o combinaţie perfectă de curaj şi coordonare”, cum a scris Gazzetta dello Sport - care l-a surprins pe Mirante. Primul gol în Serie A pentru Faraoni, reuşită dedicată tatălui său, cel care „pierdea două ore zilnic pe drum pentru a mă duce la antrenamente”.

Născut pe 25 octombrie 1991, la Bracciano, o mică localitate de lângă Roma, Faraoni a început fotbalul la 7 ani, la Lazio, trecând pe la toate categoriile de vârstă înainte de a fi oprit în lotul echipei mari, în 2008, de antrenorul de atunci, Delio Rossi. După plecarea acestuia, noul tehnician, Davide Ballardini, l-a confirmat la „seniori” pentru sezonul 2009-2010, dar cariera sa care părea că decolase a primit o grea lovitură în luna septembrie a anului 2009, când a suferit o gravă accidentare la ligamentul încrucişat anterior al genunchiului stâng.

Ce nu te omoară, te face mai puternic, iar pauza forţată nu a reprezentat un pas înapoi pentru Faraoni. Ba din contră. În vara lui 2010, Inter l-a achiziţionat gratis, profitând de lipsa de reacţie a oficialilor laziali, care au tergiversat în negocierile pentru un nou contract.

„Lazio nu se bazează pe tineri. Mă uit la Faraoni cât de bine se descurcă la Inter şi mi se pare halucinant că un asemenea talent, crescut în propria pepinieră, a fost lăsat să plece atât de uşor”, a tunat Eugenio Fascetti, fost antrenor al biancocelestilor, criticând politica clubului din capitala Italiei.

Talentul puştiului care a impresionat jucând ca fundaş dreapta sau central la tineretul lui Lazio nu a atras doar interesul nerazzurrilor, ci şi a unor cluburi străine. Nici nu se putea altfel, în condiţiile în care vorbim despre un jucător pe care unul dintre foştii săi antrenori, Stefano Avincola, l-a caracterizat astfel: „Era incredibil ca apărător central. Avea personalitate, era rapid, atât pe spaţii scurte, cât şi pe cele largi, şi puternic. Calităţi rare într-un singur sportiv. L-am încercat şi pe cele două benzi şi s-a descurcat de fiecare dată”.

Începutul la Milano a fost însă dificil. Recuperarea după o accidentare serioasă trebuia gestionată atent, mai ales în cazul unui fotbalist crud. Dar atunci când a fost gata de joc, impactul său a fost imediat. Faraoni a reprezentat unul dintre atuurile echipe Primavera condusă de Fulvio Pea spre succesul de la Viareggio, în martie anul trecut, tehnicianul de la tineret folosindu-l în special ca extremă dreapta, post pe care a impresionat.

Evoluţiile sale l-au determinat pe Leonardo să-l cheme la antrenamentele echipei mari, la fel ca şi Gasperini, care l-a folosit des în amicalele din vara trecută şi chiar i-a oferit ocazia debutului în Supercupa Italiei, din august, la înfrângerea de la Beijing în faţa Milanului. Pentru prima apariţie în campionat a trebuit însă să aştepte schimbarea antrenorului, Claudio Ranieri fiind cel care l-a trimis pe teren pe 19 noiembrie, când l-a înlocuit pe Jonathan în minutul 86 al partidei Inter - Cagliari, pentru ca trei zile mai târziu să bifeze şi primul joc în Liga Campionilor, când l-a schimbat pe Ricky Alvarez pe final, în întâlnirea Trabzonspor - Inter.

Forţat de absenţe şi de forma slabă a unor senatori, Ranieri a decis să caute soluţii printre jucătorii tineri, astfel că, pe 3 decembrie, împotriva lui Udinese, Faraoni a jucat primul său meci oficial ca titular în nerazzurro. Inter a pierdut pe Meazza, dar fostul lazial a impresionat, înainte de a părăsi terenul din cauza unor crampe musculare. Publicul interist, atât de pretenţios, i-a acordat primele aplauze, ghicind probabil că băiatul născut lângă Roma are ceva special. Confirmarea a venit în următoarele partide, când calităţile sale au convins pe toată lumea. Un jucător capabil să acopere întreaga bandă dreaptă, la fel de bun pe faza defensivă ca şi pe cea ofensivă, care nu se teme să ceară mingea şi să-şi asume responsabilităţi. Şi multă personalitate. Nu doar pe teren, ci şi în afara lui.

Prezent la conferinţa de presă dinaintea meciului de Liga Campionilor cu TSKA Moscova, Faraoni a fost întrebat despre simpatiile sale laziale, ţinând cont de trecutul pe care îl are. Fără a sta pe gânduri, puştiul a răspuns la fel de sigur cum execută o centrare: „Acum sunt la Inter şi vorbesc doar despre Inter. Dacă vrei să vorbim despre Lazio, o putem face mai târziu, la bar”. Ranieri a intervenit în discuţie şi a completat: „În plus, dacă vorbeşte despre Lazio, nu-l mai bag pe teren”. Evident o glumă, pentru că fotbalistul de 20 de ani se cere singur în echipă, prin tot ceea ce face. Iar golul reuşit sâmbătă dovedeşte că tehnicianul nerazzurrilor are la dispoziţie o armă în plus în tentiva sa de a salva un sezon început prost.

În Milano mai există un „Faraon”, Stephan El Shaarawy, care joacă la marea rivală şi care este poreclit astfel pentru originile sale egiptene. Însă senzaţia este că Inter a câştigat deja acest derby.

PRONO: TREI CÂŞTIGĂTORI ÎN PREMIERĂ

2012-01-09T13:23:00.000+02:00

Prima etapă a concursului de pronosticuri a noului an ne-a adus un trio câştigător, Mishu, Cosmininter şi Beniono aflându-se în premieră în această postură, graţie celor 8 rezultate corecte de căciulă.

Marea noutate este însă că Vale_Axente a pierdut din avansul său, atât în raport cu urmăritorii Seby şi Tibi, cât şi faţă de cel care completează podiumul, Deki, din partea căruia mă aştept la o „aroganţă” pentru că m-a bătut zdravăn în această etapă.

Clasament etapa a 17-a

1.Mishu, Cosmininter, Beniono - 8 puncte
2.Gigi, Deki, Droncr, Dj Lima, Ovi Jeco, Tibi, Seby - 7 puncte
3.Zaru, Radurizan, Mirifiq, Cristy, Slayer, BB, Bodyky, Gumitza, Vale_Axente, Ana - 6 puncte
4.Nerazzurr, Sergiu, Claudiu, Cosmin07, Edinho, Dan, Ionuţ, Speedy, Alex21, Intermilano.ru - 5 puncte
5.GxG, SaintSylveszter - 4 puncte.

Clasament general

1. Vale_Axente - 91 de puncte
2. Seby, Tibi - 89 de puncte
3. Deki - 82 de puncte
4. Bodyky, BB - 80 de puncte
5. Edinho - 79 de puncte
6. Ionuţ - 78 de puncte
7. Dj Lima - 77 de puncte
8. Speedy - 76 de puncte
9. SaintSylveszter, Cosmin 07, Zaru - 75 de puncte
10.Alex21, Radurizan, Mishu - 74 de puncte
11.Ovi Jeco - 72 de puncte
12.Gumitza - 71 de puncte
13.Intermilano.ru - 70 de puncte
14.Mirifiq, Cristy - 69 de puncte
15.Nerazzurr - 68 de puncte
16.Dan - 67 de puncte
17.Slayer - 64 de puncte
18.Ana - 59 de puncte
19.Adina - 57 de puncte
20.Gigi, Beniono - 53 de puncte
21.Droncr - 51 de puncte
22.Claudiu - 48 de puncte
23.Vlad, Sergiu - 47 de puncte
24.WooZie - 35 de puncte
25.Alessio - 31 de puncte
26.Andrei, GxG - 26 de puncte
27.Cosmininter - 25 de puncte
28.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
29.Marius - 14 puncte
30.Darius - 13 puncte
31.Pavel - 12 puncte
32.Torpyla - 8 puncte
33.Daniel Dinca - 6 puncte
34.Alexutzu', Lucian, Tony Montana - 5 puncte
35.Pazzo, Bebe - 4 puncte.

Etapa următoare, penultima a turului, este cea a marelui Derby della Madonnina, însă primul meci va avea loc sâmbătă, de la ora 21:45, între Catania şi Roma. Runda se va încheia luni, cu partida Napoli - Bologna.

Program etapa a 18-a

Catania - Roma
Lazio - Atalanta
Cesena - Novara
Chievo - Palermo
Fiorentina - Lecce
Genoa - Udinese
Juventus - Cagliari
Parma - Siena
Milan - Inter
Napoli - Bologna

INTER - PARMA 5-0. BENTORNATI RAGAZZI!

2012-01-08T12:40:00.000+02:00

Dacă sunteţi superstiţioşi şi optimişti, victoria de aseară vă oferă multe motive să speraţi la un 2012 excelent. Dacă nu vă entuziasmaţi excesiv şi sunteţi mai prudenţi, probabil că speraţi ca băieţii să nu le fi dat pe toate aseară şi să fi păstrat şi pentru derby. Însă indiferent de categoria în care vă regăsiţi, trebuie să vă bucuraţi de momentul favorabil. Inter s-a întors şi sperăm cu toţii că va rămâne aici cât mai mult timp. Bentornati ragazzi!

Scriam ieri, în preview-ul meciului, că poate pauza de iarnă a venit într-un moment nepotrivit, pentru că Inter legase patru victorii consecutive, iar succesul cu Lecce arătase şi o creştere semnificativă a jocului. Mâ gândeam că vacanţa, mai lungă decât a altor echipe, o să-i scoată din ritm pe elevii lui Ranieri. S-a văzut aseară cât de întemeiată a fost îngrijorarea mea!

A fost nevoie de mai puţin 20 de minute pentru a înţelege că Inter nu poate pierde meciul. Nu doar pentru că Milito şi Thiago Motta duseseră deja scorul la 2-0, ci şi pentru că jocul curgea într-o singură direcţie. Ritm bun, defensivă atentă, pressing agresiv, mijloc mult mai creativ, în special datorită evoluţiei solide a lui Motta şi a faptului că Alvarez îşi continuă creşterea, şi atacanţi implicaţi şi care au cerut mereu mingea. În aceste condiţii, golurile nu puteau întârzia.

Singurul jucător al Parmei care s-a ridicat la nivelul nerazzurrilor a fost Giovinco, fostul juventin ratând două bune ocazii de a relansa meciul, înainte ca Milito să înlăture definitiv emoţiile înainte de pauză, Il Principe reuşind dubla după o nouă centrare de manual a lui Maicon.

Cu victoria asigurată practic încă din prima repriză, nerazzurrii şi-au conservat forţele în partea a doua, în special după ce Pazzini şi-a trecut şi el numele pe lista marcatorilor, finalizând elegant assistul care a încununat seara perfectă a renăscutului Milito. A fost momentul în care Ranieri a decis ca Poli, Coutinho şi Faraoni să fie introduşi pe teren. Un plus de tinereţe şi de entuziasm, fără o scădere a nivelului de joc, deşi Giovinco şi Gobbi au avut şansa golului de onoare pentru oaspeţi. Ba mai mult, Faraoni avea să închidă tabela cu o minunăţie de gol, primul al său în Serie A.

După o astfel de reprezentaţie, concluziile nu pot fi decât pozitive. Nu doar în cazul senatorilor (Milito, Thiago Motta şi Maicon au avut o seară excelentă), ci şi în ceea ce-i priveşte pe tineri, cu Alvarez şi Faraoni în prim-plan. Săptămâna viitoare, la derby, Ranieri îi va avea la dispoziţie şi pe Sneijder, Forlan şi Stankovic, ceea ce va face şi mai dificilă alegerea titularilor pentru tehnicianul nerazzurrilor. Asta să fie problema! Dacă mă întrebaţi pe mine, duelul cu Milan vine la momentul potrivit.

INTER - Parma 5-0 (Milito 13, 41, Thiago Motta 18, Pazzini 56, Faraoni 79)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Thiago Motta, Cambiasso (Poli 58), Alvarez (Coutinho 72) - Pazzini, Milito (Faraoni 76)

Parma: Mirante - Zaccardo, Paletta, Brandao, Gobbi - Biabiany, Morrone (Pereira 60), Galloppa (Musacci 68), Modesto (Pelle 55) - Giovinco, Floccari.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 56 - 44
Şuturi la/pe poartă: 11/7 - 12/2
Baloane jucate: 717 - 556
Pase reuşite %: 73,8 - 66,5
Faulturi comise: 11 - 13
Cornere: 4 - 5

Baloane recuperate: Samuel 24, Lucio 21, Zaccardo 21
Pase reuşite: Thiago Motta 84, Maicon 63, Zanetti 57
Şuturi: Giovinco 6, Milito 4, Pazzini 3.

PREVIEW INTER - PARMA

2012-01-07T12:32:00.000+02:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie chiar mi-a fost dor de Inter şi de un meci, fie el şi cu Parma. Din păcate, cel mai probabil, nu o să-l pot vedea, din motive onomastice, dacă pot spune aşa, însă asta nu înseamnă că băieţii nu trebuie să se simtă datori să-mi facă un cadou frumos.

În aşteptarea derbyului şi a mutărilor de mercato, ne facem încălzirea pe 2012 cu Parma, o echipă care a câştigat o singură dată pe Meazza, deşi a avut mereu obiceiul de a pune probleme. Probabil încă vă mai amintiţi finalul nebun din 2008, când dubla lui Ibrahimovic din ultimele minute a întors rezultatul, sau chiar duelul din sezonul trecut, în care nerazzurrii au trecut prin multe emoţii, în ciuda scorului de 5-2. Asta pentru a discuta doar despre cele mai recente întâlniri de la Milano.

Pentru debutul din noul an, Ranieri are aceleaşi probleme pe care le-a avut şi în finalul lui 2011, Sneijder şi Forlan fiind indisponibili, listă pe care se mai află Chivu şi Stankovic, jucători care însă oricum nu puteau spera la un loc în prima echipă la momentul actual. În aceste condiţii, 4-4-2-ul rămâne de bază, singurele dubii reprezentându-le numele partenerului lui Lucio din centrul defensivei (Samuel, favorit în faţa lui Ranocchia) şi prezenţa lui Alvarez, excelent cu Lecce, în formaţia de start, Sky dându-l ca titular pe Poli în faţa argentinianului.

Va fi interesant de văzut dacă pauza destul de lungă ne-a făcut mai mult rău decât bine. Recunosc, după meciul cu Lecce am avut un mic sentiment de regret că sezonul s-a întrerupt, pentru că Inter traversa o perioadă bună, mai ales din punct de vedere al rezultatelor, iar partida împotriva salentinilor a adus şi aşteptatul salt calitativ al jocului. Ranieri consideră însă că vacanţa de Sărbători va avea efecte benefice: „Nu cred că această perioadă poate afecta condiţia fizică a echipei, iar din punct de vedere psihologic, jucătorii nu pot decât să beneficieze de ea. Din acest motiv, sunt convins că pauza a făcut bine întregii echipe. Acum, pornim din nou la drum şi ştiu că cea mai puternică echipă este cea care reuşeşte să-şi păstreze forma cât mai mult timp. Obiectivul nostru rămâne acelaşi, să umplem stadionul, lucru pe care îl putem face doar obţinând victorii”.

Adversara nerazzurrilor vine pe Meazza având o serie de cinci meciuri consecutive fără victorie (o înfrângere şi patru remize), o perioadă negativă care a început după succesul surprinzător obţinut pe teren propriu în faţa celor de la Udinese (2-0), a doua victimă importantă făcută de Parma în acest sezon, prima fiind Napoli, învinsă chiar pe San Paolo. De altfel, aceea a fost singura partidă câştigată de elevii lui Franco Colomba în deplasare în actuala ediţie de campionat.

Punctul forte al parmegianilor îl reprezintă, fără îndoială, compartimentul ofensiv, acolo unde Giovinco, Floccari şi fostul interist Biabiany, renăscut acolo unde s-a simţit cel mai bine, pot produce daune mari oricărei apărări, mai ales uneia îmbătrânite şi nesigure cum a fost în acest sezon cea a nerazzurrilor. Nu la fel stau lucrurile şi în defensivă, lucru dovedit de altfel de ultimele două partide de pe teren propriu, în care Parma a primit 6 goluri de la Lecce şi Catania.

„Parma le-a învins pe Napoli şi Udinese, deci trebuie să abordăm meciul cu prudenţă şi foarte, foarte concentraţi. I-am văzut pe băieţi foarte determinaţi şi sunt sigur că vom avea parte de un meci bun. Evident, va fi dificil, pentru că echipele care vin pe Meazza se apără, în primul rând. Adversara noastră are jucători rapizi, precum Floccari, Giovinco şi Biabiany, care pot lovi pe contraatac, motiv pentru care trebuie să fim foarte atenţi”, a spus tehnicianul nerazzurrilor.

Evident, în această perioadă, discuţiile despre mercato nu puteau lipsi. Ranieri s-a eschivat de la aceste discuţii (lucru normal, dacă ne gândim că cei care decid din acest punct de vedere sunt Moratti şi echipa lui Branca), însă a ţinut să precizeze că nu se pune problema despărţirii de Sneijder şi Zarate. Apoi a urmat o declaraţie pe care eu personal nu am înţeles-o, referitoare la Castaignos: „Nici nu ştiţi cât de rău îmi pare că nu-l pot folosi mai mult”. Păi cine îl opreşte?

Între timp, Zanetti a vorbit la Inter Channel şi a stabilit obiectivul pentru 2012: „Scopul nostru este să fim din nou protagonişti în toate competiţiile şi să câştigăm câteva trofee importante”. Câteva? Măcar unul, Capitano! Până atunci, ar fi bine să începem noul an cu dreptul. Aşa, pentru ziua unui interist greu încercat în ultima vreme.

LOTUL PENTRU MECIUL CU PARMA

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Coutinho

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Samuel, Lucio, Nagatomo - Alvarez, Thiago Motta, Cambiasso, Zanetti - Milito, Pazzini.

GOLURI MEMORABILE (28): CHRISTIAN VIERI VS. PARMA

2012-01-05T18:26:00.002+02:00

Etapa a treia a sezonului 1999-2000 din Serie A, la începutul mandatului lui Lippi la Inter. Dar şi începutul carierei lui Vieri pe Meazza. Abia sosit de la Lazio, Bobo debutase deja în forţă în nerazzurro, cu un hattrick în prima rundă, împotriva Veronei. A urmat un 0-0 cu Roma, pe Olimpico, apoi meciul cu Parma, o forţă nu doar în Italia, ci şi în Europa la acea vreme. Zamorano a deschis scorul, însă Crespo a restabilit egalitatea. Aproape imediat, Vieri a luat prim-planul şi a readus Interul în avantaj, cu o execuţie la care până şi monştrii sacri Altobelli şi Roberto Baggio, aflaţi în tribună, s-au ridicat şi au aplaudat. Din acel moment, pe teren a existat o singură echipă, iar scorul final, 5-1, a exprimat exact superioritatea clară a nerazzurrilor.

INTER BRIEFING: TEVEZ, CALDIROLA, FARFAN, FORLAN ŞI COUTINHO

2012-01-04T18:36:00.002+02:00

E vremea pentru primul briefing pe 2012.

-Intensificarea discuţiilor despre Tevez. La fel ca orice zvon, şi cel privind implicarea Interului în negocierile pentru transferul lui Tevez a început timid, apoi a şi-a luat viteză, pentru ca acum să ajungă poate cel mai discutat subiect când vine vorba de felul în care vor acţiona Branca&co. în acest mercato. Fâsul Bomba a explodat în ediţia de astăzi din Corriere dello Sport, care a anunţat că reprezentanţii nerazzurrilor au zburat spre Londra pentru a trata trecerea argentinianului la Appiano, informaţie oferită mai târziu şi de englezii de la Sky. Conform britanicilor, Moratti este dispus să-l cumpere pe loc pe omul-problemă din lotul lui Mancini, tranzacţie pe gustul celor de la City, care, încă de la început, au anunţat că-şi doresc să-l vândă pe Apaş, nu să-l împrumute. Este însă un scenariu destul de improbabil, în special în epoca Fair-Play-ului Financiar care ne-a devenit atât de familiar, mai ales dacă ne gândim că este vorba despre un fotbalist care necesită despărţirea de o piesă importantă din actualul lot şi care nici n-ar avea drept de joc în Liga Campionilor.

-Întinerim împrumutând la alţii. Fostul căpitan de la Primavera şi unul dintre remarcaţii toamnei în naţionala Under 21 a Italiei, Luca Caldirola, va evolua în acest retur la Brescia, sub formă de împrumut. La Inter a jucat doar o repriză, intrând pe parcurs, într-un meci care nu conta pentru nimic. Un alt puşti, Luc Castaignos, este foarte aproape de a ajunge la Bologna, tot sub formă de împrumut, cu drept de cumpărare a 50% în vară. În schimb, nerazzurrii ar primi prima opţiune pentru transferul uruguayanului Gaston Ramirez. Dacă o eventuală mutare a olandezului aş înţelege-o, nu la fel stau lucrurile şi în ceea ce-l priveşte pe Caldirola. Mai ales că este aproape sigură despărţirea de Chivu. Da, ştiu, transferul lui Juan Jesus este aproape rezolvat, dar ceva îmi spune că nici el nu va avea prea mult spaţiu să se exprime, pentru că trebuie să să adapteze mai întâi. Şi, probabil, la finalul sezonului, va fi şi el împrumutat. Vorba lui Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale...”.

-În Peru, Farfan este deja interist. Postul de radio Pachamama, din Peru, a anunţat astăzi la prânz că anunţul care ar urma să oficializeze transferul lui Jefferson Farfan la Inter este o chestiune de ore. Orele au trecut şi... Peste puţin timp, Gianluca Di Marzio, omul care ştie totul şi, de fapt, nimic, a intervenit în stilul său caracteristic şi a anunţat că, într-adevăr, Farfan poate ajunge la Milano, dar pretenţiile sale sunt exagerate: 10 milioane la semnătură şi un contract pe patru ani, cu 2,5 milioane salariu. Ceva îmi spune totuşi că peruanul nu este atât de încrezător în calităţile sale, indiscutabile de altfel, încăt să aibă asemenea cereri.

-Forlan, incert pentru meciul cu Parma. Vă mai amintiţi dorinţele începutului de an? Una dintre ele era să fim feriţi de accidentări. Trebuie să mai aşteptăm, pentru că, abia revenit, Forlan s-a accidentat (încă nu se ştie exact dacă ieri sau azi) şi a devenit incert pentru meciul cu Parma de sâmbătă.

-Coutinho distrându-se la antrenamente la fel ca pe plajele de pe Copacabana. Enjoy!

PRONO: PRIMA ETAPĂ DIN 2012

2012-01-02T12:42:00.002+02:00

Sâmbătă şi duminică se va juca etapa a 17-a din Serie A, prima din acest an, aşa că vă aştept pronosticurile până pe 7 ianuarie, la ora 19, când este programat meciul dintre Siena şi Lazio.

În caz că aţi uitat, Vale_Axente este liderul clasamentului general, cu 85 de puncte, Seby şi Tibi împart poziţia a doua, cu câte 82 de puncte, iar Deki completează podiumul, cu 75 de puncte. Spor!

Program etapa a 17-a

Siena - Lazio
Inter - Parma
Udinese - Cesena
Atalanta - Milan
Bologna - Catania
Cagliari - Genoa
Lecce - Juventus
Novara - Fiorentina
Roma - Chievo
Palermo - Napoli

CE AM AŞTEPTAT ŞI CE AM PRIMIT DE LA 2011. CE NE DORIM PENTRU 2012?

2012-01-02T12:34:00.000+02:00

Anul trecut, pe vremea asta, prezentam aşteptările pentru 2011, o listă de cinci puncte, înşirate ca la şcoală, cu liniuţă. Acum e timpul să trag linie şi să văd ce am vrut şi ce am primit.

1.Un trofeu şi semifinalele Ligii Campionilor - Trofeul a venit, Cupa Italiei, semifinala ar fi trebuit să vină, dar dubla halucinantă cu Schalke a oprit-o pe Inter în sferturi.

2.Scăderea mediei de vârstă a echipei/lotului - Aici e cu dus şi-ntors. Da, s-au făcut paşi importanţi în această direcţie, prin achiziţionarea lui Ranocchia, Alvarez, Castaignos, Zarate şi Poli sau prin promovarea lui Faraoni şi Caldirola. De asemenea, Coutinho şi Obi au avut apariţii mai dese. Dar... Senatorii şi-au păstrat statutul, tinerii nu au fost folosiţi atât de mult pe cât ne-am fi dorit/aşteptat, iar unul dintre cele mai bune produse din ultimii ani, Santon, a fost vândut. Emblematic este cazul lui Castaignos, care, după ce a marcat golul victoriei la Siena, nu a mai prins nici banca de rezerve. Şi să nu uităm că am stabilit recordul pentru cel mai bătrân 11 din istoria Ligii Campionilor.

3.Stabilitate pe banca tehnică - Un fail de toată „frumuseţea”.

4.Un număr mai mic de accidentări - La fel ca la punctul 3.

5.Revanşa cu Milan şi Roma în campionat şi o victorie la Torino, cu Juventus - Pe Roma am învins-o, după o nebunie de meci încheiat cu un scor atipic pentru Serie A, 5-3. În schimb, duelul cu „verişorii” a pus capăt speranţelor de Scudetto, iar Juventus nu doar că ne-a învins la Torino, în returul campionatului trecut, dar s-a impus şi pe Meazza în actualul sezon.

Acum, ce aşteptări avem de la 2012? În principiu, nu veţi găsi prea multe diferenţe. Aşadar...

-Calificarea în Liga Campionilor şi Cupa Italiei. În ciuda optimismului unora, îmi permit să fiu Gică-Contra şi să spun că actualul Inter nu se poate lupta pentru Scudetto, dar trebuie să prindă podiumul la finalul sezonului, pentru că ratarea calificării în Liga Campionilor ar aduce şi mai multă austeritate. De asemenea, cucerirea unei noi Cupe a Italiei este un obicetiv realizabil, mai ales că nerazzurrii nu se află pe aceeaşi parte a tabloului cu Juventus, Roma, Lazio şi Milan, cei mai puternici posibili adversari pentru elevii lui Ranieri fiind Napoli, în sferturi, şi Udinese, în semifinale.

-Mai mult spaţiu şi mai multă încredere pentru tineri. În ciuda inconstanţei, ceva normal pentru vârsta lor, Alvarez, Coutinho sau Faraoni au dovedit că reprezintă soluţii de luat în seamă. În plus, sper că Polişi Castaignos să evolueze mai mult, iar jucătorii de la Primavera (Longo, Bessa, Romano, Duncan) să fie urmăriţi cu atenţie şi eventual promovaţi. Nu aş vrea ca şi în cazul lor să facem aceeaşi greşeală ca în cazul lui Destro, de exemplu.

-Rămânem şi în 2012 la partea cu stabilitate pe banca tehnică şi un număr mai mic de accidentări.

-Un mercato mai inteligent şi în funcţie de nevoile reale ale echipei, nu de dragul de a arăta suporterilor că departamentul ăsta îşi face treaba. Pentru că în 2011 nu prea şi-a făcut-o.

-Neapărat revanşa cu Milan şi Juventus. Un succes la Torino, pe noua arena a bianconerilor, la primul meci direct acolo, ar fi ceva destul de plăcut, mă gândesc.

-O prezenţa mai activă din punct de vedere mediatic, un capitol unde Inter, cu excepţia mandatului lui Mourinho, a suferit întotdeauna. Şi da, primul meu gând este legat de Calciopoli, unde principalii vinovaţi au fost cei mai vocali. Iar felul în care s-a vorbit/s-a scris despre Facchetti în 2011 mi-a lăsat un gust amar, de care încă nu am scăpat.

-Un Inter care să mă facă să visez, chiar dacă nu poate câştiga.

BEST OF 2011

2011-12-31T00:22:00.001+02:00

Am trei ani şi jumătate de când scriu pe acest blog, dar niciodată nu am bifat mai puţine posturi ca în 2011. Pe de o parte a fost problema timpului, pe de alta faptul că am încercat să mă concentrez mai mult pe calitate decât pe cantitate. Părerea mea este că am reuşit, dar, evident, eu sunt subiectiv, deci nu înseamnă că este şi adevărat. Nu eu sunt cel care trebuie să decidă acest lucru.

Eu pot doar să-mi fac un bilanţ personal, după modelul Ellunes, şi să realizez un „Best of...” al posturilor din ultimele 12 luni. Nu am luat în considerare nici numărul de vizite, nici numărul comentariilor. Am ales articolele care-mi sunt cel mai aproape de suflet şi de care sunt cu adevărat mulţumit. Pasiune am pus în fiecare rând pe care l-am scris, aşa cum am ştiut eu mai bine, dar în cazul recomandărilor de mai jos, doza a fost mai mare. Sper să le (re)citiţi cu plăcere.

Nu o mai lungesc, aşa că vă urez petrecere frumoasă, un an nou mai bun şi care să ne ofere mai multe motive de satisfacţie. Asta m-ar ajuta şi pe mine să îmbunătăţesc calitatea blogului.

La mulţi ani!

O comparaţie între Interul lui Invernizzi şi cel al lui Leonardo

Povestea lui Piero Campelli, primul portar italian care a prins mingea

Perestroika nerazzurra - O paralelă între politica lui Gorbaciov şi abordarea lui Leonardo

Omul care nu oboseşte niciodată - Interviul lui Javier Zanetti înaintea meciului 1.000 al carierei

Povestea titlului pierdut de Inter în 1964

Puştiul care şi-a făcut tatăl mândru - Prezentarea lui Ricky Alvarez, nou venit la Inter la momentul respectiv

O zi pe Meazza cu Saint Sylveszter

Primul Inter - Milan din istorie

Furtuna Mării Negre - Prezentarea celor de la Trabzonspor, echipa care ne-a luat 4 puncte din 6 în Liga Campionilor

Cum am devenit interist

Pierderea unui talent uriaş

Povestea lui Virgilio Fossati, primul căpitan din istoria Interului

CEI MAI CEI DIN 2011

2011-12-30T11:28:00.001+02:00

Jucătorul anului - Samuel Eto'o

Camerunezul a jucat la Inter doar în prima jumătate a acestui an, dar aproape că nu are rival pentru titlul de cel mai bun jucător al nerazzurrilor în 2011. Sammy a fost decisiv pentru singurul trofeu cucerit în acest an, Cupa Italiei, în a cărei finală a marcat o dublă, şi în parcursul din campionat, unde interiştii au dat senzaţia că pot întoarce soarta titlului.

Transferul anului - Giampaolo Pazzini

Impactul lui Pazzo a fost imediat, fostul atacant al Sampdoriei reuşind o doppietta spectaculoasă la debutul său în nerazzurro, în revenirea senzaţională din meciul cu Palermo. După o primă jumătate de an excelentă, cu o medie de goluri foarte bună, Pazzini, ca şi restul colegilor săi din ofensivă de altfel, a avut o perioadă dificilă, însă atunci când se trage linie, cifrele sunt de partea sa.

Ţeapa anului - Gian Piero Gasperini

Motivele sunt evidente şi cred că nimeni nu-şi doreşte să-şi amintească de perioada respectivă.

Dezamăgirea anului - Mauro Zarate

Adus cu surle şi trâmbiţe de la Lazio, sub formă de împrumut, argentinianul nu a reuşit să se impună, iar finalul anului l-a prins mai mult pe bancă sau în tribune decât pe teren. Singura sa realizare rămâne golul de trei puncte de la Moscova. Există zvonuri, timide este adevărat, că Inter doreşte să se despartă de el chiar în această iarnă.

Speranţa anului - Marco Davide Faraoni

După Santon, un alt Davide explodează la Inter. Faraoni a ştiut să profite de şansele pe care le-a primit şi a impresionat prin tupeu, constanţă şi polivalenţă. Recunosc că utimele evoluţii ale lui Alvarez m-au făcut să mă gândesc de două ori înainte de a acorda acest titlu, dar faptul că argentinianul avea deja un nume într-o oarecare măsură, în special în America de Sud, m-a determinat să-l aleg pe jucătorul format la Lazio, dar care a rupt norii la Primavera nerazzurra, în special în turneul de la Viareggio.

Meciul anului - Bayern Munchen - Inter 2-3, Liga Campionilor

Probabil ultimul meci european în care am avut parte de emoţiile oferite de marea echipă a lui Mourinho din 2010.

Forever Young - Javier Zanetti

Il Capitano a împlinit 38 de ani, dar continuă să-şi ascundă vârsta. Deşi nu la fel de prolific ca anii precedenţi, 2011 i-a adus lui Zanetti o importantă realizare individuală: A devenit jucătorul cu cele mai multe meciuri jucate în tricoul nerazzurro, depăşindu-l pe Bergomi. Din păcate, momentul în care a reuşit acest lucru a fost stricat de înfrângerea de la Novara.

GOLURI MEMORABILE (27): GIACINTO FACCHETTI VS. FIORENTINA

2011-12-29T13:20:00.000+02:00

Etapa a 28-a a sezonului 1962-1963 avea să fie una extrem de importantă pentru cucerirea primului Scudetto din epoca Angelo Moratti-Helenio Herrera. Juventus a pierdut casă în faţa Cataniei, în timp ce Inter reuşea să învingă la Milano pe Fiorentina cu 1-0, unicul gol al întâlnirii fiind reuşit de Giacinto Facchetti în chiar primul minut. Peste trei runde, nerazzurrii au mers la Torino, unde s-au impus de asemenea cu 1-0, şi deveneau astfel campionii Italiei. Perioada lui Il Grande Inter putea începe.

INTER BRIEFING: SPALLETTI, SNEIJDER, CHIVU ŞI MERCATO

2011-12-29T12:13:00.000+02:00

La mulţi ani tuturor! Sper că aţi fost ponderaţi cu mâncarea şi cu băutura zilele astea şi că v-aţi mai găsit timp să vă şi informaţi despre Inter, pentru că m-am gândit să vă invit la o discuţie despre ultimele noutăţi.

-Spalletti, precontract cu Inter. În timp ce The Sun aruncă ameţitoarea sumă de 180 de milioane pe care Abramovich este dispus să o pună la dispoziţia lui Villas-Boas pentru perioada de transferuri din iarnă (Pe bune, a cheltuit cineva, vreodată, în istoria fotbalului, o aşa sumă în mijlocul sezonului?), Gazzetta dello Sport a anunţat că Moratti, care nu vrea să rişte un nou episod de genul celui cu Leonardo, a pregătit deja terenul pentru posibilul înlocuitor al lui Ranieri. De-ale presei în pauza de fotbal! Aşadar, conform cotidianului roz, dacă actualul tehnician al Interului nu va dori să continue la Milano din vară, nerazzurrii au deja pregătită varianta Luciano Spalletti, un nume aflat în circulaţie şi după plecarea lui Mourinho, şi în vara trecută, şi care este apreciat de Il Presidente încă din perioada în care antrena pe AS Roma. Marele DAR în această discuţie este unul pe cât de simplu, pe atât de evident: Inter nu-şi poate planifica viitorul în acest moment, pentru că prezentul nu este foarte clar. În condiţiile în care la finalul campionatului va duce echipa pe unul din primele trei locuri, înseamnă că Ranieri şi-a îndeplinit obiectivul pentru care a fost adus în locul lui Gasperini şi merită şansa de a-şi duce contractul la final. Dacă nu se va întâmpla asta, este clar pentru toată lumea că măcar una dintre piesele importante va pleca (Sneijder, cel mai probabil) şi totul trebuie luat de la zero. Eventual cu un antrenor tânăr şi entuziast, după modelul Conte la Juventus, nu cu cineva care nu pare dispus să se înhame la munca de jos şi să rămână în afara fotbalului care contează. A se citi Liga Campionilor. Simplu şi evident. Până atunci însă, deziminţirea oficială a unor asemenea tratative, venită pe site-ul oficial al clubului, este o decizie înţeleaptă, pentru ca Ranieri să-şi vadă liniştit de treabă.

-Pleacă Sneijder în ianuarie? Tot via Gazzetta, evident, aflăm că olandezul nu ar mai fi de neatins la Inter. Principalul motiv l-ar reprezenta desele accidentări, care nu i-au permis să joace decât nouă meciuri în acest sezon (şase în campionat, trei în Liga Campionilor). Apoi vine partea care vrea să sune ca un ultimatum: Ori Wes rupe norii în ianuarie, ori Inter se gândeşte serios să-l vândă. Nu cred că este cazul să reluăm discuţia cu ce înseamnă Sneijder pentru această echipă. De fapt, vedem cu toţii ce se întâmplă fără el pe teren. După plecarea lui Eto'o, el a rămas omul în jurul căruia se învârte tot jocul. Vânzarea lui într-un moment în care situaţia a fost adusă pe linia de plutire şi se pretăteşte asaltul din primăvară pentru un loc de Liga Campionilor ar însemna sinucidere curată. Alvarez şi Coutinho au arătat că sunt în creştere şi că pot suplini într-o oarecare măsură absenţa sa, dar ambii la un loc nu au nici experienţa, nici constanţa „geniului din Utrecht”. În plus, Ranieri a declarat în nenumărate rânduri că Sneijder este o piesă importantă pentru planurile sale. Fără să încerc să dramatizez, dar fără olandez, şansele nerazzurrilor de a prinde podiumul scad spre jumătate.

-Cazul Chivu. De fapt, nu există niciun caz Chivu. Sau, ca să fie mai clar, există în aceeaşi măsură în care avem un caz Samuel sau un caz Cordoba, jucători care, la fel ca şi românul, ajung la finalul actualelor contracte la sfârşitul sezonului. Dominique Antognoni a scris un articol interesant pentru Gazeta Sporturilor, cu multe amănunte din interior, dar nu se poate spune că am aflat vreun lucru pe care să nu-l cunoaştem. Din punctul meu de vedere, situaţia e cât se poate de simplă. Chivu are un salariu mare (prea mare pentru ceea ce oferă). Dacă va accepta o reducere importantă a acestuia, sentimentalismul specific al lui Moratti va intra în acţiune. Dacă nu, va pleca. Pe altarul fair-play-ului financiar a fost sacrificat Eto'o. Ce şanse ar avea un jucător care mai mult nu convinge dacă va continua să „ţină la preţ”? Şi, ca să închei acest subiect, mai e cineva care nu crede zvonurile cu Real Madrid sau Manchester City sau sunt doar eu?

-Mercato. Aş putea înşira toate numele apărute în ultimele zile, dar ce rost ar avea? Aş fi curios câţi dintre voi au discutat despre Pazzini, Kharja sau Nagatomo anul trecut pe vremea asta pentru a înţelege ce spun. Sper doar ca Moratti, Branca şi restul oamenilor care se ocupă de treaba asta să aleagă cu grijă (eventual jucători pe care să-i folosim şi în Liga Campionilor), să nu aştepte o înfrângere în derby pentru a acţiona şi că principala noastră ţintă nu este totuşi Kucka.

CRĂCIUN FERICIT, INTERIŞTI!

2011-12-24T18:56:00.002+02:00

Moşu' să vă pună ce doriţi sub pom, Moş Moratti să pună ce trebuie în vestiar, iar Moş Zanetti şi ai lui să vină cu trofeele. Crăciun fericit!

GOLURILE ANULUI (III): SERIE A

2011-12-23T11:28:00.000+02:00

Ultima parte din propunerile pentru golul anului. Doar patru, din păcate, rezultat al unei prime jumătăţi de sezon dificilă şi cu mai puţine motive de satisfacţie decât în alţi ani. În orice caz, pentru a nu lungi vorba, de astăzi puteţi vota (puteţi alege câte trei variante) în sondajul din partea dreaptă.

În caz că aţi ratat primele două seturi de propuneri, le aveţi AICI şi AICI.

1.Diego Forlan vs. Palermo - Singurul gol al uruguayanului la Inter, venit chiar la debutul său în Serie A. Superb assistul lui Sneijder, excelentă finalizarea sud-americanului. Din păcate, am rămas doar cu frumuseţea fazei.

2.Esteban Cambiasso vs. Catania - Din nou împotriva sicilienilor, din nou înfrângere după ce Inter a condus, avantaj adus de voleul lui Cuchu din centrarea marcă înregistrată a lui Maicon.

3.Giampaolo Pazzini vs. Bologna - Debutul lui Ranieri pe banca Interului a însemnat o victorie, la Bologna. Drumul a fost deschis de reuşita lui Pazzo, la capătul unei acţiuni superbe, începută cu un dribling senzaţional al lui Forlan, care, din păcate, lipseşte din imagini.

4.Maicon vs. Juventus - Colosul pare că s-a specializat în goluri speczaculoase împotriva torinezilor. Însă, de această dată, nu a mai fost suficient.

GOLURI MEMORABILE (26): GIUSEPPE BERGOMI VS. ROMA

2011-12-22T16:32:00.002+02:00

Pentru că astăzi este ziua lui, împlineşte 48 de ani, Giuseppe Bergomi este protagonistul episodului din această săptămână de la „Goluri memorabile”. În cele 756 de apariţii în tricoul nerazzurro, ultimul căpitan al Interului înainte de ceea ce putem numi liniştiţi „epoca Zanetti” a marcat de 28 de ori. Fără îndoială, cea mai spectaculoasă reuşită a sa a fost cea din 27 martie 1988, în etapa a 24-a din Serie A, într-un meci cu AS Roma, la Milano. „Lo Zio” a înscris golul de 2-0, cu un voleu senzaţional din afara careului, s-a s-a dus sub bară, iar Inter a câştigat cu 4-2. În aceeaşi partidă, Bergomi a trimis mingea şi în propria poartă, dar cine mai stă să-şi amintească asemenea amănunte? Tanti auguri, Capitano!

INTER - LECCE 4-1. IEŞIREA DIN TUNEL

2011-12-22T15:47:00.000+02:00

Patru goluri şi patru bare pentru a patra victorie consecutivă în campionat şi confirmarea faptului că Inter a ieşit din tunel, la capătul unei etape care a adus alte două rezultate favorabile nerazzurrilor, la Udine şi la Roma. Încerc să nu mă entuziasmez sau să-mi fac speranţe că putem discuta, măcar cu jumătate de gură, despre Scudetto, dar, în timp ce mintea spune „Nu”, sufletul se bagă în seamă şi zice „Hai, bă, anul trecut am avut mai mult de recuperat!”.

În ultimele săptămâni, a devenit evident că, într-un fel sau altul, Claudio Ranieri a reuşit să stabilizeze situaţia la Inter şi să aducă echipa pe linia de plutire. Au dovedit-o victoriile din campionat, care au făcut ca nerazzurrii să urce până pe locul 5, şi calificarea în optimile de finală ale Ligii Campionilor de pe primul loc în grupă, obiectiv atins când încă mai era de jucat un meci. Însă aspectul estetic lăsa de dorit, iar optimismul, deşi în creştere, continua să nu fie la cote foarte înalte. După partida de aseară, tehnicianul de 60 de ani poate bifa încă o problemă rezolvată. Iar noi sperăm la continuitate. La fel ca în cazul rezultatelor.

Meciul cu Lecce este un uriaş pas înainte. Nu, nu am uitat că adversarul este pe ultimul loc în Serie A, cu cea mai slabă apărare din campionat, sau că a venit pe Meazza cu al patrulea portar din lot titular şi numeroase absenţe. Nu uit nici că Inter a fost condusă, iar la 2-1 salentinii au avut câteva ocazii mari. Dar, în mod clar, lucrurile pozitive au fost mai multe. Am revăzut o echipă capabilă să-şi creeze ocazii, să înscrie multe goluri, să reacţioneze aşa cum trebuie să o facă în momentele dificile, am redescoperit bucuria lui Pazzini şi a lui Milito, am primit confirmarea formei bune a lui Julio Cesar şi a lui Nagatomo şi am asistat la o reprezentaţie de gală a lui Ricky Alvarez, care, mai mult decât niciodată până acum, şi-a meritat porecla de „Maravilla”.

Şi de această dată, Ranieri a surprins cu echipa de start. Cambiasso şi Milito au fost lăsaţi pe bancă, în locul lor fiind preferaţi Faraoni şi Forlan, în timp ce Alvarez a câştigat duelul puştilor cu Coutinho. Încă din debutul partidei a fost evident modul în care vor decurge ostilităţile, cu Inter făcând jocul şi Lecce încercându-şi şansa pe contre. Fără să strălucească, nerazzurrii s-au instalat confortabil în jumătatea adversă, dar, în minutul 20, o pasă greşită a lui Motta a declanşat sprintul lui Muriel, care a păcălit inteligent pasul la offside al apărării interiste, iar atacantul oaspeţilor a deschis scorul, după ce a trecut cu destulă uşurinţă de Lucio şi a tras plasat la colţul scurt.

Pe Meazza s-au auzit primele semne de nemulţumire, dar Zanetti&co. n-au avut timp să se obişnuiască cu atmosfera, pentru că imediat a venit reacţia. Una nervoasă, de echipă mare. Forlan a dat semnalul, cu un şut în bară de la marginea careului, Pazzini a lovit cu capul cum nu a mai făcut-o de mult, însă transversala s-a gândit să dea şi ea o mână de ajutor oaspeţilor, Samuel a trimis la rândul său o lovitură de cap, dar din nou bara a uitat că trebuie să ţină cu gazdele, pentru ca cel care a deschis această serie incredibilă de ghinioane, Forlan, să o şi închidă, cu o minge care nu a vrut să deranjeze păianjenul şi, evident, s-a dus în bară. Pentru orice om sănătos la cap, meciul nu putea continua aşa. Şi nu a continuat.

În minutul 34, Maicon a trimis una din celebrele sale centrări, iar Pazzini şi-a redescoperit instinctul de atacant şi a atacat inteligent colţul scurt, reuşind să devieze mingea în poartă. Descătuşare pe teren şi în tribune, urmată de inevitabila dedicaţie a lui Pazzo pentru primul să copil, despre a cărui naştere a aflat în drumul spre stadion. Proaspătul tătic putea face 2-1 înainte de pauză, după o altă centrare de calitate, de această dată a lui Nagatomo, dar lovitura sa de cap s-a dus pe lângă.

În debutul părţii secunde, Ranieri a mutat cu Milito şi Cambiasso în locul lui Forlan şi Faraoni, trecând de la 4-4-2 la 4-3-1-2, cu Alvarez pe post de trequartista. Iar Ricky a avut nevoie de doar patru minute pentru a scoate din joben un assist superb pentru Milito, care a marcat primul său gol pe Meazza în acest sezon. Au urmat câteva minute de entuziasm în jocul nerazzurrilor, care şi-au ţinut adversarii în propriul careu, dar Motta a ţinut din nou să facă lucrurile mai interesante şi i-a pus pe cei de la Lecce în câteva situaţii excelente de contratac. Au fost momente în care am realizat că Julio Cesar este la un nivel foarte apropiat de cel din 2010 şi am înţeles de ce Corvia joacă unde joacă. Iar interiştii au înţeles că mai este nevoie de cel puţin un gol pentru un final liniştit.

N-a fost unul, au fost două, ambele venite după acţiuni ale lui Nagatomo pe partea stângă. Japonezul a reuşit un dribling de brazilian înainte de a-i pasa lui Cambiasso pe linia de 6 metri pentru 3-1, apoi s-a ridicat la o fază la care fusese iniţial faultat şi a centrat perfect pentru Ricky Alvarez, acesta punând calm latul şi înscriind primul său gol în Serie A.

Trei goluri într-o repriză, toate marcate de argentinieni. Tango Inter!

Poate e prea mult să spunem că victoria de aseară este un cadou frumos de Crăciun, dar cu siguranţă ne oferă nişte sărbători mai liniştite şi cu o doză mai mare de optimism. În timp ce treaba jucătorilor şi a antrenorilor s-a terminat pentru moment, acum începe cea a oficialilor. Ranieri şi-a făcut partea de înţelegere: a apropiat echipa de primele locuri şi a calificat-o în optimile Ligii. E rândul lui Moş Moratti să pună ceva sub pom. E nevoie de asta. Măcar pentru a continua să ne întrebăm, fie şi cu jumătate de gură, „Cum ar fi dacă...?”.

INTER - Lecce 4-1 (Pazzini 34, Milito 49, Cambiasso 73, Alvarez 81 / Muriel 20)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Faraoni (Cambiasso 46), Zanetti, Thiago Motta, Alvarez - Forlan (Alvarez 46), Pazzini (Obi 71)

Lecce: Gabrieli - Oddo, Tomovic, Ferrario - Cuadrado, Giacomazzi, Obodo (Pasquato 75), Olivera (Piatti 46), Brivio - Muriel (Corvia 54), Di Michele.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 53 - 47
Şuturi la/pe poartă: 24/11 - 9/3
Baloane jucate: 628 - 486
Pase reuşite %: 70,2 - 60,8
Faulturi comise: 5 - 12
Cornere: 13 - 2

Baloane recuperate: Giacomazzi 24, Ferrario 23, Oddo 22
Pase reuşite: Thiago Motta 70, Maicon 55, Zanetti 53
Şuturi: Thiago Motta 4, Pazzini 4, Corvia 3, Alvarez 3, Forlan 3, Milito 3.

PRONO: QUINTĂ CÂŞTIGĂTOARE. VALE_AXENTE SE DESPRINDE LA GENERAL

2011-12-22T09:01:00.001+02:00

Pentru prima oară de la începutul concursului de pronosticuri, o etapă are cinci câştigători. Şi asta cu un punctaj frumos. Printre ei, se numără şi Vale_Axente, care profită de această victorie pentru a încheia anul cu un avans de trei puncte la general, în timp ce Tibi reuşeşte să-l egaleze pe Seby. Podiumul este completat de Deki, însă acesta simte tot mai puternic răsuflarea mea în ceafă, cu tot respectul pentru cei clasaţi între noi.

Următoarea etapă este programată abia în 2012, pe 7 şi 8 ianuarie, aşa că voi face un post separat la începutul anului viitor. Deci, liber la caterincă în secţiunea de comentarii.

Clasament etapa 1

1.Radurizan, Nerazzurr, Vale_Axente, Slayer, Cristy - 8 puncte
2.Tibi, Ionuţ, Speedy, Dan, Gumitza, SaintSylveszter, BB, Alex21 - 7 puncte
3.Deki, Ana, Seby, Cosmin07, Marius, WooZie, Daniel Dinca - 6 puncte
4.Bodyky, Edinho, Mirifiq, Claudiu, Andrei, Tony Montana, Alessio, Torpyla, Adina, Vlad - 5 puncte
5.Zaru, Intermilano.ru, Ovi Jeco, Sergiu, Bebe - 4 puncte
6.Mishu, Dj Lima, Gigi - 3 puncte

Clasament general

1. Vale_Axente - 85 de puncte
2. Seby, Tibi - 82 de puncte
3. Deki - 75 de puncte
4. Bodyky, Edinho, BB - 74 de puncte
5. Ionuţ - 73 de puncte
6. Speedy, SaintSylveszter - 71 de puncte
7. Dj Lima, Cosmin07 - 70 de puncte
8. Zaru, Alex21 - 69 de puncte
9. Radurizan - 68 de puncte
10.Mishu - 66 de puncte
11.Ovi Jeco, Intermilano.ru, Gumitza - 65 de puncte
12.Mirifiq, Nerazzurr, Cristy - 63 de puncte
13.Dan - 62 de puncte
14.Slayer - 58 de puncte
15.Adina - 57 de puncte
16.Ana - 53 de puncte
17.Vlad - 47 de puncte
18.Gigi - 46 de puncte
19.Beniono - 45 de puncte
20.Droncr - 44 de puncte
21.Claudiu - 43 de puncte
22.Sergiu - 42 de puncte
23.WooZie - 35 de puncte
24.Alessio - 31 de puncte
25.Andrei - 26 de puncte
26.GxG - 22 de puncte
27.Gorge, Dl Muresan - 19 puncte
28.Cosmininter - 17 puncte
29.Marius - 14 puncte
30.Darius - 13 puncte
31.Pavel - 12 puncte
32.Torpyla - 8 puncte
33.Daniel Dinca - 6 puncte
34.Alexutzu', Lucian, Tony Montana - 5 puncte
35.Pazzo, Bebe - 4 puncte.

PREVIEW INTER - LECCE

2011-12-21T12:56:00.000+02:00

E un meci acasă împotriva echipei de pe ultimul loc. În orice situaţie s-ar afla Inter, greu îmi pot imagina un alt rezultat în afară de victorie. O victorie care ne-ar face sărbătorile mai liniştite şi ar confirma panta ascendentă pe care se află elevii lui Ranieri. Dacă vom avea parte şi de ceva spectacol, ar fi deja ca şi cum ar fi venit Moşu'.

Sigur, Ranieri nu e un simplu fan şi, atunci când vine în faţa presei, trebuie să spună acelaşi clişee: „Lecce nu merită să fie pe ultimul loc. Deşi a luat doar un punct în ultimele trei meciuri, a marcat de şapte ori. Are jucători rapizi pe contraatac, aşa că avem nevoie de inteligenţă tactică pentru a nu avea emoţii”. Ce nu spune însă tehnicianul nerazzurrilor este că va juca împotriva echipei cu cea mai slabă apărare din Serie A (29 de goluri primite) şi care are o listă impresionantă de indisponibilităţi înaintea meciului de pe Meazza.

Carrozzieri este suspendat, Julio Sergio, Benassi, Esposito, Giandonato, Mesbah, Ofere şi Bertolacci sunt accidentaţi, Strasser s-a antrenat separat şi este incert, în timp ce Tomovic şi Obodo abia au revenit la pregătiri, după o perioadă în care au avut diverse probleme medicale. Nici cura Serse Cosmi, chemat să rezolve o situaţie dificilă nu dă semne că ar funcţiona, salentinii continuând să fie principala favorită la retrogradare în acest sezon. Nici măcar faptul că singurele victorii ale lui Lecce în campionat au fost obţinut pe terenuri străine, pentru că acestea au venit în faţa unor rivale directe în lupta pentru supravieţuire, Bologna şi Cesena.

Cu alte cuvinte, niciun alibi în cazul unui pas greşit.

Pentru ultimul meci al anului, Ranieri pare decis să păstreze formula care a început la Cesena, cu o singură modificare: Samuel în locul lui Ranocchia. Totuşi, nu este exclus nici ca Thiago Motta, care a acuzat ceva probleme la genunchi după partida din weekend, să fie menajat, ceea ce ar putea duce ori la trecerea lui Zanetti în centru şi revenirea printre titulari a lui Faraoni, ori la o nouă prezenţă din primul minut a lui Poli, de această dată pe un post cu care este familiarizat. Un alt dubiu îl reprezintă numele partenerului lui Pazzini în atac, cu Milito fiind şi de această dată favorit în faţa lui Forlan.

Un ultim efort pe 2011, un an nici prea-prea, nici foarte-foarte, apoi vom putea să discutăm despre 2012. După meciul din această aseară vom vedea şi cum o vom face: liniştiţi şi optimişti sau nervoşi şi pesimişti.

LOTUL PENTRU MECIUL CU LECCE

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Ramiro Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Coutinho

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Forlan, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Zanetti, Thiago Motta, Cambiasso, Coutinho - Milito, Pazzini.

CESENA - INTER 0-1. CU FUNDAŞII LA ATAC

2011-12-19T17:19:00.000+02:00

Fundaşul dreapta a centrat perfect pentru unul dintre fundaşii centrali, iar acesta, profitând de lipsa marcajului şi de ieşirea greşită a lui Antonioli, a marcat golul celui de-al treilea succes consecutiv în campionat pentru Inter. Rămânem la cifra trei, pentru că ultimele trei goluri ale nerazzurrilor aparţin apărătorilor. Dacă adăugăm şi parada lui Julio Cesar (să nu o uităm nici pe cea de la Genova!), devine tot mai clar că defensiva ne-a câştigat meciurile din ultima vreme. Dar asta parcă decidea campionate, nu?

Trei victorii consecutive fără gol primit, cinci din ultimele şase meciuri de campionat câştigate, echipe precum Napoli şi Roma aflate mai jos în clasament. Ba chiar, într-o ierarhie inedită, cea în care ne-am imagina că Serie A a început de numai şase etape, Inter ar fi lider. Unii ar putea spune că este cea mai în formă echipă din Italia. Din păcate, atunci când îi vezi în fiecare săptămână pe nerazzurri, îţi dai seama că nu este suficient să citeşti nişte cifre, pentru că şi acestea te pot înşela.

Să spunem că Inter încă este în criză ar fi poate prea mult. Dar, cu siguranţă, nici bine nu s-a făcut. Jocul continuă să sufere, să fie imprecis şi confuz, absenţa lui Sneijder este parcă mai vizibilă de la un meci la altul, atacanţii au intrat într-o gaură neagră de unde nu mai pot ieşi, Ranieri continuă cu unele decizii aiuritoare, care nu fac altceva decât să trezească zâmbete amare şi să determine o nouă porţie de haz de necaz. Însă chiar şi în aceste condiţii, tehnicianul nerazzurrilor a reuşit cumva să readucă echipa pe linie de plutire, cu acelaşi punctaj ca şi în 2010 după 15 etape. Şi nu trebuie uitat că anul ăsta am avut parte de coşmarul Gasperini şi nici nu am mai beneficiat de aportul lui Eto'o. O realizare care îl îndreptăţeşte pe Ranieri să vină la conferinţa de presă şi să spună că „este nevoie de jucători rapizi”, fără ca Moratti să reacţioneze la fel ca în cazul lui Rafa Benitez. O mişcare inteligentă a omului de pe bancă. Practic, el a spus ceea ce ştiam deja cu toţii: Am făcut tot ce am putut cu actualul lot, pentru mai mult este nevoie de întăriri. Dacă nu se va întâmpla asta, suporterii vor avea un motiv în plus să arate cu degetul spre Moratti.

Ranieri nu a renunţat la 4-4-2 nici la Cesena, cu Maicon revenit pe dreapta, cu Ranocchia în locul lui Samuel, menajat, cu Zanetti la mijloc, pe postul unde Faraoni, exilat în tribună (!!!) alături de Poli şi Castaignos, a dat satisfacţie în ultima perioadă şi cu mezinul brazilian Coutinho revenit ca titular, pe stânga, acolo unde a făcut un meci excelent împotriva Fiorentinei, lucru care nu s-a mai repetat însă şi ieri. În ciuda unui început încurajator, cu două bune ocazii pentru Cambiasso şi Nagatomo, Cesena a confirmat momentul bun, care coincide cu venirea lui Arrigoni, şi a reuşit să echilibreze ostilităţile.

Prima repriză s-a încheiat fără goluri şi fără mari şanse, în afară de cele două ratări amintite mai sus, fiind de remarcat doar şutul lui Candreva, la care Julio Cesar a avut răspuns, intervenţie care dovedeşte revenirea sa la nivelul pe care-l cunoaşteam cu toţii. Debutul părţii secunde a arătat aceleaşi lacune fizice obişnuite ale nerazzurrilor, puşi în dificultate de accelerările gazdelor, la care Candreva şi Eder au reprezentat un pericol permanent. Din fericire, Lucio a prins din nou o zi foarte bună şi a acoperit şi găurile născute din nesiguranţa lui Ranocchia, acesta din urmă revanşându-se însă cu reuşita din minutul 63, care s-a dovedit în cele din urmă decisivă.

Finalul a fost plin de emoţii, Cesena căutând cu disperare egalarea, în timp ce Inter a reuşit în puţine momente să ţină de minge şi să împingă jocul departe de propria poartă. La fel ca pe Marassi, Julio Cesar a făcut „un miracolo” pentru a păstra rezultatul, de această dată în faţa lui Ghezzal, înainte ca Stankovic să fie blocat de Antonioli în tentativa sa de a închide definitiv meciul. Apoi a venit fluierul izbăvitor al arbitrului, care a pecetluit un nou succes adus mai mult de determinare, decât de un plan bine pus la punct. Să ne bucurăm! Sau nu?

Cesena - INTER 0-1 (Ranocchia 63)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Ranocchia, Nagatomo - Zanetti, Thiago Motta, Cambiasso, Coutinho (Obi 46) - Pazzini (Forlan 82), Milito (Stankovic 89)

Cesena: Antonioli - Comotto, Von Bergen, Rodriguez, Lauro (Benalouane 88) - Parolo, Guana, Ceccarelli (Ghezzal 68) - Mutu, Candreva - Eder (Bogdani 67).

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 41 - 59
Şuturi la/pe poartă: 17/4 - 12/2
Baloane jucate: 527 - 728
Pase reuşite %: 56,7 - 66,5
Faulturi comise: 12 - 9
Cornere: 5 - 8

Baloane recuperate: Lucio 35, Parolo 27, Cambiasso 22
Pase reuşite: Thiago Motta 87, Cambiasso 67, Maicon 60
Şuturi: Candreva 5, Parolo 4, Pazzini 3, Ceccarelli 3.

PRONO: EDINHO, ÎNVINGĂTORUL MORAL AL ETAPEI

2011-12-19T14:45:00.001+02:00

Deşi împarte victoria de etapă cu subsemnatul, Edinho poate fi considerat învingătorul moral al etapei, pentru că şi-a trimis pronosticurile după desfăşurarea primului meci, ceea ce înseamnă că, practic, a ratat doar două rezultate, spre deosebire de mine, care am greşit la trei dintre partide.

Victoria noastră nu schimbă prea multe în clasamentul general, acolo unde trio-ul Vale_Axente, Seby şi Tibi continuă să aibă un avans liniştitor. Altfel, Deki, fratele meu, vin după tine! :P

Clasament etapa a 16-a

1.Ionuţ, Edinho - 7 puncte
2.Zaru, Dj Lima, Deki, Bodyky, Cristy, Cosmin07 - 6 puncte
3.Dan, Beniono, BB, Gumitza, Vale_Axente, Mishu, Seby, Tibi, Intermilano.ru - 5 puncte
4.Mirifiq, Sergiu, Radurizan, Alex21, Speedy, SaintSylveszter - 4 puncte
5.Claudiu, GxG - 2 puncte

Clasament general

1. Vale_Axente - 77 de puncte
2. Seby - 76 de puncte
3. Tibi - 75 de puncte
4. Deki, Bodyky, Edinho - 69 de puncte
5. BB, Dj Lima - 67 de puncte
6. Ionuţ - 66 de puncte
7. Speedy, Zaru - 65 de puncte
8. SaintSylveszter, Cosmin07 - 64 de puncte
9. Mishu - 63 de puncte
10.Alex21 - 62 de puncte
11.Ovi Jeco, Intermilano.ru - 61 de puncte
12.Radurizan - 60 de puncte
13.Gumitza, Mirifiq - 58 de puncte
14.Nerazzurr, Dan - 55 de puncte
15.Adina - 52 de puncte
16.Slayer - 50 de puncte
17.ParcătotAna - 47 de puncte
18.Beniono - 45 de puncte
19.Droncr - 44 de puncte
20.Gigi - 43 de puncte
21.Vlad - 42 de puncte
22.Claudiu, Sergiu - 38 de puncte
23.WooZie - 29 de puncte
24.Alessio - 26 de puncte
25.GxG - 22 de puncte
26.Andrei - 21 de puncte
27.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
28.Cosmininter - 17 puncte
29.Darius - 13 puncte
30.Pavel - 12 puncte
31.Marius - 8 puncte
32.Alexutzu', Lucian - 5 puncte
33.Pazzo - 4 puncte
34.Torpyla - 3 puncte.

Ok, ultima etapă din acest an este cea care ar fi trebuit să fie prima a sezonului, însă a fost anulată din cauza grevei. Aşadar, dacă vreţi, aruncaţi un ochi pe ce aţi pronosticat în august şi, dacă acum vedeţi lucrurile altfel, puteţi să vă schimbaţi opţiunile. În cazul în care vă păstraţi predicţiile, nu este nevoie să le treceţi şi aici.

Vă reamintesc doar că etapa va debuta marţi, la ora 19, cu meciul Siena - Fiorentina.

Program etapa 1

Siena - Fiorentina
Cagliari - Milan
Napoli - Genoa
Atalanta - Cesena
Bologna - Roma
Inter - Lecce
Lazio - Chievo
Novara - Palermo
Parma - Catania
Udinese - Juventus

PREVIEW CESENA - INTER

2011-12-18T10:15:00.000+02:00

Inter merge astăzi la Cesena (ora 16, în direct la Digi Sport 1), un teren unde a pierdut o singură dată, în 1983, în Cupa Italiei, având ca obiectiv a treia victorie consecutivă în Serie A, care ar confirma revirimentul din ultima perioadă.

Nu vă lăsaţi însă păcăliţi de faptul că nerazzurrii vor juca pentru prima oară după multă vreme împotriva unei echipe care ocupă o poziţie inferioară în campionat şi care are un golaveraj mai slab. De la venirea lui Daniele Arrigoni, Cesena dă semne de viaţă, impunându-se de trei ori în ultimele patru partide de Serie A, la care se adaugă şi calificarea în optimile de finală ale Cupei Italiei, după un 3-0 convingător în faţa celor de la Gubbio. Întâmplător sau nu, revenirea formaţiei din Emilia-Romagna coincide cu momentul favorabil traversat de Adrian Mutu, autorul unei duble cu Genoa şi a golului care a adus cele trei puncte la Palermo, primul eşec pe teren propriu al sicilienilor în actuala stagiune.

„Această echipă a Cesenei are multă calitate, jucătorii săi aleargă ca nişte nebuni şi sunt sigur că ne vor crea multe dificultăţi. Îi respect foarte mult, pentru că au câţiva fotbalişti buni. Pe Mutu chiar l-am antrenat când eram la Chelsea. Îl ştiu de ce este capabil. Însă trebuie să ne continuăm evoluţiile din ultimele meciuri. Nu ne va fi deloc uşor, dar, de asemenea, nici lor nu le va fi uşor”, a declarat Ranieri la conferinţa de presă care a prefaţat partida din această după-amiază.

Pentru confruntarea cu Mutu&co, Ranieri se va putea baza din nou pe Maicon, Ranocchia şi Stankovic, însă probabil doar primul va fi titular, în timp ce Forlan a mai adăugat câteva zile de antrenamente normale şi ar putea (ar trebui?) să înceapă din primul minut, mai ales că în timpul scurt petrecut pe teren la Genova prezenţa sa s-a făcut simţită.

Deşi are la dispoziţie mai multe soluţii, Ranieri nu pare dispus să renunţe la modulul 4-4-2 folosit în ultima vreme („Ne ajută să ocupăm bine toate zonele terenului şi am beneficiat de jucători capabili să se exprime bine”), mai ales că Sneijder, despre care tehnicianul nerazzurrilor a declarat că nu poate juca decât ca trequartista, este în continuare indisponibil. Apărarea este bătută în cuie, revenirea lui Maicon şi recentele evoluţii solide ale cuplului Lucio-Samuel, dar şi ale lui Nagatomo eliminând practic orice dubiu în privinţa liniei de patru din defensivă.

La mijloc, tandemul central Cambiasso-Thiago Motta este aproape sigur, în timp ce Zanetti probabil va ocupa flancul stâng, lăsându-i pe puştii Alvarez şi Faraoni să se lupte pentru titularizare pe dreapta, cu argentinianul pornind ca favorit. Un semn de întrebare şi pentru linia de atac, unde Ranieri trebuie să decidă care Diego va face pereche cu Pazzini.

„Suntem într-o formă bună. Dacă nu am fi fost, nu am fi reuşit să facem jocul pe care l-am făcut cu Genoa. Duminică trebuie să facem acelaşi lucru, să găsim o continuitate. Jucătorii sunt determinaţi şi au reuşit să regăsească drumul cel bun”, a spus Ranieri, ca un fel de concluzie.

Formă bună, determinare şi continuitate. Exact ceea ce aştept astăzi din partea Interului.

LOTUL PENTRU MECIUL CU CESENA

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Javier Zanetti, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Dejan Stankovic, Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Coutinho

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Forlan, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipe probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Alvarez, Cambiasso, Thiago Motta, Zanetti - Forlan, Pazzini.

INTER - MARSEILLE ÎN OPTIMILE LIGII CAMPIONILOR: ALLEZ ÎN SFERTURI!

2011-12-16T21:32:00.000+02:00

Olympique Marseille; Anul înfinţării: 1899; Culori: alb-bleu; Stadion: Velodrome (60.000 de locuri); Preşedinte: Vincent Labrune; Antrenor: Didier Deschamps; Principalii jucători: Steve Mandanda, Souleymane Diawara, Nicolas Nkoulou, Alou Diarra, Lucho Gonzalez, Mathieu Valbuena, Loic Remy, Andre şi Jordan Ayew; Palmares: 10 titluri naţionale, 10 Cupe ale Franţei, 2 Cupe ale Ligii, 2 Supercupe ale Franţei, 1 Liga Campionilor; Cum s-a calificat: Locul 2 în grupa F, după 0-1 şi 0-0 cu Arsenal, 1-0 şi 0-1 cu Olympiakos şi 3-0 şi 3-2 cu Borussia Dortmund.

Nu luaţi titlul ca o dovadă de aroganţă, pentru că nu consider calificarea deja câştigată, ci ca un îndemn. Rămân la părerea că Basel era cel mai potrivit adversar pentru Inter, dar asta nu înseamnă că mă tem de Marseille sau că nerazzurrii au o misiune imposibilă. Din contră, în condiţii normale, această dublă nu poate avea decât o învingătoare. Şi nu la echipa lui Deschamps mă refer.

Va fi pentru doar a doua oară când Inter şi Marseille se vor afla faţă în faţă şi, oarecum surprinzător, tradiţia este de partea francezilor. În sezonul 2003-2004, în sferturile de finală ale Cupei UEFA, nerazzurrii, conduşi de pe bancă de Zaccheroni şi cu nume ca Adani, Gamarra, Farinos sau Karagounis pe teren, pierdea ambele manşe cu Olympique, o echipă în care strălucea Didier Drogba şi care avea să ajungă în ultimul act al competiţiei.

De altfel, Marseille este singura formaţie din Hexagon care a reuşit să o elimine pe Inter în confruntările continentale. În precedentele 24 de dueluri europene cu francezii, nerazzurri au obţinut 11 succese şi 7 remize, fiind învinşi de şase ori. Cea mai recentă, este dubla din acest sezon cu Lille, din faza grupelor, când elevii lui Ranieri au obţinut două victorii.

De cealaltă parte, nici OM nu stă rău împotriva italienilor. 6 victorii, 5 remize şi 5 înfrângeri, cu patru calificări din cinci duble, singura eliminare fiind suferită în Cupa Campionilor, în ediţia 1972-1973, în faţa lui Juventus. Însă, probabil cel mai cunoscut duel direct dintre Marseille şi formaţiile din Serie A este cel cu AC Milan din finala Ligii Campionilor din 1993, decis de golul lui Basile Boli.

Nu va fi primul duel direct nici pentru cei doi antrenori. Curioasă coincidenţă, Ranieri şi Deschamps s-au întâlnit tot în sezonul 2003-2004, pe când se aflau la Chelsea, respectiv AS Monaco, în semifinalele Ligii Campionilor, când echipa din Principat a avut câştig de cauză, în urma unui succes cu 3-1 pe teren propriu şi a unui 2-2 în Anglia, după ce londonezii au condus la un moment dat cu 2-0.

„Va fi un meci mare, nu doar între Inter şi Marseille, dar şi între mine şi Deschamps, care m-a eliminat în 2004, când el era la Monaco, iar eu la Chelsea”, a fost prima reacţie a lui Ranieri la aflarea rezultatelor tragerii la sorţi, dovedind că eşecul din urmă cu şapte ani şi jumătate a lăsat urme. Tehnicianul nerazzurrilor a evitat însă să vorbească despre şansele de calificare: „Cele două echipe sunt de valori egale, o să vă spun dacă sunt mulţumit de ceea ce am primit după cele două partide. Este important să vedem cum vom fi la ora confruntării din punct de vedere fizic şi mental, pentru că, altfel, suntem capabili să învingem pe oricine”.

Nu împărtăşesc opinia lui Ranieri că Inter şi Marseille sunt de valori egale. Cred că, în ciuda momentului dificil, încă suntem superiori francezilor, care au avut un sezon aproape la fel de zbuciumat ca al nerazzurrilor. Deschamps şi ai lui au avut un debut de campionat sub orice critică, doar 3 puncte în primele şase etape, antrenorul de 43 de ani riscând să fie demis. A fost însă salvat de parcursul bun din Liga Campionilor şi de un oarecare reviriment în Ligue 1, unde Olympique se află pe locul 8, la 11 puncte în spatele liderului Montpellier.

Cu toate acestea, situaţia continuă să fie destul de instabilă pe Velodrome, argentinianul Lucho Gonzalez dorind să plece, iar Gignac fiind indisponibil pentru mai multă vreme din cauza unei accidentări. Deschamps va avea o problemă în plus în luna ianuarie, când este programată Cupa Africii, ceea ce înseamnă că fraţii Andre şi Jordan Ayew nu vor putea fi folosiţi. Rămâne însă destulă calitate pentru antrenorul francez, care beneficiază de jucători precum Nicolas Nkoulou, Alou Diarra, Mathieu Valbuena sau Loic Remy.

„Exista o şansă destul de mare de a întâlni un nume important al fotbalului european, iar Inter este unul dintre ele, chiar dacă se află într-un moment dificil după un debut slab de sezon. Trebuie să vedem forma în care vor fi la sfârşitul lui februarie, când probabil vor avea toţi jucătorii importanţi la dispoziţie. Va fi o dublă emoţionantă, mai ales că vom juca pe unul dintre cele mai frumoase stadioane din Europa. Cu siguranţă, va fi şi un duel tactic, ţinând cont că vom întâlni o echipă italiană, şi nu trebuie să uităm forţa lor ofensivă, unde sunt jucători ca Pazzini, Forlan, Zarate, Milito sau Sneijder”, a spus Deschamps.

Fostul căpitan al naţionalei Franţei nu prea a nimerit-o când a adus vorba de atacul Interului, aflat într-o criză prelungită, dar sperăm ca până în februarie lucrurile să intre pe făgaşul normal şi să-i dăm motive reale pentru a se teme. Totuşi, cu sau fără atacanţi în formă, calificarea reprezintă un obiectiv realizabil.

Meciul tur va avea loc în Franţa, pe 22 februarie, în timp ce partida retur este programată pe 13 martie.

LIGA CAMPIONILOR, OPTIMI DE FINALĂ

Olympique Lyon - APOEL Nicosia
Napoli - Chelsea
AC Milan - Arsenal
FC Basel - Bayern Munchen
Bayer Leverkusen - FC Barcelona
TSKA Moscova - Real Madrid
Zenit St. Petersburg - Benfica
Ol. Marseille - INTER MILANO

DE CE VREAU BASEL ÎN OPTIMILE LIGII CAMPIONILOR?

2011-12-16T10:25:00.001+02:00

Basel, Lyon, Leverkusen, Marseille, Zenit. Acestea sunt cele cinci echipe din care se va alege adversara Interului din optimile de finală ale Ligii Campionilor, la tragerea la sorţi care va avea loc astăzi. Din punctul meu de vedere, indiferent de numele care va ieşi din urnă, elevii lui Ranieri nu vor avea calificarea asigurată, astfel că alegerea mea s-a redus mai mult la „cu cine nu vreau să jucăm?”.

Nu vreau Zenit pentru iarna rusească şi Spaletti, care ne cunoaşte bine şi abia aşteaptă să ne facă o „bucurie”. Nu vreau Lyon şi Marseille, pentru că francezii sunt mereu imprevizibili. Nu vreau Leverkusen pentru că, în ciuda unui sezon nici prea-prea, nici foarte-foarte în Bundesliga, nemţii rămân nemţi, iar amintirile din dubla cu Schalke încă mă chinuiesc. Aşa că rămâne Basel.

De ce elveţienii?

-Pentru că eliminarea lui Manchester United a venit mai mult din cauza unui blocaj al englezilor, decât a valorii elveţienilor. Nu vreau să le scad din merite sau să-i subevaluez, dar ceea ce s-a întâmplat în grupa C se întâmplă odată la zece ani. Sau la şase, din punctul de vedere al lui Sir Alex.

-Pentru că, în ciuda calificării spectaculoase, Basel nu are experienţă la nivelul la care a ajuns Liga Campionilor. Şi da, experienţa contează, pentru că aşa a câştigat Interul grupa din care a făcut parte.

-Pentru că tradiţia este de partea nerazzurrilor, care au jucat o singură dată cu Basel, în preliminariile Ligii Campionilor, ediţia 2004/05, când au remizat în Elveţia (1-1) şi au câştigat cu 4-1 la Milano.

-Pentru că, în ciuda problemelor sale, fotbalul italian încă este superior celui elveţian.

-Pentru că au numele cel mai puţin sonor din lista posibililor adversari. Cel mai simplu motiv.

GOLURI MEMORABILE (25): NICOLA BERTI VS. CASINO SALZBURG

2011-12-15T17:17:00.003+02:00

Coborâm în timp până în 1994, pe 26 aprilie, când, în Austria, s-a jucat prima manşă a finalei Cupei UEFA. Inter, o echipă aflată în suferinţă în Serie A, încerca să-şi salveze sezonul cenuşiu cu trofeul pe care îl cucerise în premieră cu trei ani înainte. Adversarul era surprinzătoarea Casino Salzburg, care ajunsese în ultimul act după ce lăsase acasă echipe precum Sporting Lisabona, Eintracht Frankfurt sau Karlsruher SC. Partida tur s-a jucat la Viena, pe stadionul Ernst Happel (fost Prater), arena pe care nerazzurrii au câştigat prima Cupă a Campionilor din palmaresul lor, în 1964, şi a fost decisă de golul lui Nicola Berti din minutul 35, după ce Ruben Sosa a executat surprinzător o lovitură liberă din partea dreaptă.

GENOA - INTER 0-1. WORK IN PROGRESS

2011-12-14T16:42:00.000+02:00

Al doilea meci consecutiv fără gol primit, a patra victorie în ultimele cinci partide de campionat şi al doilea meci la rând cu Nagatomo marcator. Inter bate cu 1-0 la Genova şi urcă până pe locul 7, cu perspective mai bune, dacă va câştiga 6 puncte din următoarele dueluri, cu Cesena şi Lecce. Dar lucrurile sunt încă departe de a fi măcar aproape rezolvate.

Un singur gol a fost suficient pentru a aduce victoria nerazzurrilor, în faţa unui adversar a cărui principală armă ofensivă, Rodrigo Palacio, a lipsit şi, din acest motiv, a făcut din închiderea oricărui spaţiu spre propria poartă şi conservarea unei remize obiectivul numărul 1. Malesani a aglomerat centrul terenului, o decizie care s-a dovedit iniţial inspirată, pentru că, lipsită de armele ofensive Maicon şi Sneijder şi de capacitatea lui Alvarez sau Coutinho de a produce un moment deosebit, Inter a suferit teribil în prima repriza.

Nicio surpriză, în condiţiile în care Faraoni a părut că nu colaborează cu Zanetti la fel de bine cum a făcut-o cu trei zile mai devreme cu Maicon, în timp ce, pe celălalt flanc, Poli, aflat la debutul absolut în nerazzurro, a evoluat pe un post cu care nu este familiarizat, deşi prima impresie pe care a lăsat-o per total este una pozitivă. Pentru ca tabloul să fie complet, Milito a continuat să dea senzaţia că nu poate face nimic bine (cred că în perioada asta nu ar putea marca nici măcar cu mâna), iar Pazzini a primit prea puţine baloane.

Chiar şi aşa, Inter putea intra la vestiare în avantaj, dacă Samuel şi Milito ar fi reuşit să înscrie la marea ocazie pe care au avut-o la aceeaşi fază, iar Nagatomo ar fi avut mai mult noroc la centrarea lui Lucio şi ar fi trebuit să aibă un om în plus, dar Luca Banti nu a dictat nici măcar fault la duelul dintre Granqvist şi Milito, la care argentinianul a fost clar doborât de adversarul său în momentul în care scăpase singur spre poarta lui Frey.

La pauză, Ranieri a renunţat la ştersul Faraoni pentru un plus de inventivitate, introducându-l pe Alvarez, însă primul moment fierbinte a venit la poarta lui Julio Cesar. Granqvist a marcat după o lovitură liberă din partea stânga, dar golul a fost anulat, dintr-un motiv de care încă nu sunt sigur. Personal, nu mi s-a părut nici fault în atac, nici offside. Totuşi, nu insist prea mult, pentru că, în mod normal, genovezul nu ar fi trebuit să mai fie pe teren după episodul de care am amintit mai sus, aşa că sunt de părere că suntem în regulă.

În debutul părţii secunde, Inter a arătat ca o echipă fără suflu şi care a căzut din nou fizic, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în acest sezon. A fost însă o impresie greşită, în special după golul lui Nagatomo, lovitură de cap din apropiere, în urma centrării date de Alvarez cu o precizie de lunetist, nerazzurrii devenind din ce în ce mai siguri. Ricky ar fi putut face 2-0, dar şutul său din alergare a lovit bara, iar odată cu intrarea lui Forlan, care i-a luat locul unui Milito ovaţionat la scenă deschisă de întregul Marassi, am avut parte şi de un plus de viziune în ofensivă. Revenit după o pauză de două luni, uruguayanul a făcut în 10-11 minute suficient de mult încât să ne facă să sperăm că atacul nostru nu va mai suferi atât de mult în viitorul apropiat.

Finalul a adus şi o oarecare replică a gazdelor, cu Marco Rossi şutând pentru prima oară către poarta lui Julio Cesar în minutul 80 şi cu Miguel Veloso fiind aproape de o egalare pe care Genoa nu ar fi meritat-o. Din fericire, deşi s-a plictisit 90 de minute, Giulione a răspuns prezent în singurul moment în care trebuia să o facă, securizând astfel o victorie vitală.

Spuneam la început că trebuie să ne bucurăm cu măsură, pentru că nu putem considera lucrurile deja rezolvate. Sigur, dacă ne uităm la clasament, nu putem să nu remarcăm că săptămâna trecută pe vremea asta eram puţin peste linia care asigură supravieţuirea, iar acum ne-am apropiat de zona cupelor europene. În ciuda a doua victorii consecutive, fără gol primit şi, poate mai important, cu puţine şanse oferite adversarilor, jocul Interului încă suferă, în special din punct de vedere ofensiv, lipsa lui Sneijder şi Maicon dovedindu-se de fiecare dată apăsătoare.

Până acum, Ranieri a găsit de bine de rău soluţia în acest clasic 4-4-2, dar în momentul în care lipseşte un jucător de creaţie, capabil să scoată adversari din joc prin dribling şi să verticalizeze, jocul suferă cumplit. Odată cu reintrările lui Maicon şi Forlan şi, sperăm, trecerea lui Poli în centru, lucrurile ar trebui să se îmbunătăţească, în aşteptarea lui Sneijder, adevăratul creier al acestei echipe.

Apropos de Poli, aşa cum am zis şi mai sus, prima impresie este una pozitivă. Din păcate, l-am văzut jucând unde nu este locul său şi unde probabil dă un randament undeva la 50%. Jucătorul împrumutat de la Sampdoria are determinarea specifică unui mijlocaş central, mişcările unui mijlocaş central, iar folosirea sa în stânga este cu atât mai curioasă cu cât nici nu este stângaci, nici nu posedă tehnica şi viteza unui Coutinho, de exemplu, care poate intra în centru prin dribling şi să finalizeze cu şut sau să ofere un assist pentru atacanţi.

Cu siguranţă, acest Inter este „work in progress”, dar Ranieri şi elevii săi au luat o nouă porţie de încredere şi şi-au câştigat dreptul la o altă perioadă de linişte. Situaţia va fi şi mai bună în cazul în care meciurile cu Cesena şi Lecce vor aduce 6 puncte, dacă piesele importante vor reuşi să scape de accidentări, dacă puştii vor continua să aducă plusul de entuziasm şi prospeţime şi dacă în mercato nu se va mai acţiona doar după ureche, ci după nevoile echipei.

Dacă un pitic de nici 1,70 reuşeşte să aducă 3 puncte vitale printr-un gol cu capul, un club uriaş nu are cum să nu reuşească să se ridice, nu-i aşa?

Genoa - INTER 0-1 (Nagatomo 68)

Inter: Julio Cesar - Zanetti, Lucio, Samuel, Nagatomo - Faraoni (Alvarez 46), Thiago Motta, Cambiasso, Poli (Obi 69) - Milito (Forlan 81), Pazzini

Genoa: Frey - Dainelli, Granqvist, Kaladze, Moretti - Mesto, Rossi, Veloso, Merkel (Caracciolo 75), Constant (Jankovic 60) - Ze Eduardo (Pratto 51).

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 44 - 56
Şuturi la/pe poartă: 4/2 - 15/8
Baloane jucate: 501 - 614
Pase reuşite %: 57,9 - 67,8
Faulturi comise: 10 - 15
Cornere: 6 - 4

Baloane recuperate: Kaladze 26, Lucio 23, Samuel 23
Pase reuşite: Thiago Motta 64, Samuel 48, Cambiasso 48
Şuturi: Pazzini 3, Milito 3, Rossi 2, Nagatomo 2, Poli 2.

PREVIEW GENOA - INTER

2011-12-13T13:40:00.000+02:00

Sper că băieţii noştri nu au rău de înălţime, pentru că dacă vor câştiga la două goluri diferenţă restanţa cu Genoa din această seară (ora 21:45, în direct la Digi Sport 2) vor urca pe locul 6 al clasamentului din Italia.

„O victorie la Genova nu reprezintă nimic în particular, ci doar că vom obţine alte trei puncte. Nu există un punct de cotitură, ştiţi cu toţii ce cred despre acest lucru”, a declarat Ranieri, conştient probabil de inconstanţa elevilor săi din acest sezon şi de faptul că este nevoie de mai mult de un rezultat pozitiv pentru a ieşi din criză, deşi Zanetti a anunţat finalul ei după succesul cu Fiorentina.

Pentru meciul de pe Marassi, Ranieri a decis să nu-l forţeze pe Maicon, neconvocat, care abia a revenit după o lungă accidentare, o decizie de înţeles în condiţiile în care Il Capitano Zanetti şi-a ispăşit etapa de suspendare, iar Faraoni a confirmat că reprezintă o soluţie nu doar de moment. În schimb, Milito se numără printre cei 22 de jucători deplasaţi la Genova, iar presa italiană scrie că are mari şanse de a evolua din primul minut, în timp ce Forlan se va afla pe bancă. Ar fi primul meci pe care Il Principe l-ar juca împotriva fostei sale formaţii pe Marassi de când s-a transferat la Milano, în 2009.

Pe principiul echipa învingătoare nu se schimbă, dar şi pentru că lista indisponibililor este în continuare impresionantă, Ranieri va trimite pe teren acelaşi 11 care a învins în weekend Fiorentina, singura schimbare fiind prezenţa lui Zanetti pe flancul drept al apărării în locul menajatului Maicon.

La fel ca şi Inter, echipa lui Malesani vrea să confirme victoria din weekend, obţinută la Siena şi venită după două eşecuri consecutive fără gol marcat. Genoa are însă şi ea probleme de lot, golgheterul Palacio, alături de Antonelli, Bovo şi probabil viitorul interist Kucka urmând să lipsească în această seară. Dar chiar şi aşa, grifonii au câteva arme importante. Portughezul Miguel Veloso este în creştere faţă de sezonul precedent, chilianul Jorquera pare un prospect interesant în timp ce Caracciolo şi-a cam făcut un obicei din a ne face zile negre.

În timpul conferinţei de presă de ieri, Ranieri a reafirmat că are încredere că elevii săi pot depăşi momentul dificil: „Această încredere vine din faptul că îi văd zi de zi antrenându-se. Chiar şi astăzi, şedinţa de pregătire a fost un adevărat spectacol”. Hai, nu fiţi zgârciţi! Arătaţi-ne şi nouă!

LOTUL PENTRU MECIUL CU GENOA

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Ramiro Cordoba, Javier Zanetti, Lucio, Luca Caldirola, Walter Samuel, Marco Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Coutinho, Sulley Muntari

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Forlan, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Zanetti, Lucio, Samuel, Nagatomo - Faraoni, Cambiasso, Thiago Motta, Coutinho - Milito, Pazzini.

GOLURILE ANULUI (II): SERIE A

2011-12-13T10:39:00.000+02:00

Aseară am revăzut cele mai frumoase goluri marcate de Inter în 2011 în Liga Campionilor, Supercupa şi Cupa Italiei. Astăzi este rândul celor mai spectaculoase reuşite din a doua jumătate a sezonului trecut în Serie A. De această dată, Sneijder îi ia locul lui Stankovic ca principal protagonist. Din nou, enjoy?

1.Thiago Motta vs. Napoli - Primul gol din 2011 şi primul gol al nerazzurrilor în mandatul lui Leonardo. Motta ş una dintre cele mai frumose reuşite ale sale în nerazzurro.

2.Giampaolo Pazzini vs. Palermo - Pazzo şi detenta sa de baschetbalist, la debutul său pentru Inter, într-unul dintre cele mai frumose meciuri ale sezonului trecut.

3.Samuel Eto'o vs. Bologna - Probabil că mulţi vor suspina la revederea acestei execuţii, amintindu-şi de stagiunea de excepţia a camerunezului.

4.Wesley Sneijder vs. AS Roma - Un gol spectaculos, care anunţa o partidă ce va rămâne clasică în istoria confruntărilor dintre Inter şi Roma.

5.Wesley Sneijder vs. Sampdoria - Reuşita care a deschis drumul Interului spre victorie la Genova şi apoi, la final, primul interviu în italiană al olandezului.

6.Philippe Coutinho vs. Fiorentina - Am văzut sâmbătă că puştiului brazilian îi priesc duelurile cu toscanii. În sezonul trecut a marcat primul său gol în nerazzurro, cu o execuţie din lovitură liberă a la Zico.

7.Wesley Sneijder vs. Lazio - Dacă tot vorbim de lovituri libere, revenim la maestru.

8.Yuto Nagatomo vs. Catania - Ultimul gol înscris de Inter în ediţia trecută de campionat a venit tocmai din Japonia.

PRONO: VALE_AXENTE CÂŞTIGĂ ETAPA ŞI DEVINE LIDER LA GENERAL

2011-12-13T10:02:00.000+02:00

Vale_Axente a ghicit 7 rezultate într-o etapă cu destule surprize şi, mai mult decât atât, a preluat prima poziţie în clasamentul general, acolo unde diferenţa dinter primii trei şi restul participanţilor creşte de la etapă la etapă.

Clasament etapa a 15-a

1.Vale_Axente - 7 puncte
2.Bodyky, Dan, Tibi, Alex21 - 6 puncte
3.Droncr, Dj Lima, Edinho, SaintSylveszter - 5 puncte
4.Claudiu, Deki, Radurizan, Mirifiq, Zaru, Mishu, Nerazzurr, Speedy, Ionuţ, Seby, Cristy, ParcătotAna, Gigi - 4 puncte
5.Ovi Jeco, GxG, Slayer, Gumitza, Intermilano.ru - 3 puncte
6.BB - 2 puncte
7.Cosmin07 - 1 punct

Clasament general

1. Vale_Axente - 72 de puncte
2. Seby - 71 de puncte
3. Tibi - 70 de puncte
4. Deki, Bodyky - 63 de puncte
5. BB, Edinho - 62 de puncte
6. Ovi Jeco, Speedy, Dj Lima - 61 de puncte
7. SaintSylveszter - 60 de puncte
8. Ionuţ, Zaru - 59 de puncte
9. Cosmin07, Mishu, Alex21 - 58 de puncte
10.Intermilano.ru, Radurizan - 56 de puncte
11.Nerazzurr - 55 de puncte
12.Gumitza, Mirifiq, Cristy - 53 de puncte
13.Adina - 52 de puncte
14.Slayer, Dan - 50 de puncte
15.ParcătotAna - 47 de puncte
16.Droncr - 44 de puncte
17.Gigi - 43 de puncte
18.Vlad - 42 de puncte
19.Beniono - 40 de puncte
20.Claudiu - 36 de puncte
21.Sergiu - 34 de puncte
22.WooZie - 29 de puncte
23.Alessio - 26 de puncte
24.Andrei - 21 de puncte
25.GxG - 20 de puncte
26.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
27.Cosmininter - 17 puncte
28.Darius - 13 puncte
29.Pavel - 12 puncte
30.Marius - 8 puncte
31.Alexutzu', Lucian - 5 puncte
32.Pazzo - 4 puncte
33.Torpyla - 3 puncte.

Etapa a 16-a din Serie A va începe sâmbătă, la ora 19, cu meciul Chievo - Cagliari, şi se va încheia tradiţional, duminică seară, când este programată partida Napoli - Roma.

Program etapa a 16-a

Chievo - Cagliari
Fiorentina - Atalanta
Milan - Siena
Catania - Palermo
Cesena - Inter
Genoa - Bologna
Juventus - Novara
Parma - Lecce
Lazio - Udinese
Napoli - Roma

GOLURILE ANULUI (I): LIGA CAMPIONILOR, CUPA ŞI SUPERCUPA ITALIEI

2011-12-12T20:34:00.000+02:00

M-am obişnuit ca la finalul fiecărui sezon şi la sfârşitul fiecărui an să vă invit „la urne”. Nu am de gând să schimb obiceiul şi, astăzi, dau startul retrospectivei lui 2011 cu primele nominalizări pentru golul anului. Cinci bucăţi din Liga Campionilor şi câte una din Cupa şi Supercupa Italiei, cărora le vor urma cele mai frumoase reuşite ale nerazzurrilor în Serie A. Apoi, tradiţionalul sondaj.

Până atunci, sper să revedeţi cu plăcere câteva momente deosebite din ultimele 12 luni. Enjoy!

1.Dejan Stankovic vs. Schalke - Pentru orice om sănătos la cap, acest gol ar fi trebuit să se afle printre cele trei dintre care se va alege golul anului. Dar am aflat încă de anul trecut că „specialiştii” de la FIFA văd altfel. Asta nu ne împiedică însă să ne bucurăm în continuare de această execuţie, chiar dacă meciul respectiv preferăm să-l uităm cât mai repede.

2.Goran Pandev vs. Bayern - În caz că vă era dor de marile seri europene. Însă nu este singurul motiv pentru care ne revedem cu macedoneanul, reuşita sa fiind pe cât de frumoasă, pe atât de importantă.

3.Mauro Zarate vs. TSKA Moscova - Singurul gol de până acum al argentinianului nu a fost doar spectaculos, ci şi important. Reuşita fostului lazial a venit într-un moment dificil, ruşii egalaseră cu câteva secunde înainte, şi a adus o victorie de care era nevoie, după debutul ratat cu Trabzonspor în Liga Campionilor.

4.Giampaolo Pazini vs. Lille - Mă uit mereu cu plăcere la golul ăsta. Îmi arată că încă avem mijloacele de a juca frumos şi a produce momente deosebite.

5.Ricky Alvarez vs. Trabzonspor - Primul gol reuşit de mijlocaşul de 23 de ani în nerazzurro a pecetluit practic calificarea Interului în optimile de finală ale Ligii Campionilor. O reuşită 100% argentiniană.

6.Wesley Sneijder vs. AC Milan - Ignoraţi comentariul. Wes nici nu a plecat, nici gol de portar nu a fost. Doar bucuraţi-vă de execuţia olandezului.

7.Dejan Stankovic vs. Roma - Golul care s-a dovedit decisiv în obţinerea calificării în finala Cupei Italiei. Şi deja am văzut mai sus că reuşitele lui Deki au mereu ceva special.

INTER - FIORENTINA 2-0. CÂND COPIII ÎI AJUTĂ PE BĂTRÂNI

2011-12-11T13:36:00.001+02:00

Vine un moment în care copiii trebuie să aibă grijă de cei bătrâni. Coutinho şi Faraoni au înţeles asta şi au fost cei mai buni de pe teren împotriva Fiorentinei, meciul în care Inter a evitat să se adâncească în criză şi să ajungă la trei meciuri consecutive fără victorie, impunându-se cu un 2-0 fără dubii, care putea fi chiar mai clar cu ceva mai multă atenţie la finalizare.

Cred că deja e vorba de mai mult decât o coincidenţă când ne gândim că ultimele succese ale Interului au fost obţinute datorită evoluţiilor solide reuşite de noul val. Este dovada faptului că această echipă are nevoie de sânge proaspăt, că acesta există şi, că atunci când i se oferă şansa, poate aduce rezultate pozitive. Evident, atunci când spunem tinereţe, spunem lipsă de experienţă şi inconstanţă. Dar experienţa şi constanţa se câştigă jucând cât mai mult. Cel mai bun exemplu este Coutinho. Cu toate limitele sale, în special din punct de vedere fizic, puştiul brazilian a fost ieri singurul capabil să facă lumină în jocul nerazzurrilor.

Trimis în stânga, dar cu libertate de mişcare (prima ocazie a meciului a venit după intrarea sa în centru şi pasa a la Sneijder pentru Pazzini), Coutinho a furat show-ul în prima parte. A avut cea mai clară situaţie de gol, după ce s-a distrat cu distrata apărare viola, şi a oferit assistul pentru deschiderea scorului, ocazie cu care Pazzini a bifat prima sa reuşită a sezonului pe Meazza. Înainte de a fi înlocuit cu Muntari în partea a doua (Ranieri nu eşuează niciodată să trezească zâmbete cu schimbările sale), a fost implicat şi în faza în urma căreia Nagatomo a înscris norocos, punând practic capăt oricăror emoţii.

Şi ce să mai spunem despre Faraoni, care pare să bată tot mai tare cu pumnul în masă şi să-şi ceară titularizarea? Fostul lazial are personalitate, stă bine fizic, nu se teme să ceară mingea, iar colaborarea sa cu Maicon a funcţionat atât de bine încât a dat senzaţia că este deja un veteran al echipei. Din punctul meu de vedere, per total, în ultimele trei meciuri, cele pe care le-a început ca titular, a fost cel mai bun jucător al nerazzurrilor.

Sigur, copiii, dacă îi laşi nesupravegheaţi, mai fac şi boacăne. Aşa că nu trebuie subevaluată importanţa reintrărilor lui Maicon şi Lucio sau evoluţiile solide pe care le-au avut Cambiasso şi Thiago Motta, indiscutabil stăpânii mijlocului terenului în partida de aseară. De asemenea, Nagatomo a arătat probabil pentru prima oară în actualul sezon la fel de sigur ca în cel precedent, iar Pazzini a regăsit după multă vreme drumul spre gol. Momentul dificil nu a trecut însă pentru fostul jucător al Sampdoriei, dovadă că a irosit uşor alte două oportunităţi, dar nimeni nu-i cere să ajungă Gheata de Aur dintr-o dată.

Aşa cum nu ne-a fost ruşine să lovim tare atunci când a fost cazul, la fel nu trebuie să ne ferim acum să ne bucurăm pentru lucrurile bune pe care le-am văzut. Păstrând însă limitele. Inter a întâlnit totuşi un adversar privat de cei mai importanţi jucători ai săi, Montolivo şi Jovetic, şi care oricum a suferit în deplasările din acest campionat, unde a reuşit să înscrie o singură dată, în eşecul de la Torino cu Juventus. Ranieri a spus înaintea meciului că „Interul din 2010 nu mai există”. De acord, dar nerazzurri nici nu au mai avut în faţă Fiorentina care bătea cu 3-0 pe Roma în runda trecută.

Apropos de Ranieri, de această dată mi-a plăcut felul în care a abordat atât meciul, cât şi declaraţiile de după. A refuzat să considere victoria cu trupa lui Delio Rossi punctul de cotitură, conştient probabil că mai e mult până la ieşirea definită din criză. În acest moment, fiecare meci trebuie luat în parte, pe rând, şi tratat, oricât de clişeu sună, ca o finală. Jucătorii accidentaţi îşi revin unul câte unul, puştii încep să confirme, iar un final de an cu 9 puncte din meciurile cu Genoa, Cesena şi Lecce ar oferi un plus de încredere şi perspective încurajatoare pentru partea a doua a sezonului.

Mi-a plăcut Interul cu Fiorentina. A arătat dorinţă de a depăşi momentul dificil, ceva mai multă prospeţime şi faptul că există soluţii. Vreau să văd mai des acest Inter.

INTER - Fiorentina 2-0 (Pazzini 41, Nagatomo 49)

Inter: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Faraoni, Thiago Motta, Cambiasso, Coutinho (Muntari 62) - Pazzini, Milito (Zarate 64)

Fiorentina: Boruc - De Silvestri, Gamberini, Natali, Pasqual - Behrami, Munari (Salifu 52), Lazzari (Kharja 75), Vargas - Ljajic (Silva 65) - Gilardino.

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 53 - 47
Şuturi la/pe poartă: 20/7 - 7/2
Baloane jucate: 601 - 552
Pase reuşite %: 65,9 - 61,7
Faulturi comise: 12 - 12
Cornere: 6 - 2

Baloane recuperate: Lucio 36, Gamberini 30, Cambiasso 27
Pase reuşite: Thiago Motta 51, Cambiasso 46, Lucio 43, Pasqual 43
Şuturi: pazzini 5, Faraoni 4, Nagatomo 4.

PREVIEW INTER - FIORENTINA

2011-12-10T12:56:00.000+02:00

După două înfrângeri consecutive, Inter încearcă în această seară (ora 21:45, în direct pe Digi Sport 2) să revină pe linia de plutire împotriva Fiorentinei, o echipă care pare revitalizată de Delio Rossi şi care vine la Milano cu moralul la cote înalte, în urma victoriei cu 3-0 din etapa trecută în faţa Romei.

Dacă am învăţat ceva din acest sezon, acel lucru este că tradiţia favorabilă nu mai contează. În mod normal, ar trebui să vă spun că, de la revenirea Fiorentinei în Serie A, în 2004, toscanii au pierdut toate meciurile jucate pe Meazza. Dar acum nu ne mai putem lega speranţele de asta. Putem spera însă că revenirile lui Maicon şi Lucio vor avea un efect pozitiv, dar cu siguranţă ne-am fi simţit şi mai bine dacă l-am fi văzut pe teren şi pe Sneijder. Olandezul nu a fost păstrat în lot, preferându-se prudenţa, în urma testelor efectuate ieri de staff-ul medical al nerazzurrilor.

„În condiţiile în care jucăm o dată la trei zile, iar Sneijder a efectuat doar un singur antrenament alături de restul echipei, eu şi medicul am decis că este mai bine să nu riscăm nimic şi să mai amânăm reintrarea sa”, a explicat Ranieri la conferinţa de presă care a prefaţat întâlnirea cu Fiorentina. Ceea ce înseamnă că tehnicianului de 60 de ani nu îi rămân prea multe variante pentru formula de start.

După pauza luată împotriva lui TSKA, Julio Cesar va reveni între buturi, iar Maicon şi Lucio îşi vor relua locurile în defensivă, alături de Samuel (favorit în faţa lui Ranocchia) şi Nagatomo, care profită de accidentarea lui Chivu şi suspendarea lui Zanetti (Cât de ciudat sună asta!). La mijloc, Faraoni probabil va fi confirmat pe partea dreaptă, câştigând-şi locul prin ultimele sale evoluţii, în timp ce Thiago Motta şi Cambiasso vor forma tandemul central. Pe flancul stâng, Alvarez pare să plece cu prima şansă în faţa lui Coutinho. În atac, cea mai logică soluţie o reprezintă perechea Milito-Pazzini, deşi ambii trec prin cel mai greu moment de când se află la Inter.

O altă posibilitate, deşi sunt şanse mici să se întâmple, o reprezintă o aşezare 4-3-1-2, cu Faraoni ca fundaş stânga, Poli titularizat alături de Cambiasso şi Motta la mijloc şi cu Alvarez (sau Coutinho) în spatele celor doi atacanţi. De altfel, Ranieri a şi fost întrebat de situaţia lui Poli: „Se antrenează excelent şi este un jucător pe care contez. Nu va mai trece mult până să debuteze. Doar acest lucru îi lipseşte, să joace”. În mod normal, o declaraţie care trebuie privită cu optimism. Dar, personal, nu-l văd pe omul de pe bancă să renunţe la conservatorimul său, al cărui apogeu a fost atins cu TSKA, astfel că am dubii că-l vom vedea pe mijlocaşul împrumutat de la Sampdoria pe teren. Astăzi, cel puţin.

Un succes astăzi, la fel ca şi săptămâna viitoare, în restanţa cu Genoa, este vital. Nu pentru a ataca titlul, Liga Campionilor sau Europa League. Înainte de a ne gândi la orice obiectiv, situaţia trebuie stabilizată, iar liniştea recâştigată. Iar acest lucru se poate face doar prin victorii. La fel cum este nevoie ca atacanţii să pună capăt perioadei negre. Probabil din peluza de pe Meazza se va auzi în această seară „Peppino Prisco facci un gol”, pentru că este o zi specială totuşi, şi poate că efectul se va face simţit şi pe teren.

În astfel de momente, puţin ajutor divin n-ar strica.

LOTUL PENTRU MECIUL CU FIORENTINA

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Ramiro Cordoba, Lucio, Maicon, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Coutinho, Sulley Muntari

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Nagatomo - Faraoni, Thiago Motta, Cambiasso, Alvarez - Milito, Pazzini.

ASTĂZI AR FI ÎMPLINIT 90 DE ANI...

2011-12-10T11:01:00.000+02:00

„Dacă fiul meu nu ar ţine cu Inter, nu aş mai avea încredere în propria mea viaţă”

„Sunt împotriva oricărei forme de rasism, dar fiica mea nu se va mărita niciodată cu un milanist”

„Delle Alpi e gol? Poţi cumpăra meciuri, dar nu poţi cumpăra fani adevăraţi”

„Cea mai mare speranţă pentru viitor este să fiu văzut de cineva pe stradă şi să fiu strigat «Peppino, campion al Italiei». Visez la Scudetto. Şi, dacă tot suntem aici, Milan din nou în Serie B”

„Cel mai bun tratament de care am avut parte a fost să privesc Milan - Cavese 1-2 în Serie B, în 1983”

„După ce strâng mâna unui milanist, mă spăl. După ce strâng mâna unui juventin, îmi număr degetele”

„Juventus şi dopingul? Când l-am văzut pe Vialli arătând ca un extraterestru, pe Inzaghi marcând 18 goluri şi Juve dominând Europa, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă”.

Paolo Maldini: „O victorie în derby nu va mai fi niciodată la fel fără Prisco”.

GOLURI MEMORABILE (24): JULIO CRUZ VS. MILAN

2011-12-08T18:20:00.003+02:00

Un jucător al Interului care înscrie împotriva Milanului intră pentru totdeauna în sufletul fanilor nerazzurri. Dacă o face şi la prima atingere de balon şi întoarce soarta unui meci care până în acel moment era decisă de reuşita unui „trădător”, atunci e şi mai bine. Despre Julio Cruz probabil că s-ar fi vorbit frumos şi dacă nu ar fi marcat pe 11 martie 2007, în etapa a 28-a din Serie A, dar golul acela, venit la doar 11 secunde după intrarea sa pe teren, i-a consolidat locul în memoria fanilor. La fel ca celebrul „Segna sempre Cruz”.

INTER - TSKA MOSCOVA 1-2. FĂRĂ PREZENT, FĂRĂ VIITOR

2011-12-08T16:14:00.000+02:00

Mai puţin o cronică şi mai mult un rant. Asta veţi citi aici azi, ca să ştim de la început cum stăm. Dacă voi deranja pe cineva, îmi cer scuze anticipat.

Ori Moratti a ajuns să considere că până şi banii obţinuţi pentru o victorie care nu contează sunt importanţi, în perspectiva fair-play-ului financiar, evident, ori Ranieri chiar nu are coaie. Altfel nu reuşesc să-mi explic formula de echipă pe care Inter a folosit-o aseară.

Samuel şi Cambiasso, care ar fi meritat totuşi o pauză dacă luăm în considerare vârsta pe care o au şi numărul de minute jucate în acest sezon, sau Chivu, şi el cu oarecare probleme medicale, ca să nu mai amintim de cele legate de forma pe care o traversează, au fost titulari, în timp ce Crisetig sau Caldirola au rămas pe bancă. Pe modelul „Veteranii trebuie să joace, pentru ca tinerii să poată creşte”. Da, este cât se poate de logic!

La fel de inspirat a fost şi sistemul ales, un 4-4-1-1 precaut şi croit pe contraatac. Şi nici ăla bine pregătit. Cred că e emblematică faza din debutul întâlnirii, când Coutinho se afla izolat undeva la centrul terenului, înconjurat de 4-5 adversari, iar restul echipei era la 30-40 de metri de el. Sigur, piticul brazilian continuă să aibă probleme în a se ţine pe picioare şi nu găseşte mereu cele mai bun soluţii de a continua o fază, dar în condiţiile în care joacă o dată, iar la următoarele trei partide dă autografe în tribuna de pe Meazza, nu e nicio surpriză. Apoi, la pauză, e schimbat. Păi bine, bă, dacă nu eşti în stare să dai un hattrick, ce rost are să joci? Cam la fel cum lui Santon i se reproşa că nu e Zanetti.

În tradiţia pe care a impus-o de când e la Inter, la pauză, Ranieri face schimbare/schimbări. Indiferent că trebuie sau nu. Normal, omu' trebuie să arate că munceşte şi că-şi merită banii. Apropos de bani, s-o fi abonat la canalul care transmite meciurile din Europa League? Revenind, a ieşit Coutinho, a ieşit şi Chivu, au intrat Zarate şi Caldirola. Ah, Caldirola! Dar ce poţi vedea într-o repriză la un jucător de 20 de ani, aflat la debutul absolut în nerazzurro şi care nici măcar nu a evoluat pe postul pe care a rupt norii la naţionala Under-21? Iar Maurito, cum bine spunea cineva în comentariile din timpul meciului, a fost din nou pe „Quaresma-mode”.

Eh, şi după o seară în care nici nu şi-a odihnit bătrânii, nici nu le-a dat o şansă cu adevărat tinerilor şi a mai şi mâncat bătaie, ce face Ranieri? Vine şi declară senin că „poate părea paradoxal, dar echipa este în formă”. Poftim? Păi dacă acum suntem în formă, să ne ferească Dumnezeu de o perioadă dificilă, zic!

În 21 de ani de Inter (ştiu, repet cam des asta în ultima vreme), am trecut prin toate stările posibile. Asta m-a ajutat să accept multe lucruri. Pentru că, în principiu, asta face un suporter. Accept înfrângeri, sezoane de tranziţie şi fără a lupta pentru trofee, accept să văd că pe banca unde a stat Mourinho acum stă Ranieri, accept infinitele declaraţii despre fair-play financiar şi faptul că nu se mai pot aduce jucători consacraţi, accept că noi suntem altfel şi nu sărim la gâtul altora prin presă (şi aici mă refer la problema legată de Calciopoli), deşi simbolul clubului este călcat în picioare în dese rânduri, dar nu accept ca eu şi alţii ca mine să fim luaţi de proşti, să ni se spună că totul va fi bine, în condiţiile în care se lucrează prost. Nu accept lipsa de curajului de a ieşi în faţă şi de a recunoaşte greşelile care s-au făcut şi nevoia de a o lua de la zero.

Pot accepta un prezent trist, dar nu pot accepta un viitor care nu există.

INTER - TSKA Moscova 1-2 (Cambiasso 51 / Doumbia 49, V. Berezutsky 86)

Inter: Castellazzi - Nagatomo, Ranocchia, Samuel, Chivu (Caldirola 46) - Faraoni, Zanetti, Cambiasso, Obi (Alvarez 65) - Coutinho (Zarate 46) - Milito

TSKA: Gabulov - Nababkin, V. Berezutsky, Ignasevich, A. Berezutsky - Oliseh, Semberas (Aldonin 77), Mamaev, Dzagoev - Vagner Love, Doumbia (Schennikov 90+2).

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 48,6 - 51,4
Şuturi la/pe poartă: 15/8 - 15/5
Baloane jucate: 419 - 444
Pase reuşite %: 77,80 - 79,50
Centrări: 20 - 24
Driblinguri: 21 - 26
Cornere: 6 - 8
Offside: 3 - 5
Faulturi comise: 9 - 9.

CE MAI ZIC ALŢII DESPRE INTER, 08.12.2011

2011-12-08T11:51:00.000+02:00

O analiză a finanţelor de la Inter, după care s-ar putea să vă ia durerea de cap

„The other explanation for Inter’s woes is financial, namely that the club no longer splashes out the vast sums on recruiting players that it has done in the past. Their modus operandi under long-serving president Massimo Moratti has been to run the business at a huge loss ever year, which has only been made possible by the owner covering the deficit with continual capital injections.

In fact, in the 16 years since Moratti took over, the club has accumulated losses of around €1.3 billion with the president personally putting in over €750 million. Moratti has been criticised by many Inter fans, but he can hardly be accused of not putting his money where his mouth is. Even if his decisions have not always been the best, the reality is that the president’s financial support has been an absolutely essential part of the club’s success.

For the time being, it looks like Inter will have to continue on their path of austerity, echoing the philosophy of the new Italian government. In truth, they are caught between a rock and a hard place, as they need to rapidly cut costs, but at the same time their squad is in urgent need of rejuvenation. It’s a tricky problem, but they somehow need to resolve it if they wish to once again compete at the highest levels”

O explicaţie, pe liniuţe, ca la şcoală, a sezonului dezastruos de până acum

„In the end, however, all of Inter’s problems can be traced back to the same source. As the club’s president, Moratti must take ultimate responsibility for the decisions at board level which have contributed to the present mess. There have been plenty. If we are to accept, for starters, that the club’s managers have played a role in the downturn then an even greater focus should fall on the men who have been responsible for such turnover at the position.

Too often the thought processes behind appointments have been hard to discern.Benítezmay have been a strong candidate in theory, yet in practice his fraught relationship with Mourinho should surely have given some pause for thought. The club could hardly plead ignorance, subsequently removing pictures of the Portuguese from their training base so as to avoid causing offence to the new appointment. More curious still was the hiring of Gasperini, who arrivedafter Inter were rejected by Fabio Capello, André Villas-Boas and Marcelo Bielsa – a group with no common thread whatsoever in terms of coaching style or tactics”.

PREVIEW INTER - TSKA MOSCOVA

2011-12-07T12:43:00.001+02:00

Ah, măcar de s-ar confirma echipa de start!

Dacă în această seară îi văd titulari pe Faraoni, Caldirola, Crisetig, Obi şi Coutinho, serios că nu o să mă intereseze rezultatul. Singurul lucru pe care l-aş schimba, faţă de formula anunţată de Gazzetta dello Sport, ar fi să joc cu Pazzini din primul minut în locul lui Milito, ca o dovadă de încredere. Însă probabil că Il Principe merită să bifeze meciul cu numărul 100 la Inter în Liga Campionilor, competiţie în care a fost eroul nostru acum un an şi jumătate.

Sigur, nu mă aştept ca puştii noştri să zburde precum cei ai Barcelonei aseară. În primul rând, pentru că la Milano nu e acelaşi sistem din Catalunia. În al doilea rând, pentru că adversarul este la cu totul alt nivel. Nerazzurrii vor întâlni o echipă care încă speră la calificare şi care şi-a dovedit forţa în partida tur, în timp ce actuala campioană a Europei a jucat împotriva unei formaţii evident limitate şi care mai avea doar şanse teoretice de a prinde măcar un loc de Europa League.

Tot ce îmi doresc este să-i văd pe aceşti copii jucând liniştiţi şi fără presiune, mai ales cea venită din partea publicului de pe Meazza, pretenţios şi răutăcios în multe situaţii. Nu vreau huiduieli la prima pasă greşită sau la o preluare nereuşită. Pentru că altfel, undeva pe bancă, probabil că Stankovic i se va adresa lui Cambiasso astfel: „Vezi Cuchu, încă doi-trei ani avem locul asigurat ca titulari! Lejer!”. Şi oricât de mult i-am respecta pe cei doi, parcă nu ne dorim asta, totuşi.

Dacă vă aşteptaţi şi la câteva cifre în acest preview, vi le dau. Faraoni 20, Ranocchia 23, Caldirola 20, Crisetig 18, Obi 20, Coutinho 19. Ranieri spunea că elevii săi vor juca „pentru coeficientul Italiei, pentru club şi pentru fani”. Eu îmi permit să spun că, într-o oarecare măsură, se joacă şi viitorul.

LOTUL PENTRU MECIUL CU TSKA

Portari: Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni, Raffaele Di Gennaro

Fundaşi: Javier Zanetti, Luca Caldirola, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Dejan Stankovic, Thiago Motta, Ricky Alvarez, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Philippe Coutinho, Lorenzo Crisetig

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate.

Echipa probabilă: Castellazzi - Faraoni, Ranocchia, Caldirola, Nagatomo - Crisetig, Zanetti, Obi - Coutinho - Zarate, Milito.

PRONO: O NOUĂ VICTORIE PENTRU TIBI, PRIMII TREI LA GENERAL SE DESPRIND

2011-12-06T17:21:00.003+02:00

Tibi obţine un nou succes de etapă, şi din nou dă târcoale punctajului maxim, şi reduce din diferenţa la general faţă de Seby.

De altfel, deja se observă faptul că primii trei clasaţi la general au pus deja o distanţă importantă faţă de restul „plutonului” şi oferă senzaţia că între ei se va da lupta pentru victoria finală.

Clasament etapa a 14-a

1.Tibi - 8 puncte
2.ParcătotAna, Vale_Axente - 7 puncte
3.BB, Claudiu, Speedy, Seby, Edinho, Beniono - 6 puncte
4.Zaru, Deki, Dj Lima, Mirifiq, Cristy, Radurizan, Vlad, Nerazzurr, Alex21, Sergiu - 5 puncte
5.Cosmininter, Droncr, Cosmin07, Ovi Jeco, Ionuţ, SaintSylveszter - 4 puncte
6.Bodyky, Gigi, Mishu, Intermilano.ru - 3 puncte
7.GxG - 1 punct

Clasament general

1. Seby - 67 de puncte
2. Vale_Axente - 65 de puncte
3. Tibi - 64 de puncte
4. BB - 60 de puncte
5. Deki - 59 de puncte
6. Ovi Jeco - 58 de puncte
7. Bodyky, Cosmin07, Edinho - 57 de puncte
8. Speedy, Dj Lima - 56 de puncte
9. SaintSylveszter, Ionuţ, Zaru - 55 de puncte
10.Mishu - 54 de puncte
11.Intermilano.ru - 53 de puncte
12.Adina, Alex21, Radurizan - 52 de puncte
13.Nerazzurr - 51 de puncte
14.Gumitza - 50 de puncte
15.Mirifiq, Cristy - 49 de puncte
16.Slayer - 47 de puncte
17.Dan - 44 de puncte
18.ParcătotAna - 43 de puncte
19.Vlad - 42 de puncte
20.Beniono - 40 de puncte
21.Gigi, Droncr - 39 de puncte
22.Sergiu - 34 de puncte
23.Claudiu - 32 de puncte
24.WooZie - 29 de puncte
25.Alessio - 26 de puncte
26.Andrei - 21 de puncte
27.Gorge, Dl. Muresan - 19 puncte
28.GxG, Cosmininter - 17 puncte
29.Darius - 13 puncte
30.Pavel - 12 puncte
31.Marius - 8 puncte
32.Alexutzu', Lucian - 5 puncte
33.Pazzo - 4 puncte
34.Torpyla - 3 puncte.

Etapa a 15-a va debuta sâmbătă, la ora 19, cu meciurile Lecce - Lazio şi Siena - Genoa, urmând să se încheie luni, cu derbyul rundei dintre Roma şi Juventus.

Program etapa a 15-a

Lecce - Lazio
Siena - Genoa
Inter - Fiorentina
Palermo - Cesena
Atalanta - Catania
Bologna - Milan
Cagliari - Parma
Udinese - Chievo
Novara - Napoli
Roma - Juventus

PRIMUL „IL CAPITANO”: DE PE TEREN PE FRONT

2011-12-05T18:26:00.000+02:00

Pentru majoritatea fanilor interişti, Javier Zanetti este „Il Capitano” prin excelenţă. Unii dintre noi am avut norocul de a-l vedea jucând cu banderola pe braţ şi pe Bergomi, alt căpitan legendar al nerazzurrilor. Când vine vorba despre Altobelli, Facchetti, Mazzola sau Meazza, trebuie să ne mulţumim cu imaginile de arhivă. Însă înaintea tuturor a fost Virgilio Fossati. Primul. Cel care părea destinat unei cariere impresionante, dar care a intrat în legendă din cauza sfârşitului tragic de care a avut parte.

Pentru a păstra totuşi întregul adevăr, un elveţian, Hernst Xavier Marktl pe numele său, a fost de fapt primul căpitan din istoria Interului. Nici nu se putea altfel la un club care s-a născut tocmai din dorinţa de a permite străinilor din Italia să joace fotbal. „Noi siamo fratelli del mondo” nu a fost niciodată doar o vorbă spusă în vânt. Dar nimeni nu-şi mai aminteşte de el. Poate pentru că s-a numărat printre membrii fondatori ai lui Milan Cricket and Football Club (actualul AC Milan). Sau poate pentru că nu a jucat decât două meciuri în nerazzurro, ambele pierdute: 2-3 cu Milan şi 0-2 cu U.S. Milanese.

Apoi „banderola” a trecut pe mâna lui Virgilio Fossati. Nu era doar căpitan, ci şi antrenor. Se născuse într-o periferie din Milano, la Porta Ticinese, în 1889, şi făcuse parte dintre cei care au plecat de la Milan pentru a da naştere Interului. La primul sezon întreg din postura de căpitan şi antrenor, în 1910, a adus şi cel dintâi Scudetto din istoria noului club, după doar doi ani de existenţă.

Un mijlocaş central, cu o bună viziune a jocului şi multă „grinta”, Fossati nu putea rămâne pe dinafară la primul meci jucat de naţionala Italiei, dominată de fotbaliştii echipei la modă de atunci, Pro Vercelli. S-a jucat la Milano, pe 15 mai 1910, iar italienii au obţinut o victorie clară, scor 6-2, unul dintre marcatori fiind chiar căpitanul Interului.

Fotbalul începea tot mai mult să ia faţa disciplinelor care contau în acel moment în Italia (ciclism, scrimă, sporturile cu motor), iar Fossati a continuat să se numere printre protagonişti. A strâns 97 de meciuri şi a marcat 4 goluri pentru Inter, rămânând în paralel şi antrenor, şi 12 partide pentru echipa naţională, până în 1915. A fost momentul în care i s-a cerut să-şi servească şi altfel ţara.

Tricoul nerazzurro şi ghetele de fotbal au fost înlocuite cu uniforma de soldat şi baioneta, iar tranşeele au devenit noul teren de „joc”. Începuse Primul Război Mondial. Un singur lucru a rămas neschimbat: lui Fossati i s-a dat gradul de căpitan. A luat în raniţă medalia pe care scria „Lo Scudetto, 24 aprilie 1910” şi s-a dus la luptă. Din păcate, destinul său era deja scris. Într-o zi de Crăciun a anului 1916, într-o bătălie dintre italieni şi austrieci, la Montefalcone, a fost ucis. Avea doar 27 de ani.

De altfel, Inter a avut serios de suferit în urma Marelui Război, nu mai puţin de 26 de fotbalişti sau membri ai staffului echipei fiind ucişi în tranşee. Poate că cei care îi acuză pe nerazzurri că nu formează o echipă italiană ar trebui să-şi reconsidere poziţia. Chiar şi aşa, la mai puţin de doi ani după sfârşitul conflagraţiei, în 1920, Inter reuşea un mic miracol şi cucerea al doilea său Scudetto.

Din păcate, fără cel care devenise deja primul simbol al clubului şi care contribuise decisiv la succesele iniţiale. Primul „Il Capitano”.

UN STÂNG CARE NU ŞI-A PIERDUT MAGIA

2011-12-05T11:54:00.003+02:00

Alvaro Recoba. Un nume care ne-a oferit atâtea momente frumoase în perioada în care evolua pentru Inter (Cine poate uita cum a luat prim-planul la debutul lui Ronaldo pe Meazza?) revine în actualitate, după ce a marcat golul prin care Nacional Montevideo a câştigat titlul de campioană în Uruguay. Ajuns la 35 de ani, „Il Chino” a înscris cu aceeaşi naturaleţe şi uşurinţă pe care o avea atunci când juca în nerazzurro şi ne făcea să ne entuziasmăm după execuţia de la mijlocul terenului cu Empoli sau şutul care completa revenirea de poveste cu Sampdoria. Ah, ce dor mi s-a făcut de stângul ăla magic!

INTER - UDINESE 0-1. SFÂRŞITUL UNEI ILUZII

2011-12-04T19:31:00.000+02:00

Patru rezultate pozitive la rând ne-au dat iluzia că lucrurile revin uşor-uşor pe făgaşul normal şi că Inter se poate apropia de primele locuri în acest sfârşit de an, în aşteptarea revenirii numelor importante şi a unui mercato cel puţin la înălţimea celui din iarna trecută. Udinese a venit însă pe Meazza şi a câştigat, confirmând sezonul dificil şi inconstant al nerazzurrilor (deja a şasea înfrângere în 12 meciuri). Ranieri şi elevii săi au tot declarat în ultima perioadă că finalul campionatului este încă departe şi că mai sunt multe partide de jucat. Din păcate, au dreptate! Asta înseamnă că ne aşteaptă multe momente dificile. Sper totuşi să nu ajungem să facem ASTA.

Nu am vrut să scriu despre meciul ăsta fără să-l văd înainte. Este cu siguranţă cel mai dificil moment al Interului pentru mulţi dintre suporterii săi, inclusiv subsemnatul, şi am considerat că nu e suficient să aştern nişte rânduri bazându-mă doar pe un rezumat de nici 3 minute şi de opiniile din presă şi bloguri, evident subiective în multe cazuri.

Concluzia mea sună sec: Nu mi-a plăcut ceea ce am văzut! Am văzut o echipă care încă are pe tricou simbolul campioanei mondiale, dar pe care antrenorul a pregătit-o mai mult pentru a nu pierde decât pentru a câştiga. Preocupat să închidă spaţiile în faţa friulanilor, cunoscuţi pentru contraatacurile lor periculoase, Ranieri a preferat un 4-4-2, cu Faraoni şi Alvarez ca mijlocaşi laterali şi cu tandemul Milito-Pazzini în ofensivă.

Planul iniţial a funcţionat bine în prima repriză, când nerazzurrii au arătat un bun echilibru şi nu le-au permis oaspeţilor să îl pună la muncă pe Julio Cesar. Însă ocaziile cu adevărat clare au lipsit şi la poarta lui Handanovic, cele mai bune momente venind în urma urcărilor lui Faraoni (interesant debut ca titular, în sfârşit un alt lateral în afară de Maicon care ştie să centreze) şi după o combinaţie rapidă între Milito şi Thiago Motta, finalizată slab de mijlocaşul italo-brazilian.

Un cu totul alt discurs pentru partea a doua, care a început cu o altă schimbare a lui Ranieri greu de înţeles şi de explicat, Nagatomo luându-i locul unui Alvarez apatic, într-adevăr, dar care ar fi putut totuşi să ofere mai mult din punct de vedere ofensiv decât un jucător în evidentă lipsă de formă. Udinese a preluat iniţiativa, a mărit ritmul, iar Inter a fost pusă în dificultate tot mai des. Dovada faptului că „la omul sărac, nici boii nu trag” a venit în minutul 62, când Faraoni, unul dintre cei mai buni interişti, s-a accidentat, în locul său intrând Zarate, ceea ce a dus şi la modificarea sistemului de joc, care a devenit 4-3-1-2, cu argentinianul pe post de trequartista. Teoretic, un plus din punct de vedere ofensiv. Practic, mai mult spaţiu pentru oaspeţi, care nu au aşteptat prea mult să profite şi au deschis scorul la capătul unui contraatac purtat Di Natale şi Floro Flores şi finalizat de Isla.

Nerazzurrii s-au aruncat în atac, cu suflet şi cu „tânărul” Stankovic (Castaignos, omul care a decis meciul de la Siena nu a meritat nici 10 minute aseară!), dar cu aceeaşi lipsă cronică de idei şi cu o apărare şi mai expusă. Aşa s-a născut faza din care echipa lui Guidolin a obţinut un penalty, în urma căruia Zanetti s-a ales cu primul roşu din carieră în Serie A şi al doilea la Inter, precedentul fiind primit într-un meci de cupă cu Parma, în 1999. Il Capitano, eliminat!!! De parcă mai era nevoie de vreo dovadă pentru momentul dificil al Interului.

Din fericire, Julio Cesar a confirmat că este un specialist al loviturilor de la 11 metri şi a respins şutul lui Di Natale. Din păcate, Pazzini a confirmat că trece probabil prin cea mai grea perioadă a carierei, irosind penaltyul obţinut aproape imediat de Milito. Secvenţa în care Cambiasso încearcă să-l ridice pe Pazzo reprezintă poate cea mai bună imagine a Interului în acest sezon: o echipă la pământ, deznădăjduită, lipsită uneori şi de noroc şi care are nevoie ne ajutor pentru a se ridica. Întrebarea este cine o poate ajuta? Zău dacă îl invidiez pe Ranieri...

Urmează Liga Campionilor, miercuri, cu TSKA Moscova, un meci care nu are nicio importanţă pentru Inter, în condiţiile în care calificarea şi primul loc în grupă au fost deja obţinute. În mod normal, aş spune că îmi este indiferent ceea ce se va întâmpla, dar când mă gândesc la faptul că sezonul viitor vom lipsi aproape sigur din această competiţie, mi-ar plăcea să o onorăm cât mai avem ocazia. Plus că este o şansă foarte bună pentru Ranieri să vadă mai mulţi tineri la lucru. Dacă nici acum, atunci când?

Apoi, până la finalul anului mai avem doar campionatul. Probabil că Maicon şi Forlan vor reveni chiar din etapa următoare, ceea ce ar putea rezolva măcar o parte a problemelor lui Ranieri. Cu speranţa că vom fi feriţi de alte accidentări, că vom regăsi o condiţie fizică acceptabilă şi că orgoliul acestor campioni încă poate fi de folos, aşteptăm ca restul lunii decembrie să facă uitat acest început nefericit. Iar din ianuarie vom discuta care este obiectivul nostru real, în funcţie şi de ceea ce ne va aduce perioada de transferuri.

În acest moment însă, sunt sigur de un lucru: nu-mi mai fac nicio iluzie. Probabil că sunt mulţi în aceeaşi situaţie. Din punctul meu de vedere, asta este cea mai mare înfrângere a actualului Inter.

INTER - Udinese 0-1 (Isla 73)

Inter: Julio Cesar - Zanetti, Ranocchia, Samuel, Chivu (Stankovic 80) - Faraoni (Zarate 62), Thiago Motta, Cambiasso, Alvarez (Nagatomo 46) - Pazzini, Milito

Udinese: Handanovic - Benatia, Danilo, Ferronetti - Basta, Isla, Pinzi, Asamoah, Armero - Torje (Floro Flores 62) - Di Natale (Ekstrand 90+1).

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 52 - 48
Şuturi la/pe poartă: 15/2 - 12/6
Baloane jucate: 500 - 437
Pase reuşite: 66,4 - 61,9
Faulturi comise: 12 - 9
Cornere: 6 - 4

Baloane recuperate: Benatia 22, Chivu 19, Cambiasso 19
Pase reuşite: Thiago Motta 60, Zanetti 49, Chivu 35
Şuturi: Torje 4, Pazzini 4, Milito 3, Di Natale 3.

PREVIEW INTER - UDINESE

2011-12-03T12:30:00.000+02:00

Ranieri a declarat în conferinţa de presă de ieri că meciul cu Udinese din această seară (ora 21:45, în direct pe DigiSport 2) este cel mai greu din acest sezon. N-aş băga mâna în foc pentru asta, dar ştiu sigur că este un test serios, care, dacă va fi trecut cu bine, nu doar că va confirma mini-seria pozitivă din ultima perioadă, dar ne va da şi o doză mai mare de optimism şi entuziasm pentru ceea ce va urma.

„Vom întâlni o echipă fantastică, una dintre cele mai bune, care ştie să închidă excelent spaţiile şi care este letală atunci când pleacă pe contraatac. Trebuie să fim abili din punct de vedere tactic şi să nu-i lăsăm să ne prindă descoperiţi”, a spus Ranieri, care, forţat de indisponibilităţi şi de forma slabă a anumitor jucători, pare decis să opteze pentru un sistem 4-4-2 prin care să acopere foarte bine terenul.

Conform celor de la Sky, marea surpriză pregătită de tehnicianul nerazzurrilor este titularizarea lui Faraoni, pe partea dreaptă a liniei de mijloc, în timp ce revenirea lui Chivu aduce cu sine trecerea pe bancă a lui Nagatomo, departe de evoluţiile din sezonul precedent, ceea ce înseamnă că îl vom vedea din nou pe Zanetti jucând ca fundaş dreapta. Cuplul de fundaşi centrali Samuel -Ranocchia este bătut în cuie, la fel ca şi perechea Thiago Motta-Cambiasso la mijloc, în timp ce Alvarez va începe pe stânga, dar va avea probabil mai multă libertate de mişcare. În ofensivă, Ranieri a lăsat de înţeles că se va baza pe Milito şi Pazzini, după ce a glumit pe seama lui Zarate: „Probabil că nu înscrie pentru că îl folosesc întotdeauna ca titular. Singurul lui gol a venit imediat după ce a intrat pe teren la Moscova”.

„Am spus-o de multe ori, eu şi Giampaolo putem juca împreună. Evident, totul depinde de tactica aleasă de antrenor, deci este alegerea sa. Dar eu pot face pereche cu Pazzini, iar în antrenamente s-a şi întâmplat acest lucru de mai multe ori”, a explicat Milito într-un interviu pentru Mediaset, răspunzând la fel unei întrebări care pare că se repetă la nesfârşit. Adevărata problemă o reprezintă însă lipsa golurilor marcate de atacanţi, un lucru de care este conştient şi antrenorul: „Este adevărat, vârfurile noastre trec printr-o perioadă dificilă, apărările adverse reuşesc să-i blocheze, dar până la urmă vor găsi drumul spre gol. De exemplu, pentru Castaignos, reuşita de trei puncte de la Siena reprezintă un medicament important şi este o confirmare pentru el. Sunt convins că are calităţile unui jucător de Inter”.

Însă nu trebuie să ne facem griji doar din cauza secetei prin care trec jucătorii noştri ofensivi, ceea ce ne face să regretăm şi mai mult absenţele lui Sneijder, Maicon sau Forlan, ci şi pentru că adversarul este o echipă aflată într-o perioadă excelentă şi care are individualităţi interesante chiar şi pentru Inter. Handanovic este probabil cel mai bun portar din Serie A, Isla şi Armero sunt jucătorii care aduc calitate şi viteză jocului pe benzi, Danilo şi Benatia asigură soliditate în defensivă, Asamoah este genul de mijlocaş după care nerazzurrii tânjesc, iar în ofensivă există acest „oldie but goldie” Di Natale. Fără a-l uita pe omul de pe bancă, Francesco Guidolin, un maniac al tacticii şi care a făcut din friulani un grup cu un joc ce aduce puţină prospeţime în fotbalul italian.

Aproape că, fără să-mi dau seama, i-am dat dreptate lui Ranieri: ne aşteaptă cel mai dificil meci al sezonului de până acum. Sigur, am mai avut parte de duelul cu Juventus, ultimul eşec al nerazzurrilor, dar atunci nu aveam atâtea absenţe, plus că adversarul se baza mai mult pe entuziasmul adus de un nou început, decât pe omogenitatea şi continuitatea care îi caracterizează pe friulani.

Cu toate acestea, pe lângă avantajul terenului propriu şi o tradiţie favorabilă, care spune că luna decembrie este una bună pentru Inter, nerazzurrii pot profita şi de faptul că Udinese a fost implicată în această săptămână în Europa League, reuşind un 0-0 la Rennes, un rezultat care o apropie de calificarea în primăvara europeană. Un meci pe care Ranieri a recunoscut că nu l-a văzut, motivând că nu are canalul care l-a transmis. O explicaţie care pe mine m-a lăsat perplex, în condiţiile în care ne aflăm totuşi în mileniul 3 şi mă gândesc că nu poate fi prea dificil să urmăreşti un meci. Mai ales atunci când eşti antrenor la Inter şi joacă viitoarea adversară. Nu vreau să dau acestui fapt o importanţă mai mare decât este nevoie, dar anumite semne de întrebare rămân, totuşi.

Însă marea întrebare pentru diseară este alta: Ne vom îmbunătăţi cea mai bună serie din acest sezon sau ne întoarcem de unde am plecat?

LOTUL PENTRU MECIUL CU UDINESE

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Ramiro Cordoba, Javier Zanetti, Luca Caldirola, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Cristian Chivu, Marco Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Dejan Stankovic, Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Esteban Cambiasso, Andrea Poli, Joel Obi

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Zanetti, Samuel, Ranocchia, Chivu - Faraoni, Cambiasso, Thiago Motta, Alvarez - Milito, Pazzini.

GOLURI MEMORABILE (23): RONALDO VS. PARMA

2011-12-01T15:35:00.004+02:00

Etapa a 7-a din sezonul 1997-1998. Inter primea pe Meazza vizita celor de la Parma, într-o confruntare care avea să confirme că ambiţiile nerazzurrilor de a cuceri un nou Scudetto sunt întemeiate. Eroul partidei a fost Ronaldo, autorul unei prestaţii strălucitoare şi a unicului gol, marcat dintr-o lovitură liberă de la aproximativ 25 de metri. Il Fenomeno în cel mai bun moment al carierei sale. Ce-ţi puteai dori mai mult decât atât?

SIENA - INTER 0-1. TREI PUNCTE ŞI ATÂT

2011-11-28T12:59:00.000+02:00

După Coutinho şi Alvarez, a venit rândul lui Castaignos să-şi trăiască momentul de glorie în cenuşiul sezon nerazzurro. Tânărul atacant olandez a adus o victorie nemeritată, dar extrem de importantă, cu o execuţie de vârf autentic, în minutul 90 al meciului de la Siena, locul care ne-a oferit de două ori bucuria de sărbători titlul, dar unde acum trebuie să ne mulţumim cu un succes obţinut cu forcepsul.

„Castaignos e un băiat bun, am fost de partea lui încă de când am venit aici. Are un viitor frumos în faţă. Este un vârf natural, dar poate juca şi în bandă”, a spus Ranieri după meci. Ba nu, nu poate juca în bandă! Şi nu vorbim doar despre meciul de ieri. În disperare de cauză, în ultimele cinci minute, Mister l-a trimis pe olandez să joace acolo unde o face cel mai bine, ca atacant central, iar Luc a înscris cu o execuţie care dovedeşte că simte poarta (a tras instinctiv, nu s-a uitat înainte unde şutează). Până în acel moment, practic, nu a existat. Deci nu, nu poate juca în bandă!

Pe lângă primul gol reuşit de Castaignos la Inter, dacă ar fi să găsesc un lucru bun în partida din Toscana, acela ar fi că nu am primit gol. Sigur, asta se datorează mai mult faptului că Siena a preferat o abordare prudentă, Sannino trimiţând pe teren o echipă croită pe o remiză. Dacă ar fi venit un contraatac sau o fază fixă care să aducă şi un gol, cu atât mai bine. Însă cifra 0 din dreptul şuturilor pe poartă trase de gazde nu lasă loc de întoarcere: toscanii nu puteau spera la mai mult de un punct.

Dacă Siena nu este de condamnat pentru tactica sa, în schimb Inter a dezamăgit crunt. Cineva care nu a văzut meciul şi citeşte cifrele partidei îşi poate imagina ca duelul a fost un asediu continuu la poarta lui Brkic. Da' de unde? O posesie categorică, dar plictisitoare şi obositoare în aceeaşi măsură, a nerazzurrilor şi o lipsă de idei şi de viteză devenite deja cronice. Mijlocaşii centrali au încercat în zadar să găsească spaţii care nu existau, iar Zarate şi Alvarez au stat prea departe de poartă şi s-au pierdut des în propriile driblinguri. În aceste condiţii, Pazzini a atins mingea de mai puţine ori decât Julio Cesar. Iar asta nu ştiu dacă este neapărat o exagerare.

Chiar şi cu limitele lor, Zarate şi Alvarez sunt singurii jucători capabili să creeze şi să scoată adversari din joc prin dribling, dar Ranieri a ales să-i înlocuiască pe ambii la pauză, preferându-i pe Obi şi Castaignos. Un upgrade din punct de vedere al vitezei, poate şi al determinării, care a dus însă şi la pierderea creativităţii, care oricum nu ne dădea afară din casă. La fel de greu de înţeles a fost şi schimbarea lui Cambiasso cu Milito. Nu că ar fi anormal să forţezi cu un atacant atunci când ai nevoie de victorie. Dar postarea lui Il Principe pe o poziţie retrasă, un fel de trequartista, face parte din categoria „ranierismelor”. În aceste condiţii, partea a doua a fost şi mai greu de privit, exceptând golul izbăvitor din ultimul minut, singura ocazie a nerazzurrilor fiind lovitura liberă executată de Thiago Motta.

În cele din urmă, reuşita lui Castaignos a asigurat nerazzurrilor cel de-al patrulea rezultat pozitiv la rând (cea mai bună serie din acest sezon) şi m-a făcut să-mi amintesc de felul în care Roma a câştigat multe meciuri în stagiunea 2009-2010, cu Ranieri pe bancă, şi aproape ne-a luat Scudetto de sub nas. Nu încerc să spun nimic, fac doar o constatare.

La fel cum constatare este şi faptul că trei dintre aceste patru rezultate pozitive (Cagliari, Trabzonspor şi Siena) au în comun un lucru: tinerii au fost decisivi. Şi, culmea, Alvarez şi Coutinho au profitat de accidentarea lui Sneijder, în timp ce Castaignos a prins un loc pe bancă datorită listei impresionante a indisponibililor. Poate este un semn că reconstrucţia nu mai trebuie amânată, pentru ca perioada de tranziţie, care este evident că a început deja, să nu se prelungească mai mult decât este cazul.

Vă propun un scenariu. Să ne imaginăm că mergem în continuare pe mâna veteranilor şi, într-un fel sau altul, la finalul campionatului, Inter va prinde un loc de Liga Campionilor. În vară vom auzi din nou cum aceşti jucători au încă multe de oferit şi că tinerii au timp să crească, mai ales lângă astfel de campioni. Iar la anul, în prima etapă, titularii vor fi din nou aceiaşi, în timp ce Alvarez, Coutinho, Caldirola, Obi sau Castaignos se vor afla tot pe bancă sau în tribună. Pe Bessa şi Longo deja i-am vândut/împrumutat. Pe la Genoa, eventual.

Din punctul meu de vedere, mai bine forţăm puştimea cât se poate de mult în actualul sezon, care oricum nu are perspective prea bune, iar experianţa acumulată poate fi folosită din 2012, când ar urma să înceapă cu advărat reconstrucţia. E păcat de talentul unora dintre „copii”, care s-ar putea irosi, ca şi de unii dintre veterani, care riscă să devină indezirabili şi să primească un tratament pe care nu-l merită după câte ne-au oferit.

Apropos, Castaignos este primul atacant care înscrie pentru Inter în campionat în ultimele două luni.

Siena - INTER 0-1 (Castaignos 90)

Inter: Julio Cesar - Nagatomo, Ranocchia, Samuel, Zanetti - Thiago Motta - Alvarez (Obi 46), Stankovic, Cambiasso (Milito 81), Zarate (Castaignos 46) - Pazzini

Siena: Brkic - Vitiello, Rossettini, Terzi, Del Grosso - Mannini, D'Agostino, Gazzi (Bolzoni 70), Brienza - Calaio (Reginaldo 62), Larrondo (Gonzalez 75).

CIFRELE MECIULUI

Posesie %: 35 - 65
Şuturi la/pe poartă: 9/0 - 12/4
Baloane jucate: 460 - 758
Pase reuşite %: 55,4 - 73,6
Faulturi comise: 10 - 13
Cornere: 5 - 6

Baloane recuperate: Samuel 24, Del Grosso 21, Vitiello 20
Pase reuşite: Thiago Motta 80, Samuel 74, Ranocchia 65, Zanetti 65, Stankovic 65
Şuturi: Calaio 4, Stankovic 4, Mannini 2, Brienza 2, Ranocchia 2.

PRONO: TREI CÂŞTIGĂTORI, IAR SEBY SE DESPRINDE LA GENERAL

2011-11-28T09:57:00.001+02:00

Îmi cer scuze faţă de Deki pentru că am îndrăznit să mă număr din nou printre câştigătorii unei etape. Măcar se poate consola cu gândul că Zaru şi Claudiu m-au înghesuit pe prima treaptă a podiumului, fiecare dintre noi ghicind câte 6 rezultate.

La general, Seby a mai pus un punct la avansul său şi este acum la trei lungimi în faţa lui Vale_Axente, în timp ce Tibi urcă pe podium, profitând de absenţa Adinei.

Clasament etapa a 13-a

1.Zaru, Claudiu, Ionuţ - 6 puncte
2.Droncr, Bodyky, BB, GxG, Seby, Tibi, Cristy - 5 puncte
3.Slayer, Ovi Jeco, Deki, Nerazzurr, Dan, Cosmin07, Beniono, Dj Lima, Vale_Axente, Edinho, ParcătotAna - 4 puncte
4.Radurizan, Mishu, Mirifiq, Vlad, Intermilano.ru, SaintSylveszter, Gumitza, Speedy, Alex21, Cosmininter - 3 puncte.

Clasament general

1. Seby - 61 de puncte
2. Vale_Axente - 58 de puncte
3. Tibi - 56 de puncte
4. Deki, Ovi Jeco, BB, Bodyky - 54 de puncte
5. Cosmin07 - 53 de puncte
6. Adina - 52 de puncte
7. SaintSylveszter, Mishu, Dj Lima, Edinho, Ionuţ - 51 de puncte
8. Intermilano.ru, Speedy, Gumitza, Zaru - 50 de puncte
9. Alex21, Radurizan, Slayer - 47 de puncte
10.Nerazzurr - 46 de puncte
11.Mirifiq, Dan, Cristy - 44 de puncte
12.Vlad - 37 de puncte
13.Gigi, ParcătotAna - 36 de puncte
14.Droncr - 35 de puncte
15.Beniono - 34 de puncte
16.Sergiu, WooZie - 29 de puncte
17.Alessio, Claudiu - 26 de puncte
18.Andrei - 21 de puncte
19.Gorge, Dl Muresan - 19 puncte
20.GxG - 16 puncte
21.Darius, Cosmininter - 13 puncte
22.Pavel - 12 puncte
23.Marius - 8 puncte
24.Alexutzu', Lucian - 5 puncte
25.Pazzo - 4 puncte
26.Torpyla - 3 puncte.

Etpa următoare va începe vineri, la ora 21:45, cu Genoa - Milan, şi se va încheia luni, cu duelul dintre Lazio şi Novara.

Program etapa a 14-a

Genoa - Milan
Inter - Udinese
Napoli - Lecce
Catania - Cagliari
Bologna - Siena
Chievo - Atalanta
Fiorentina - Roma
Juventus - Cesena
Parma - Palermo
Lazio - Novara

PREVIEW SIENA - INTER

2011-11-27T12:10:00.000+02:00

„Ne-am plimbat destul, e timpul să alergăm”. Cuvintele spuse de Ranieri la conferinţa de presă care a prefaţat meciul cu Siena (ora 16, în direct la DigiSport 2) pot fi considerate un adevărat motto şi ar fi suficiente pentru a încheia aici acest preview.

Niciun meci fără noi probleme medicale. De parcă lista indisponibililor nu era deja suficient de lungă, înaintea confruntării din Toscana, Ranieri i-a pierdut şi pe Lucio, Jonathan şi Chivu, făcându-ne, normal, să ne întrebăm ce naiba se întâmplă la Inter.

„Când schimbi mulţi antrenori, se schimbă şi metodele de antrenament, iar acest lucru poate avea un efect negativ. Dar chiar nu înţeleg. Sunt jucători care joacă un meci întreg fără să realizeze că au o problemă. Însă nu suntem sigurii în această situaţie, cred că sunt 70 de accidentaţi în Serie A”, a încercat să explice tehnicianul nerazzurrilor. Aşa o fi, dar problema este că din cei 70, 50 sunt de la Inter. Evident, o exagerare, dar înţelegeţi ce vreau să spun.

În aceste condiţii, echipa de start este uşor de intuit. O confirmare a sistemului folosit la Trabzon, în Liga Campionilor, cu o apărare formată din Nagatomo, Ranocchia, Samuel şi Zanetti, Cambiasso în spatele unei linii în care se vor regăsi Zarate, Motta, Stankovic (nu mai bine Obi sau Coutinho?) şi renăscutul Alvarez, în timp ce Pazzini îşi va relua locul de titular ca unic atacant.

Siena care va sta astăzi în faţa Interului este mult schimbată în bine faţă de ultima vizită în Toscana, în mai 2010, când Milito marca golul celui de-al 18-lea Scudetto. Sannino a creat o echipă frumoasă, care joacă într-un clasic 4-4-2, cu un pressing agresiv, cu distanţe scurte între linii şi extrem de puternică pe teren propriu, unde a pierdut o singură dată în actualul sezon, împotriva lui Juventus. În condiţiile în care Destro va lipsi (recunsoc că ar fi fost interesant să-l urmăresc), atenţie la Gaetano D'Agostino, revenit la forma din perioada Udinese, şi la Emanuele Calaio, care a marcat deja de cinci ori în acest sezon.

„Vom juca împotriva unei echipe în adevăratul sens al cuvântului, iar acest lucru este meritul lui Sannino, care şi-a aşteptat şansa de a ajunge în Serie A, dar a dovedit că merită să fie aici. Lucrează din greu, de dimineaţă până seara, a câştigat cinci titluri în diviziile inferioare şi merită parcursul bun de până acum în elită. Nu va fi uşor, dar vrem să luăm toate punctele”, a spus Ranieri.

Un aspect important pentru nerazzurri îl reprezintă încrederea oferită de parcursul bun din Liga Campionilor, acolo unde au reuşit să-şi asigure calificarea în optimi de pe primul loc în grupă, motiv pentru care, până în februarie, toată atenţia se va îndrepta asupra campionatului: „Rezultatele din Europa ne-au ajutat să ne recăpătăm o parte a încrederii, dar trebuie să continuăm la fel şi în Serie A. Nu ne mai permitem să mergem la pas, trebuie să începem să alergăm”.

Siena, Udinese, Fiorentina, Cesena, plus restanţele cu Lecce şi Genoa. Acestea sunt meciurile care ne aşteaptă până la finalul anului. În actuala situaţie, nu-mi fac iluzii. 18 puncte ar fi o minune, 16 ar fi fabulos, dar 12 cred că reprezintă un obiectiv realist. Ne-ar ajuta să creştem ritmul şi, cu ceva mutări în mercato, ne-ar putea crea condiţiile pentru un sprint puternic în partea a doua a sezonului.

LOTUL PENTRU MECIUL CU SIENA

Portari: Julio Cesar, Luca Castellazzi, Paolo Orlandoni

Fundaşi: Ivan Ramiro Cordoba, Luca Caldirola, Andrea Ranocchia, Walter Samuel, Marco Davide Faraoni, Yuto Nagatomo

Mijlocaşi: Javier Zanetti, Dejan Stankovic, Thiago Motta, Ricardo Alvarez, Andrea Poli, Esteban Cambiasso, Joel Obi, Coutinho

Atacanţi: Giampaolo Pazzini, Diego Milito, Mauro Zarate, Luc Castaignos.

Echipa probabilă: Julio Cesar - Nagatomo, Ranocchia, Samuel, Zanetti - Cambiasso - Alvarez, Thiago Motta, Stankovic, Zarate - Pazzini.

DOAR RICKY. DEOCAMDATĂ

2011-11-25T18:04:00.000+02:00

„Doar Ricky! Spuneţi-mi doar Ricky! Maravilla este o poreclă folosită de un jurnalist din Argentina o singură dată, dar eu prefer să mi se spună Ricky. Nu-mi place Maravilla”.

De când a marcat primul său gol pentru Inter, Ricardo Alvarez a devenit, brusc, cel mai interesant jucător al nerazzurrilor. O reuşită anunţată totuşi de evoluţiile sale recente, evident în creştere faţă de începutul sezonului, şi care nu a apărut de nicăieri. „Înainte de meci, Ranieri mi-a spus să încerc un-doi-uri cu Milito. Este ceea ce am făcut, iar golul a venit. Diego a dat o pasă fantastică. M-a lăsat singur cu portarul şi nu aveam cum să ratez”, a explicat puştiul de 23 de ani la Inter Channel.

După ce i-a oferit pe tavă ocazia primului gol în nerazzurro, Il Principe şi-a complimentat mai tânărul coleg: „Va fi un mare jucător, are nevoie doar de timp”. Laudele au venit şi de pe bancă, de la Claudio Ranieri, care nu a încetat să vorbească de calităţile elevului său: „Alvarez are un stil care pare leneş, dar are acea uşurinţă de a scoate adversarul din joc în situaţiile de unu contra unu. Un gol era exact ceea ce îi trebuia şi mă bucur că l-a reuşit. Are talent, mă ascultă şi este concentrat să facă lucrurile cât mai bine”.

Şi totuşi, în urmă cu atât de puţină vreme, lucrurile nu păreau a fi deloc roz. Adus în această vară de la Velez Sarsfield, echipă alături de care a cucerit două titluri în Argentina, Alvarez a lăsat o bună impresie în intersezon şi a pornit ca titular în Supercupă, cu o evoluţie încurajatoare. Însă în haosul din scurtul mandat al lui Gasperini nu a reuşit să confirme şi a devenit o prezenţă obişnuită mai mult în tribună sau pe bancă, decât pe teren. În puţinele minute pe care le-a primit, nu s-a exprimat nici măcar aproape de potenţialul său. Cu toate acestea, a continuat să fie selecţionat în naţionala „pumelor”, pentru care a şi debutat în această toamnă.

Primele semne că nu avem de-a face cu un nou "bidon" au apărut în meciul cu Lille, de pe Meazza, când a intrat în repriza a doua şi a realizat câteva acţiuni interesante. Apoi, destinul a decis că e cazul să-i dea o mână de ajutor. Trimis iniţial în tribună pentru confruntarea cu Cagliari, Alvarez a fost chemat să ia loc pe bancă, după ce Sneijder s-a accidentat la încălzire, iar Coutinho l-a înlocuit pe olandez în formula de start. Mai mult decât atât, argentinianul a fost trimis pe teren în partea secundă, contribuind decisiv la victoria Interului. Peste trei zile, la Trabzon, avea să vină şi primul gol.

„A fost o seară memorabilă. Am înscris primul meu gol pentru Inter, chiar în Liga Campionilor, un gol care ne-a asigurat calificarea”, a spus Ricky pentru site-ul UEFA. La sosirea în Milano, a avut surpriza să i se ceară să semneze şi câteva autografe, în timp ce presa din ţara lui l-a numit „Ricky Ricon” (Richie Rich). În plus, explozia sa din ultima vreme i-a determinat pe unii specialişti să considere că reconstrucţia unui Inter îmbătrânit a început deja. De la el şi de la Coutinho.

Probabil este devreme pentru astfel de consideraţii, iar presiunea suplimentară este exact lucrul de care nu are nevoie un tânăr care abia a prins aripi. Cert este însă că Ricky începe să-şi arate tot mai clar calităţile şi, dacă va continua astfel, „Maravilla” nu va mai fi o poreclă folosită doar de un jurnalist argentinian. Şi, fie că o să-i placă sau nu, va trebui să o accepte.

GOLURI MEMORABILE (22): MAZZOLA VS. VASAS

2011-11-24T17:48:00.000+02:00

Astăzi ne întoarcem în timp 45 de ani, în iarna anului 1966, când perioada de glorie al lui Il Grande Inter condus de Helenio Herrera se apropia de sfârşit. Pe 8 decembrie, nerazzurrii se deplasau la doi paşi de noi, la Budapesta, pentru returul cu Vasas din optimile Cupei Campionilor, după ce la Milano câştigaseră cu greu, scor 2-1, printr-un gol marcat de Mario Corso în minutul 85. În Ungaria a fost însă mai simplu decât se credea, Inter impunându-se cu 2-0. Sandro Mazzola a fost autorul ambelor reuşite, însă memorabilă a rămas cea prin care a deschis scorul, în finalul primei reprize. Un contraatac marcă înregistrată a echipei lui Herrera şi o lungă aşteptare a inevitabilului. Nicola Cecere, un jurnalist de la Gazzetta dello Sport, a rememorat peste ani momentul: „Ţin minte că toată lumea la mine în casă ţipa spre televizor «Trage! Trage! Da' trage odată!»”. Mai bine că n-a făcut-o, pentru că astăzi am fi avut un gol memorabil mai puţin.